Poate Beijingul transforma Organizația de Cooperare de la Shanghai într-o alternativă la ordinea dominată de Occident? China la zi

În materialul de astăzi „China la zi”, vă prezentăm o analiză publicată în presa chineză în contextul summitului Organizației de Cooperare de la Shanghai (SCO), desfășurat la Bișkek în perioada 31 august–1 septembrie 2026. Reuniunea a avut loc într-un moment important pentru evoluția organizației, care marchează anul acesta 25 de ani de la înființare și se confruntă cu provocări tot mai diverse, care depășesc sfera tradițională a cooperării regionale în domeniul securității.

Foto: Foto: Situația din partea sudică a Strâmtorii Ormuz, fotografiată la 20 iunie în localitatea Khasab din nordul Omanului. Foto: Wen Xinnian/Xinhua, Sursa: aici

Actualitatea summitului de la Bișkek oferă prilejul unei discuții mai ample despre evoluția rolului SCO și despre modul în care aceasta este privită din China. Într-un context internațional marcat de instabilitate geopolitică, schimbări climatice și o competiție tehnologică tot mai accentuată, autorul analizează trei provocări importante pentru viitorul organizației: gestionarea crizelor de securitate care afectează statele membre, consolidarea cooperării regionale în domeniul schimbărilor climatice și dezvoltarea unui cadru propriu de cooperare în domeniul inteligenței artificiale.

Un aspect care atrage în mod particular atenția este modul în care autorul abordează dimensiunea tehnologică. Analiza vorbește explicit despre construirea unui „ecosistem tehnologic non-occidental” și a unei „paradigme AI non-occidentale”, în contextul în care actualul ecosistem global al inteligenței artificiale este descris ca fiind puternic dependent de sistemele dominate de Statele Unite. Din această perspectivă, textul oferă un punct de observație relevant asupra modului în care este discutat în China viitorul SCO: o organizație chemată să transforme consensul politic dintre statele membre în forme concrete de cooperare și să își consolideze capacitatea de acțiune în domenii care capătă o importanță tot mai mare pentru statele Sudului Global.

Redăm în continuare traducerea din limba chineză a materialului menționat mai sus:

De la Tianjin la Bișkek: cum răspunde Organizația de Cooperare de la Shanghai instabilității regionale și transformărilor tehnologice?

În perioada 31 august–1 septembrie 2026, summitul Organizației de Cooperare de la Shanghai (SCO) s-a desfășurat la Bișkek, capitala Kârgâzstanului. Coincizând cu împlinirea a 25 de ani de la înființarea SCO, această reuniune la nivel înalt a avut misiunea specială de a face legătura între realizările trecutului și direcțiile de dezvoltare ale organizației pentru perioada următoare.

Summitul de la Tianjin de anul trecut a trasat orientările strategice pentru dezvoltarea SCO în următorii zece ani, deschizând o nouă etapă de dezvoltare de înaltă calitate. De la Tianjin la Bișkek, de la proiect la acțiune, SCO se află într-un moment crucial, în care consensul strategic trebuie transformat în rezultate concrete.             Gestionarea adecvată a crizelor de securitate cu care se confruntă statele membre, găsirea unor soluții la problemele guvernanței climatice regionale și construirea unui sistem de cooperare în domeniul inteligenței artificiale autonom și controlabil au devenit teme prioritare pentru consolidarea capacității de guvernanță a SCO și pentru reprezentarea vocii Sudului Global.

01. Gestionarea adecvată a crizei iraniene: menținerea unui echilibru între sprijinul de principiu și evitarea implicării militare directe

În calitate de stat membru cu drepturi depline al SCO, situația de securitate a Iranului influențează direcția de dezvoltare a întregii organizații. În perspectiva unui posibil conflict, SCO nu poate rămâne indiferentă în fața unui atac militar asupra unuia dintre statele sale membre. În același timp, organizația trebuie să își respecte cu strictețe propria natură și propriul mandat, găsind un echilibru între sprijinul politic și limitele acțiunii sale. Acest lucru are implicații directe asupra credibilității SCO în rândul numeroaselor state ale Sudului Global.

Din perspectiva realităților geopolitice, Iranul se află în imediata vecinătate a Asiei Centrale. În eventualitatea izbucnirii unui conflict armat, efectele sale de propagare (deplasările de refugiați, răspândirea ideologiilor extremiste și amenințările transfrontaliere la adresa securității) ar afecta în mod direct statele central-asiatice membre ale SCO. Instabilitatea din Strâmtoarea Ormuz ar perturba, de asemenea, comerțul energetic mondial și lanțurile logistice internaționale, afectând în mod concret schimburile economice și comerciale din cadrul SCO, Coridorul Internațional de Transport Nord–Sud și alte proiecte importante de cooperare.

În fața unei situații complexe, SCO ar trebui să adopte măsuri diferențiate și să își coordoneze acțiunile în plan politic, de securitate și economic. La nivel politico-diplomatic, organizația trebuie să respecte principiile fundamentale ale dreptului internațional, să utilizeze eficient platformele multilaterale pentru exprimarea pozițiilor și să formuleze clar poziția colectivă a organizației. În domeniul cooperării de securitate, prioritatea trebuie acordată controlării riscului de extindere a conflictului. În plan economic, SCO trebuie să contracareze în mod proactiv efectele sancțiunilor și ale războiului și să asigure circulația neîntreruptă a bunurilor esențiale pentru populația regiunii.

În ansamblu, direcția de acțiune a SCO este clară: la nivel de principiu, apărarea fermă a suveranității statelor membre și opoziția față de recurgerea unilaterală la forță; la nivelul acțiunii, promovarea negocierilor de pace, soluționarea disputelor în cadrul Organizației Națiunilor Unite, consolidarea barierei de securitate din nucleul Asiei Centrale și atenuarea efectelor negative generate de război și de sancțiunile unilaterale.

În același timp, Organizația de Cooperare de la Shanghai trebuie să își respecte permanent propria poziționare și să refuze implicarea în confruntări militare directe. Criza reprezintă atât o încercare dificilă, cât și o oportunitate importantă pentru SCO de a-și îmbunătăți capacitatea de gestionare a crizelor și de a-și extinde influența internațională.

O privire asupra practicii diplomatice recente arată că SCO a încercat deja să pună în aplicare această poziție prin acțiuni concrete. În martie 2026, organizația a emis o declarație în care și-a exprimat profunda îngrijorare față de situația din Orientul Mijlociu și față de atacurile armate asupra Iranului. Documentul sublinia caracterul inacceptabil al recurgerii la forță, solicita respectarea Cartei Organizației Națiunilor Unite și soluționarea divergențelor prin dialog și consultare, reafirma necesitatea protejării suveranității, securității și integrității teritoriale a Iranului și solicita ONU și Consiliului de Securitate să adopte măsuri pentru menținerea păcii.

În iulie 2026, secretarul general al SCO, Nurlan Yermekbayev, a efectuat o vizită în Iran, unde s-a întâlnit cu ministrul iranian de externe, Abbas Araghchi. Cei doi au făcut un schimb de opinii asupra principalelor probleme de actualitate din Orientul Mijlociu, iar secretarul general a prezentat stadiul pregătirilor pentru reuniunile SCO și a reiterat poziția constantă a organizației privind soluționarea disputelor prin mijloace politice și diplomatice.

Foto: Foto: La 2 iulie 2026, în cadrul vizitei sale de lucru în Iran, secretarul general al SCO, Nurlan Yermekbayev, s-a întâlnit cu ministrul iranian de externe, Abbas Araghchi. Sursa imaginii: Secretariatul SCO, link: aici

Respectarea „Spiritului Shanghai”, întemeierea acțiunilor pe Carta ONU și dreptul internațional, punerea în practică a unei noi concepții asupra securității (comune, cuprinzătoare, bazate pe cooperare și durabile), precum și refuzul constituirii unei alianțe militare sau al încheierii unui tratat de apărare militară colectivă reprezintă premisele fundamentale ale modului în care SCO trebuie să răspundă unor asemenea conflicte regionale.

La summitul de la Bișkek, problema iraniană este de așteptat să devină unul dintre subiectele importante ale consultărilor dintre participanți. Rămâne de urmărit dacă SCO va reuși să ofere un răspuns mai matur în ceea ce privește echilibrul dintre sprijinul acordat unui stat membru și limitele acțiunii organizației.

02. Confruntarea cu realitatea schimbărilor climatice: transformarea problemei climatice într-un instrument al cooperării regionale

Asia Centrală este una dintre regiunile lumii cele mai puternic afectate de schimbările climatice. În aprilie 2025, la Samarkand s-a desfășurat conferința internațională „Asia Centrală în fața provocărilor climatice globale”, în cadrul căreia s-a arătat că ritmul încălzirii climatice în Asia Centrală este de două ori mai rapid decât media mondială, iar în ultimele două decenii cantitatea de apă disponibilă pe cap de locuitor în regiune a scăzut cu 30%. Peste 20% din suprafața terenurilor este afectată de degradare, iar dacă tendințele actuale vor continua, producția agricolă regională ar putea scădea cu o treime până în 2050.

Micșorarea Mării Aral, topirea permafrostului, deficitul de apă și diminuarea producției alimentare demonstrează că schimbările climatice nu mai reprezintă nicidecum o problemă îndepărtată, ci un risc real de securitate.

Foto: Foto: „Cimitirul de nave” de la Marea Aral, fotografiat la 10 aprilie în Muynak, Uzbekistan. Situată în interiorul continentului eurasiatic, Marea Aral a fost cândva al patrulea lac ca mărime din lume. Foto: Li Renzi/Xinhua, Sursa: aici

La summitul SCO de la Samarkand din 16 septembrie 2022, șefii de stat au adoptat „Declarația Consiliului Șefilor de Stat ai Organizației de Cooperare de la Shanghai privind răspunsul la schimbările climatice”, care propunea măsuri precum „promovarea dezvoltării durabile, reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, îmbunătățirea și optimizarea infrastructurii, inclusiv a structurii energetice, precum și extinderea cooperării în dezvoltarea și utilizarea tehnologiilor care economisesc resurse și energie și a tehnologiilor verzi și cu emisii reduse”.

Pornind de la această declarație, SCO ar putea întreprinde următoarele acțiuni comune:

În primul rând, organizația ar trebui să își definească mai clar poziționarea strategică și să transforme schimbările climatice dintr-o problemă de tip „soft” într-o problemă de „hard security”. Aceasta presupune recunoașterea unor crize concrete precum secarea Mării Aral în Asia Centrală, topirea permafrostului în Rusia și problemele legate de securitatea apei și a alimentelor, precum și trecerea de la „declarații comune” privind schimbările climatice la un mecanism colectiv de securitate bazat pe prevenire și control coordonate.

În al doilea rând, diferențele dintre structurile energetice ale statelor membre ar putea fi transformate într-un avantaj. China dispune de unele dintre cele mai avansate tehnologii din lume în domeniul echipamentelor fotovoltaice, al energiei eoliene și al transportului energiei electrice la tensiune ultraînaltă; Rusia dispune de gaze naturale, care pot servi drept sursă de energie de tranziție, precum și de tehnologii nucleare; iar statele din Asia Centrală dispun de întinse suprafețe deșertice, adecvate dezvoltării unor capacități de producție la scară largă a energiei eoliene și solare. Pe această bază ar putea fi dezvoltate „coridoare de energie verde” și forme de cooperare transfrontalieră în domeniul comercializării certificatelor de carbon.

În al treilea rând, tehnologia ar putea permite o monitorizare mai precisă. Prin utilizarea teledetecției prin satelit și a inteligenței artificiale, SCO ar putea crea o platformă de „geamăn digital verde”, destinată monitorizării transfrontaliere a topirii ghețarilor, deșertificării și poluării atmosferice. Totodată, ar putea fi promovată integrarea automobilelor electrice chineze și a materialelor de construcție ecologice în standardele aplicabile proiectelor de infrastructură din statele SCO.

În acest proces, China reprezintă un promotor esențial al obiectivelor regionale de neutralitate a emisiilor de carbon. De la dezvoltarea comună a platformei „geamănului digital verde” și transferul transfrontalier de tehnologii până la promovarea recunoașterii reciproce și a interoperabilității standardelor privind noile surse de energie, China își transformă experiența acumulată în atingerea propriilor obiective privind „vârful emisiilor de carbon și neutralitatea carbonului” într-un bun public regional al SCO.

Răspunsul la schimbările climatice reprezintă un test al capacității SCO de a evolua către o „comunitate cu destin comun”. Dacă organizația va reuși să ajungă la standarde comune în domeniul tehnologiilor verzi și al taxării carbonului, SCO ar putea deveni un model pentru statele Sudului Global în gestionarea provocărilor de mediu.

03. Valorificarea oportunităților oferite de inteligența artificială: de la consens la construirea unui ecosistem autonom de cooperare pragmatică

Dacă problema iraniană testează capacitatea SCO de a reacționa la crize, iar provocările climatice îi testează profunzimea cooperării, problema inteligenței artificiale privește însăși poziționarea strategică a organizației în competiția tehnologică globală: nu adaptarea pasivă la reguli, ci participarea activă la elaborarea acestora.

La summitul de la Tianjin din septembrie 2025, șefii de stat ai țărilor membre au semnat împreună „Declarația Consiliului Șefilor de Stat ai Organizației de Cooperare de la Shanghai privind aprofundarea în continuare a cooperării internaționale în domeniul inteligenței artificiale”. Documentul propune o „soluție SCO” pentru guvernanța inteligenței artificiale la nivel regional și chiar global și pledează pentru dezvoltarea AI într-o direcție mai deschisă, incluzivă, accesibilă tuturor, echitabilă și orientată către binele comun.

În iulie 2026, în cadrul Conferinței Mondiale privind Inteligența Artificială și al Reuniunii la Nivel Înalt privind Guvernanța Globală a Inteligenței Artificiale, președintele Xi Jinping a formulat patru direcții: „promovarea deschiderii și a beneficiului reciproc pentru stimularea dezvoltării prin inovare”; „consolidarea conștientizării riscurilor pentru asigurarea securității și controlabilității”; „încurajarea incluziunii pentru promovarea învățării reciproce între civilizații”; și „promovarea cooperării pentru îmbunătățirea guvernanței globale”. Din perspectivele dezvoltării, securității, civilizației și guvernanței, acestea au oferit un răspuns sistematic la o serie de probleme majore privind construirea unui sistem echitabil și rațional de guvernanță globală a inteligenței artificiale.

Foto: Foto: Conferința Mondială privind Inteligența Artificială 2026 și Reuniunea la Nivel Înalt privind Guvernanța Globală a Inteligenței Artificiale s-au desfășurat la Shanghai în perioada 17–20 iulie. Foto: Fang Zhe/Xinhua, Sursa: aici

În prezent, tehnologiile de inteligență artificială evoluează într-un ritm accelerat, iar potențialul lor de transformare se manifestă la o scară tot mai amplă. În același timp, această evoluție generează provocări de guvernanță fără precedent. În acest context, SCO ar trebui să acorde atenție următoarelor direcții:

În primul rând, definirea poziționării strategice: reducerea dependenței și construirea unui „ecosistem tehnologic non-occidental”.

În prezent, ecosistemul global al inteligenței artificiale depinde în mare măsură, în ceea ce privește puterea de calcul, modelele și cadrele de dezvoltare, de sistemul dominat de Statele Unite. Cooperarea în cadrul SCO reprezintă, din această perspectivă, o încercare strategică colectivă de a depăși această dependență unipolară și de a construi o „paradigmă AI non-occidentală”.

În al doilea rând, consolidarea bazei practice: valorificarea avantajelor complementare și accelerarea inițiativelor deja existente.

China se situează în prezent printre liderii mondiali în domeniul inteligenței artificiale. În 2025, volumul de date generate de China a reprezentat 27,44% din totalul mondial, iar volumul datelor utilizate pentru antrenarea modelelor și pentru inferență a crescut cu peste 40% față de anul precedent. Experiența Chinei ar putea fi transformată într-un bun public regional în cadrul SCO, contribuind la accelerarea dezvoltării celorlalte state membre.

O serie de proiecte de dimensiuni reduse, dar cu rezultate concrete, au fost deja implementate: de la sistemele de conducere autonomă pentru utilaje agricole exportate în Rusia și roboții pentru curățarea piscinelor utilizați în Kazahstan până la lista celor 17 proiecte destinate piețelor externe, prezentată la Tianjin, care include servicii de putere de calcul și spații de date. Cooperarea pragmatică a trecut astfel de la planuri la realitate.

În al treilea rând, depășirea provocărilor fundamentale: consolidarea încrederii reciproce și trecerea de la „consens” la „interoperabilitate”.

Transformarea consensului politic într-un ecosistem tehnologic unitar presupune un proces de coordonare internă și de armonizare a standardelor. Tradițiile tehnologice, infrastructurile de date și cadrele juridice ale statelor membre diferă considerabil, ceea ce face necesară elaborarea unui limbaj tehnologic comun și a unui sistem unitar de standarde la nivelul datelor, al modelelor, al puterii de calcul și al guvernanței.

În ceea ce privește direcția de urmat, este necesar atât transferul de capacități, cât și evitarea unei abordări bazate pe „transfer unilateral”, care ar putea genera preocupări în rândul celorlalte state membre cu privire la suveranitatea datelor și securitatea digitală. Sublinierea principiului „respectării dreptului fiecărui stat de a-și alege în mod independent propria cale de dezvoltare” urmărește tocmai soluționarea acestei contradicții.

Totodată, este necesară formarea în comun a specialiștilor, prin intensificarea schimburilor academice interuniversitare și a cooperării în domeniul pregătirii resurselor umane, precum și prin punerea în aplicare a „Planului pentru dezvoltarea incluzivă a capacităților în domeniul inteligenței artificiale”, astfel încât beneficiile cooperării să ajungă la toate statele membre.

În domeniul securității, SCO trebuie să demonstreze că își poate asuma responsabilități și susține principii, fără a fi atrasă într-un conflict militar. În domeniul climei, organizația trebuie să transforme avantajele oferite de resursele naturale în bunuri publice regionale. În domeniul tehnologiei, trebuie să treacă de la declarații comune la standarde comune și să construiască un ecosistem autonom și controlabil de cooperare în domeniul inteligenței artificiale.

Succesul sau eșecul acestor trei direcții de acțiune nu privește doar eficiența guvernanței SCO, ci și viitorul colectiv al Sudului Global într-o perioadă marcată de transformări nemaivăzute într-un secol. La 25 de ani de la înființarea organizației, acest moment reprezintă nu doar o bornă, ci și un nou punct de plecare.

Sursa: aici

Paula Toma este Director executiv al Centrului de Studii Sino-Ruse (CSSR) din cadrul Fundației Universitare a Mării Negre „Mircea Malița”.