Europa s-a oprit în lobby, în Dublin plouă, cățelul Raton a fost salvat

Către sfârșit de an, înaintea iernii care, probabil va cea decisivă pentru finalitatea lui, războiul dintre Rusia și Ucraina intră în etapa evoluțiilor contradictorii, în care agonia și extazul se suprapun.

Foto: X

Voci multe, microfoane puține, juriul în altă sală

Anticipam, acum o săptămâna sau două, că la negocierile de la Abu Dhabi va fi prezentă și o numeroasă delegație europeană care să-și prezinte cauza sau să o sprijine pe cea a Ucrainei.

Numeroasă a fost, dar la negocieri nu a participat, drumul către sala de discuții fiind oprit în lobby-ul hotelului.

În definitiv, o cafea cu lapte și un solitaire pe tabletă nu strică nimănui.

Europa are voci multe, dar îi lipsește glasul care să se audă.

A spus-o și negociatorul american Jared Kushner: „Dacă Europa ar putea desemna o singură persoană care să vorbească în numele ei, aceasta ar reprezenta o realizare mai importantă decât cea de a convinge rușii să o includă în negocieri.”

Negocierile de la Abu Dhabi, primele după o lungă perioadă, cu delegațiile cele rusă și ucraineană cele mai bine reprezentate de până acum, au născut mai multe speranțe decât era rezonabil.

Tocmai pentru că există un puternic sentiment comun că războiul din Ucraina trebuie să se încheie cât mai curând.

Acel moment este, însă, încă departe, deocamdată ce s-a reușit a fost să se ajungă la clasicul schimb de prizonieri, de această dată unul foarte consistent, probabil cel mai mare de până acum, și la câteva întrebări care trebuie să-și afle răspunsul în altă parte.

Undeva, departe

De aceea, imediat după finalul negocierilor, cei doi mediatori americani, Steve Witkoff și Jared Kushner au luat cap compas Moscova, unde ningea, și Dublin, unde probabil că acum plouă.

De ce Moscova?

Pentru raport mai mult, răspunsurile se cunosc.

De ce Dublin?

Pentru că are curent electric, internet, e liniște, nu se aud sirenele de avertizare, nu e nevoie să stai la 75 de metri sub pământ ca să fii în siguranță, când ai chef poți face o plimbare plăcută pe traseul O'Connell Street, Ha'penny Bridge, Temple Bar, Trinity College.

Ce poate fi mai plăcut pentru un intelectual adevărat să stea în fața cele mai vechi universități din Irlanda, cu pașii opriți pe o piatră cubică pe care a călcat anterior, de pildă, Oscar Wilde?

Tot de aceea Dublin și nu Kiev.

Liderul trebuie să aibă liniște exterioară ca să ajungă la cea interioară, care îi permite formularea celor mai adecvate răspunsuri și luarea celor mai potrivite decizii.

Foto: X

Un mediu în care să nu fie nevoie să afle despre cele mai noi acțiuni ale NABU / Biroul Național Anticorupție, un grup organizat de procurori cu protecție înaltă, foarte înaltă, care tocmai în această perioadă și-a găsit timp să deschidă un dosar contra unui cetățean pe nume Vladislav Sokolov, responsabil cu infrastructura de protecție a rețelei electrice ucrainene.

Acest domn este  un fel de copie locală a lui Andrew Tate, dar cu pretenții artistice, pe unul din pereții duplexului său din Kiev, este reprodusă scena celebră de pe tavanul Capelei Sixtine în care Dumnezeu îl creează pe Adam.

Așa s-a creat și prejudiciul de câteva sute de milioane de grivne, iar în spațiul gol dintre degetul lui Dumnezeu și cel al lui Adam se află proiectele de infrastructură.

Câțiva centimetri, ce poți construi acolo?

Când te afli la Kiev, mai există riscul ca același NABU să-și permită obrăznicia de a face arestări și percheziții și pe la structuri care fac, la rândul lor, arestări.

De pildă, SBU, da, ați citit bine, Serviciul de Securitate al Ucrainei / Slujba Bezpeku Ukraini.

Nu mai există respect inter-instituțional, nu mai există informare pe linie ierarhică, să știi, preventiv, pe cine să anunți să-și curețe dulapurile și sertarele de praf și de ce mai e pe acolo, să aibă timp să-și ia pașaportul, după care ura și la gară.

Fata din casă poate să primească, după aceea, procurorii, să le ofere o dulceață, o bomboană, o apă plată, e război, vremuri grele, toți trebuie să contribuim.

Foto: X

Acum toată lumea arestează pe toată lumea, nu scapă nici generalii de la SBU, cum spuneam, chiar dacă procurorii NABU sunt întâmpinați cu arma la picior, gata să fie mânuită.

Generalul, în acest caz e vorba de Serhii Duka, comandantul formațiunii ”Alfa”, nu se predă cu una cu două, până se caută portarul de chei, până se verifică legitimațiile oaspeților neașteptați, are timp să mai spargă niște telefoane, niște harduri de calculator.

Cu un ciocan, probabil asemănător celui cu care subordonații săi din ”Alfa” fragilizează încheieturile unor conaționali care nu țin privirea în pământ.

Avocatul generalului a precizat, convingător, că, de fapt, soția și copiii s-au jucat cu ciocanul, voiau să-i ofere cadou unul nou, dar ”papa” era prea atașat de cel vechi, asta e, unele familii sunt diferite de alte familii.

Un telefon nou costă și el, cauțiunea a fost redusă numai la 65 de milioane de grivne / 1,4 milioane de dolari, greu de decis care e prioritar, nu?

Noroc că, în Ucraina, norocul nu îi ocolește pe unii dintre generali mai norocoși.

Foto: X

Când te afli la Kiev, de fapt prin suburbii,  să zicem la Petropavlivska Borșceahivka, se mai întâmplă să apară și câte un pui de lebădă neagră, așa, o mică revoltă locală, atunci când se descoperă locația unui arest ad-hoc, pardon centru de reeducare.

Nimic deosebit, doar niște soldați cărora nu le-a plăcut armata și au crezut că pot să scape de ea.

După ce au fost prinși, a urmat un proces de readucere la matcă, discret, să nu vadă lumea oasele rupte și vânătăile.

Unul dintre ei a reușit să comunice în exterior, iar o doctoriță de la serviciul medical local, Valentina Moloda,enervant de arțăgoasă și insistentă, a reușit să mobilizeze lumea la un fel de miting neautorizat, a intrat în locația respectivă și a ieșit cu una dintre victime, un adolescent bătut la minut, chiar în timp ce se duceau tratative în fața porții.

Când s-au petrecut aceste fapte era, totuși, noapte, de aceea adevărul e greu de identificat, poate nu e cum s-a filmat.

Mai ales că e vorba de  o casă proprietate a Gărzii Naționale, cu paza asigurată de combatanți Azov, din subordinea unui general  tânăr și foarte energic, apreciat de președinte, nu degeaba luptă cu rușii în unul din sectoarele cele mai importante ale frontului.

La fața locului au fost și șeful Administrației Prezidențiale, generalul Kirilo Budanov, și generalul Oleksandr Pivnenko, comandantul Gărzii Naționale.

”Greii” au calmat spiritele, au făcut analiza și, ulterior s-a dat verdictul: medicul este vinovat, la arest cu doamna Moloda fără drept de eliberare pe cauțiune.

Drumul de la salvator la agent rus e scurt și fără cale de întoarcere.

Foto: X

La Kiev și în suburbii, nopțile sunt din ce în ce mai apăsătoare, uneori singurele lumini sunt cele ale incendiilor izbucnite în urma exploziilor, nu e tocmai locul în care să te simți confortabil, să ai timp și pentru tine, să te gândești la un nou proiect artistic, să uiți...

E stresant, ai vrea să fie departe, unde e liniște și, mai ales, pace.

De aceea, e bine în Dublin.

E undeva departe, e verde, poți să te plimbi pe malul râului Liffey, pornind de la Muzeul Imigrației Irlandeze și ajungând la frumoasa priveliște care se deschide în fața ochilor când ajungi la Podul Ha'penny.

Poți să uiți, pentru un timp, de problemele de acasă, de NABU, de generali, de dosare de corupție, de medici iritanți...

Sigur, acasă e un război de purtat pe front, și o situație îngrozitoare în spatele lui.

Dar de aceea există un prim ministru tânăr și harnic, Serhii Fedorovici Korețki, a stat de ajuns la Naftogaz, e timpul să se ocupe și de țară.

De aceea a fost numit un nou comandant al forțelor armate, generalul Mihailo Drapatîi, a criticat destul pe alții, să vadă și el cum e cu comanda și cu războiul.

De aceea...

Iar dacă e nevoie să afli și ce mai e prin actualitatea de acasă, veștile circulă, presa locală își face datoria.

Ukrainska Pravda, după cum arată și numele, te informează cu adevărat despre starea lucrurilor de pe ambele maluri ale Niprului.

Afli, de exemplu, că Ucraina a pierdut 400 de locomotive de la începutul acestui an, 630 în total de la începutul războiului.

E precizată și sursa, Mikola Kalașnik, ministrul pentru reconstrucție, infrastructură și transport, care a făcut această declarație pe timpul unei interpelări în parlamentul ucrainean.

Și care a mai adăugat că aceste atacuri continuă să crească în număr și intensitate.

Dacă ai mai citit despre acest subiect și anterior, sigur știi că numărul total de locomotive aflat în posesia Ucrainei este undeva între 1500 și 2000, majoritatea electrice, deci o treime deja se află în categoria celor care se pot vinde acum la kilogram.

Și mai știi că nici rețeaua electrică nu se simte prea bine, după ultimele atacuri ruse.

Și mai știi că nici infrastructura feroviară nu a scăpat de bombardamente, gările și podurile, depozitele atelierele de reparații fiind printre țintele predilecte.

Foto: X

Dar sunt și știri pozitive, primite chiar din Oleșki, localitatea aceea cu probleme de pe malul stâng al Niprului, nu departe de Herson.

Este încurajator să afli că mai există umanitate, grijă pentru cei de lângă tine: 105 animale, pisici, căței, papagali, chiar și un câine cu numele de Raton, au fost salvate din orașul asediat de drone și lovit de artilerie, locul unei recente operațiuni umanitare comune ruso - ucrainene.

Tuturor li s-au efectuat verificările necesare de sănătate pentru a putea fi cazate în adăposturile pregătite deja de câteva ONG-uri inimoase, unele au avut nevoie de tratamente speciale, au fost astfel câteva operații stomatologice,  de hernie, alte proceduri, au fost îndepărtate câteva tumori.

24 dintre ele, printre care cățeii Rei, Volia și Kaskad, au revenit la proprietarii de drept, evacuați și ei, celelalte vor aștepta cuminți să fie adoptate, pe timpul evacuării s-au întâmplat și lucruri emoționante, o cățea a dat naștere la patru cățeluși magnifici.

Avocatul Poporului Dmitro Lubineț, cel care a furnizat aceste date, a insistat și pe faptul că unele dintre animalele evacuate au primit pentru prima dată un pașaport veterinar, primele documente oficiale din viața lor.

Articolul se referă și la oamenii evacuați din localitate, numărul acestora nu e foarte sigur, în jur de 800, nu e prea clar nici câți s-au îndreptat spre Ucraina, câți spre Rusia.

Ukrainska Pravda preia, așa cum face toată presa de bună credință, ucraineană și de pretutindeni, și statisticile despre mersul războiului.

E de bine, rușii pierd din ce în ce mai mulți soldați, totalul se apropie cu pași repezi de efectivele armatei ruse în formație completă, pierd și tehnică, cifrele sunt uriașe și în curs de verificare.

Dacă ai mai citit despre subiect și anterior, ai aruncat o privire și pe alte surse, s-ar putea să te întrebi de ce e atât de mare numărul pierderilor ruse, dublu față de perioada când, de exemplu, se desfășurau ofensiva ucraineană din Zaporojie sau bătălia sângeroasă de la Bahmut?

Dar, cum se spune, întotdeauna există o explicație, nu e cazul pentru prea multe întrebări.

***

Când sunt întrebări, trebuie să fie și răspunsuri,  dacă acestea lipsesc, situația devine stresantă, ai vrea să fii departe, e mai bine să fii departe, dar în Dublin a început deja să plouă, poate undeva mai la sud, sigur, mai la sud.