Prietenii lui Simion: cum îi insultă AfD pe românii din Germania, iar AUR tace
Pe 28 octombrie, Alice Weidel, copreședinta Alternativei pentru Germania, a scris pe X că „din ce în ce mai mulți migranți din România ne jefuiesc sistemul social”. A enumerat alocațiile pentru copii, venitul minim și îngrijirea medicală, a invocat o cifră din Magdeburg, unde cheltuielile ar fi crescut de douăzeci de ori, la trei milioane de euro pe an, și a încheiat cu promisiunea de campanie: „Doar cu AfD va exista o schimbare în domeniul migrației.”

Simion, care în septembrie se lăuda cu „relații foarte bune cu parlamentari din Bundestag”, nu a spus nimic până azi. AfD are nevoie de un vinovat străin pentru fiecare an electoral, iar partidul care se pretinde apărătorul românilor de pretutindeni a ales să rămână în aceeași familie cu cei care i-au ales pe români ca vinovat.
Germania a mai trecut prin această dezbatere și cifrele au închis-o. În ianuarie 2014, când piața muncii germane s-a deschis complet pentru români și bulgari, parlamentarii CSU au adoptat la reuniunea lor de iarnă un document cu sloganul „Wer betrügt, der fliegt”, cine înșală zboară. Pe 14 ianuarie, juriul de lingviști de la Darmstadt a desemnat „Sozialtourismus”, turismul pentru ajutoare sociale, drept „necuvântul anului” 2013.
Câteva luni mai târziu, raportul guvernului german pe această temă a arătat că doar o mică minoritate înșală și că șomajul românilor și bulgarilor era la jumătate față de media străinilor.
Astăzi, în Germania trăiesc peste 900.000 de cetățeni români, cei mai mulți cu un loc de muncă legal. Lucrează în abatoare, pe șantiere, în spitale și în căminele de bătrâni pe care Germania nu le mai poate ține deschise fără ei.
Chiar cifra din Magdeburg spune altă poveste decât postarea. Potrivit reportajului MDR invocat de Weidel, cheltuielile au urcat de la circa 140.000 de euro în 2013 la peste trei milioane în 2025, iar numărul românilor din oraș a crescut în același timp de la aproape 160 la aproape 3.000. Cheltuiala pe om a crescut cu puțin. Au venit mai mulți români, iar statul german plătește pentru ei ce prevede legea germană.
Statul român are aici o datorie practică, pe lângă una de demnitate. România ar trebui să propună Germaniei un acord de cooperare între inspecțiile muncii, casele de asigurări și polițiile celor două țări, cu echipe comune în orașele unde funcționează rețele care exploatează sistemul social. Consulatele trebuie să trimită oameni în cartierele unde trăiesc acești români, pe lângă ghișeele de la sediu. Fiecare rețea destructurată prin anchete comune ia AfD-ului un argument de campanie și le dă românilor cinstiți din Germania, care sunt majoritatea covârșitoare, protecția pe care o merită.
Aici se vede diferența dintre patriotism și suveranism de import. Bolojan a spus-o simplu: cei care se pretind patrioți ar trebui să-și caute aliați printre cei care le permit românilor să trăiască bine și să fie respectați, în țară și în afara granițelor. Pe 13 septembrie 2025, Simion urca pe scena mitingului organizat la Londra de Tommy Robinson, alături de europarlamentarul AfD Petr Bystron.
Paradoxul are și o dimensiune electorală pe care AUR o cunoaște foarte bine. În primul tur al alegerilor prezidențiale din 4 mai 2025, românii din Germania i-au dat lui George Simion 74% din voturi, peste 120.000 din 163.000, cel mai mare procent obținut de el într-o țară europeană. Oamenii pe care Weidel îi numește jefuitori sunt, în mare parte, alegătorii lui Simion. Ei merită să afle că liderul pe care l-au votat a tăcut, iar partidul lui a ales să rămână alături de cea care i-a insultat.
Noi, liberalii, facem parte din aceeași familie politică cu CDU, partidul cancelarului Friedrich Merz, care duce de ani buni bătălia pentru izolarea AfD. Partenerii noștri din Germania sunt cei care luptă împotriva lui Weidel, iar partenerii lui Simion sunt cei care o aplaudă. Asta contează când românii din diaspora au nevoie de cineva care să le apere drepturile la Berlin: vocea care ajunge acolo e a celor care stau la aceeași masă cu guvernul german.
Patriotismul se măsoară în momentele în care costă ceva în propria tabără. Pentru PNL, apărarea românilor din Germania nu cere nicio negociere cu aliații.
Românii din Germania au nevoie de cineva care, atunci când trebuie, îi alege pe ei în locul propagandei.






















































