Un singur ordin de zi pentru 2027: cum vrea PSD să oprească alianța PNL-USR înainte să ajungă la urne

PSD are, de săptămâna trecută, un singur obiectiv până în 2028: să împiedice o alianță între PNL și USR. Pe 6 noiembrie, cele două partide au anunțat că discută o alianță pentru alegerile din 2028. De atunci, la Kiseleff și în instituțiile pe care PSD le controlează, cred că se lucrează pe un singur ordin de zi: cum o oprim. Pentru PSD, cea mai periculoasă construcție politică din România este o dreaptă care merge unită și are în frunte un om care a demonstrat că statul poate funcționa fără sinecuri.

PSD știe de ce se teme, pentru că a mai pierdut așa. Alianța Dreptate și Adevăr, a PNL și a PD, era într-o situație mult mai dificilă decât cea de acum: PSD avea guvernul în mână, baronii în județe, un partid care guvernase aproape tot deceniul. Dar candidatul Alianței D.A. a câștigat cu 51,23% în fața unui Goliat politic care părea de neoprit. Zece ani mai târziu, în 2014, PNL și PDL au mers din nou cu un singur candidat, Klaus Iohannis, și l-au învins pe Victor Ponta, care pornea favorit. De două ori în ultimii douăzeci și doi de ani, dreapta a învins PSD la prezidențiale, de fiecare dată când a mers unită.

Pe 5 mai 2026, PSD și AUR, două partide care se declarau adversari, au votat împreună moțiunea care a dărâmat Guvernul Bolojan, după ce premierul începuse să taie privilegiile pe care statul le plătea de ani de zile fără întrebări. PSD și AUR au arătat că se pot uni ca să oprească reforma. PNL și USR trebuie să arate că se pot uni ca să o ducă la capăt. Două candidaturi separate în 2028 ar fi un cadou pentru Grindeanu și pentru Simion, iar fiecare procent pierdut din orgoliu ar deveni un mandat pentru unul dintre ei.

Prima armă a PSD e deja pe masă și are ștampilă de instituție. Autoritatea Electorală Permanentă, condusă de Adrian Țuțuianu, omul propus de PSD, a scris un proiect de lege a partidelor care mută înregistrarea partidelor și a alianțelor de la Tribunalul București, adică de la un judecător, la AEP. Cererile ar fi analizate de completuri de „5 membri, desemnați prin hotărâre a Autorității Electorale Permanente din rândul angajaților acesteia”. O denumire poate fi respinsă dacă e „susceptibilă să creeze confuzie”. Orice modificare a unei alianțe ar produce efecte abia de la publicarea hotărârii AEP în Monitorul Oficial. În 2004, PSD a încercat să oprească dreapta unită la urne. În 2027, vrea să o oprească la ghișeu, înainte să ajungă la urne.

Calendarul e scris cu creionul ascuțit. Legea ar intra în vigoare la trei luni de la publicare, iar toate partidele, inclusiv PNL și USR, ar avea apoi șase luni să-și treacă statutele prin AEP, sub amenințarea „dizolvării pentru inactivitate”. AEP s-ar putea sesiza și din oficiu și ar putea dizolva, prin propria hotărâre, un partid a cărui activitate o consideră „contrară ordinii publice”. Dacă legea trece în 2027, PNL și USR și-ar negocia alianța exact în lunile în care trebuie să ceară voie de la instituția condusă de omul partidului cu care se bat în alegeri. Pentru prima dată după 1990, existența juridică a opoziției ar depinde de un ghișeu controlat politic.

A doua armă nu are nevoie de lege. Fiecare conflict local dintre un primar liberal și un consilier USR va fi umflat la televizor ca dovadă că alianța e imposibilă. Fiecare declarație nefericită a unui userist sau a unui penelist va primi ore de dezbatere. Useriștilor li se va spune că vor fi înghițiți de un partid vechi, iar liberalilor, că vor fi „userizați”. Vor apărea sondaje care să arate că alianța nu are tracțiune. Frica fiecărui partid de celălalt e cea mai ieftină armă a PSD, iar noi suntem cei care i-o putem lua din mână.

Trebuie să fim onești cu noi înșine. PNL și USR sunt partide diferite, cu istorii diferite, iar în unele județe rănile locale nu se vor închide până în 2028. Avem însă în comun lucrurile care decid o guvernare: reforma administrației, responsabilitatea bugetară, eliminarea privilegiilor, o Românie ancorată în Uniunea Europeană și în NATO. Iar PNL-ul sub Ilie Bolojan e garanția că partidul nostru nu se mai întoarce la nostalgia unei guvernări cu PSD. Un pol liberal solid în 2028 înseamnă primari mai buni în orașele mari și un nucleu parlamentar pentru o guvernare reformistă fără PSD.

De aceea, răspunsul nostru are două părți. Față de PSD: PNL va depune un proiect care depolitizează conducerea AEP și instituie un consiliu de supraveghere cu toate partidele parlamentare, iar înregistrarea partidelor și a alianțelor trebuie să rămână la un judecător independent. Nicio dizolvare de partid nu se decide printr-o hotărâre administrativă, iar regulile jocului politic se schimbă numai în Parlament, niciodată prin ordonanță. Față de noi înșine: protocolul alianței trebuie scris de la început, cu candidatul la președinție, programul de guvernare și o regulă de arbitraj care să tranșeze orice dispută înainte să ajungă la televizor. Intensitatea atacurilor care urmează va fi cea mai bună măsură a șanselor reale ale alianței.

În 2004, dreapta unită a câștigat pentru că pericolul izolaționist și anti-reformist era clar, identificabil și sufocant pentru țară. În 2028, PSD, un partid într-o poziție mult mai slabă, decimat electoral și decredibilizat public, pariază că vom face toți câte un pas în lături. Avem doi ani să-i arătăm că a pariat greșit.