Beautiful negotiator

Războiul e crud și fermecător, în același timp. Depinde de rolul în care joci. Războiul e previzibil, dar și plin de surprize. Depinde ce așteptări ai. Singura certitudine e suferința: adevărată sau artistică. Pentru marea majoritate, nu există decât prima.

Foto: X

Ce ar fi dacă...

Nimic nu e complicat când se duc tratative de pace.

Dar așa cum deciziile privind războiul nu trebuie lăsate pe mâna generalilor, nici tratativele de oprire a acestuia nu mai trebuie să aparțină exclusiv bărbaților, chiar dacă aceștia sunt lideri ai Bisericii sau președinți sau prim-miniștri sau ambasadori sau...

Ei sunt obișnuiți să ordone, să hotărască, să ridice glasul, să se încrunte, nu sunt pregătiți pentru finețurile discuțiilor de culise, ale trocurilor neașteptate, ale vorbelor unse cu lapte și miere.

Ce mai, când e vorba de o miză mare și cu multe intersectări de interese, mai bine fără bărbați în locuri publice, e mai safe.

Pe timpul alegerilor americane recente, președintele Trump a fost întrebat de ce Prima Doamnă nu se afla lângă el atunci când începuseră să fie vină rezultatele parțiale, iar Casa Albă era cu ochii tuturor angajaților și membrilor familiei prezidențiale implicată în monitorizarea acestora .

”Este ocupată cu rezolvarea conflictului din Ucraina”, ar fi fost răspunsul acestuia.

Era 3 noiembrie, la câteva zile după operațiunea umanitară de la Oleșki / Alioșki, orașul bombardat și suferind de pe malul stâng al râului Nipru.

Operațiune care, se știe, a fost organizată datorită presiunilor venite din direcția Casei Albe, cabinetul numărul 2.

În aceste condiții, răspunsul prezidențial putea să fie interpretat în cheia ”«Operațiunea Oreșnik», umanitară, dar și locală, a fost de succes, Prima Doamnă încă răspunde la telefoanele de felicitare”.

Foto: X

Peste alte două zile, pe 5 noiembrie, Casa Albă a fost vizitată de două delegații oficiale, rusă și ucraineană, conduse, desigur, de bărbați, Kirill Dmitriev, negociator șef rus pe relația cu SUA, David Arahamia, negociator șef ucrainean pe relația cu Rusia, pregătiți ambii, însă, să prezinte omagiile unei doamne.

Cei doi domni au lăudat inițiativa Casei Albe, Humanitarian Wing, și au oferit și cadouri, din partea Ucrainei o medalie, din partea Rusiei un desen cu o declarație de dragoste.

Totul s-ar fi oprit aici dacă nu ar fi fost câteva premiere și circumstanțe interesante:

-      o delegație rusă și una ucraineană au stat, pentru prima dată după februarie 2022, cuminți pe scaune, împreună chiar, umăr lângă umăr, în fața podiumului prezidențial american. Ucrainenii au fost la mijloc, așa cum se poate observa și în fotografiile momentului;

-      Prima Doamnă s-a întâlnit cu ambele delegații, Primul Domn doar cu reprezentantul Rusiei;

-      Prima Doamnă le-a mulțumit ambelor delegații cu cuvinte pline de căldură: „Să privim Oleșki ca pe o scânteie într-o lume a întunericului, capabilă să scoată la lumină tot ce este mai bun în umanitate. Clădiți o flacără puternică a păcii, vizibilă întregii lumi. Aprindeți speranța, încurajați cooperarea și luminați calea către o pace durabilă.”  Celor doi bărbați, șefi de delegații, le-a înmânat și câte un mesaj adresat președinților rus și ucrainean;

Foto: X

-      Prima Doamnă a mulțumit și celor doi coordonatori ai operației umanitare din Oreșnik, Iana Lantratova / Rusia, Dmitro Lubineț / Ucraina. Oficial, doamna Lantratova era, până mai ieri - alaltăieri, pe lista de sancțiuni a SUA, probabil și a UE, dar devreme ce a ajuns la Casa Albă, probabil ceva s-a întâmplat. Știu și eu, un vameș cu inima mai largă, un polițist de frontieră mai neglijent, altfel nu există explicație;

-      atât operația din teren, cât și ceremonia de la Casa Albă au provocat reacții contradictorii, majoritatea critice la adresa Casei Albe, pentru punerea semnului egal între cele două delegații, chiar cu favorizarea reprezentanților Moscovei;

-      multe publicații occidentale scriu, astfel, destul de răstit atât la adresa Primei Doamne (doar un exemplu: ”Melania Is Accused of Handing Putin His ‘Greatest Victory” / Daily Beast, 6 noiembrie) cât și a Casei Albe, in corpore, acuzând colaborarea cu Kremlinul. Succesul operațiunii umanitare nu a fost, după toate aparențele, un succes propagandistic pentru Kiev;

-      după întâlnirea cu reprezentantul rus, Kirill Dmitriev, președintele Donald Trump a declarat că în curând se va realiza un acord general privind războiul din Ucraina: „Va fi un acord important și va implica mai mult decât Ucraina”... „Aș putea chiar să spun că ar putea implica întreaga Europă. Va fi un acord important, un acord frumos (big, beautiful agreement). Toată lumea va fi încântată”;

-      chiar toată lumea? Pe timpul unei reuniunii a Consiliului Baltic, desfășurată la Varșovia, Kaja Kallas, șefa diplomației UE, și Radoslaw Sikorski, ministrul polonez de externe, au replicat scurt: ”Avem deja o arhitectură de securitate europeană”...”O înțelegere privind viitorul Ucrainei și al Europei, făcută peste capetele noastre, nu ar fi doar neînțeleaptă. Este, de fapt, imposibilă.”

Judecând după înălțimea actuală a liderilor europeni, așezați de obicei la pozele grup pe rândul din spate, va fi greu să fie vizibili fără tocuri înalte.

Dar multe lucruri par imposibile la un moment dat, de exemplu cineva fără drept de intrare în SUA să se prezinte direct la o recepție la Casa Albă.

Miracles can happen, can't they?

Aș vrea să închei aici subiectul ”Operațiunea Oreșnik” dar nu mă pot reține să adaug un gând răzleț: înainte de operațiunea propriu-zisă și pe timpul ei s-a căzut de acord și a funcționat un armistițiu, pe care ambele părți l-au respectat.

Ce ar fi dacă atât de doritul, mai ales de către ucraineni, armistițiu pentru viitoare de negocieri de pace (pentru acel big, beautiful agreement...) între Rusia și Ucraina ar putea avea o mai pronunțată tentă umanitară și un sponsor mai ușor de acceptat decât actualii mediatori, altfel niște domni respectabili dar care zâmbesc cam rar și numai din colțul gurii?

Ce ar fi dacă, ulterior, și negocierile de pace ar fi...

Uite-așa devenim și noi, bărbații, big, beautiful men, niște ființe visătoare... și umanitare.

Foto: X

De speranțe nu ducem lipsă, dar nici prea multe nu e bine să existe.

Nici războiul nu e atât de complicat, toți ne pricepem, ce e mai simplu decât să prevezi cum va evolua?

Pentru că tot m-am aventurat în zona lui ”ce-ar fi dacă...”, aș putea presupune, așa cum o fac mulți dintre cei care citesc mai ”sine ira et studio” (adică, așa, mai detașați, mai fără prejudecăți) că:

-      lunile care vin, suprapuse pe anotimpul acela alb care vine și el, vor fi, probabil cele mai dificile pentru Ucraina, din toți cei aproape cinci ani de război, probabil și pentru Rusia, sigur nu la fel;

-      începută la sfârșitul lunii iunie, escaladarea distrugerii, practicată de ambele părți nu se va opri până când una din ele nu va spune ”stop”;

-      din motive diferite, nici Rusia și nici Ucraina nu sunt interesate de oprirea războiului. ”Victoria finală”, ”negocierile de pace” sunt produse scoase la vânzare și expuse în vitrină, un fel de ”fete Morgane” de pe un bulevard olandez, ca să stea lumea atentă dincolo de geam. Dincoace, în prăvălie, se joacă până se arată toate cărțile;

-      alegerile din SUA au produs ceva palpitații și prin câteva capitale din Est, Kiev, Moscova și Teheran, fiecare cu câte un război de purtat, primele două chiar îmbrăcând pe rând haina ponosită  a aceluiași conflict. Un nou pol politic la putere în Washington înseamnă și revenirea la cele clasice: fiecare mare partid american cu războiul lui de purtat sau îndrumat, republicanii mai interesați de cel cu petrol și nisip sub bocanci, democrații determinați să-l continue pe cel cu cernoziomul până la brâu. Va trebui făcută o alegere, la Pentagon nu mai sunt generali să le ducă pe amândouă, probabil că nici secretarul de stat pentru război, mult prea ocupat să numere stelele căzătoare;

-      se vorbește mult despre o Ialta 2, Made in China, în care fotoliul din mijloc să fie ocupat de gazdă. Și eu am făcut o aluzie, nu știi niciodată. Dar cum spuneam, e greu să faci pace când toate părțile sunt interesate în continuarea conflictului, inclusiv cele neimplicate, dar care câștigă din el. Din toți cei 50 de ani de renaștere economică ai Chinei, deceniul cel mai viguros a fost cel în care SUA a fost ocupată activ cu războiul din Irak. „Nu-ți întrerupe niciodată inamicul atunci când face o greșeală”, spunea un clasic antic de prin regiunea Asia - Pacific. Acum pe de o parte intră petrol și gaze ieftine din Siberia, pe cealaltă ies drone echipate cu gadgeturi pentru toate nevoile, casnice, tactice sau strategice. E păcat să le întorci din drum.

Trăim big, beautiful times.

Semne rele anul are.

Mânați, măi!