Perspectiva demenţei în acţiune: ameninţarea cu folosirea armelor nucleare

Triada morţii, tablou semnat de Breugel cel Bătrân în jurul anului 1569, Muzeul Prado

„Singura scuză a războiului este că se naşte din nebunia speciei umane“ spunea Amelie Nothomb. O nebunie cu episoade repetitive şi din care nimeni nu vrea să înveţe nimic, cu atât mai mult cu cât decidenţii de nivel înalt, civili şi militari, cei care trimit oamenii la moarte, ştiu de la început că ei înşişi, cu rare excepţii, sunt feriţi de urmări dramatice.

Şi că, de cele mai multe ori, posteritatea îi va aşeza în rândul personajelor emblematice şi deseori fascinante şi sursă de inspiraţie pentru următoarele generaţii.

Suntem acum aproape, cumplit de aproape, să ne arătăm nouă înşine că demenţa ucigaşă a omenirii este perfect funcţională şi procesul de degenerare mintală este în plină evoluţie exponenţială: pot intra în ecuaţia războiului, aici lângă noi, arme nucleare cu mult mai perfecţionate, mai precise şi cu mult mai puternice decât bombele atomice cu care americanii au început acest ciclu al morţii nucleare, aneantizând Hiroşima şi Nagasaki. Şocul a fost atunci uriaş şi, în mod fals (aşa cum pare să fie orice referire plină de speranţă la viitorul speciei noastre) s-a crezut că va începe - şi nu numai la nivelul demagogiei politice în susţinerea victoriei finale a unei ideologii sau alta - construcţia unor mecanisme internaţionale care să ducă la imposibilitatea repetării unor orori similare. Aş spune că, dimpotrivă chiar, ţările cu cel mai mare potenţial economic şi tehnologic au simţit că este de datoria lor istorică să-şi construiască arsenale nucleare din ce în ce mai ample, să se doteze cu vectori multipli de lansare şi care să poată lovi orice punct al globului. Iată dimensiunea statistică a stocurilor morţii gata de folosire:

Situaţia din acest moment s-a inflamat brusc, dincolo de nivelul exploziv cu care ne obişnuisem până acum ca fiind "noua realitate". Preşedintele Alexandr Lukaşenko din Belarus a spus, vorbind în faţa presei la centrul de antrenamente Osipovici unde se desfăşoară aplicaţia militară comună cu Rusia, că dacă cumva Occidentul îi va ameninţa ţara, atunci poate da ordinul să fie începută amplasarea de arme nucleare. A mai spus că doreşte ca, în viitorul imediat, să fie create în Belarus un centru de pregătire şi antrenament pentru operatorii de sisteme ISKANDER, alături de cele trei existente în cooperare cu Federaţia Rusă. A mai adăugat că este interesat să trimită în Kaliningrad şi la Murmansk militari din forţele sale navale, tot pentru pregătire, dar să achiziţioneze şi mai multe sisteme de S-400, dintre care două de amplasat rapid în jurul capitalei Minsk.

Declaraţia respectivă a fost făcută în aşteptarea zilei de azi, marcată de sosirea preşedintelui Putin care, aşa cum relatau surse din Minsk şi Moscova, vine să supervizeze personal alături de Lukaşenko desfăşurrea exerciţiilor din aplicaţia denumită "Allied Resolve 2022".

Atrage atenţia tema exerciţiului, cu un mesaj mai mult decât transparent: o forţă tactică este desantată pe teritoriul Statului Uniunii (Belarus+FederaţiaRusă), moment în care formaţiunile de rachete sau unităţile asistate de instalaţii de rachete primesc ordinul de a intra în acţiune pentru a distruge forţele inamice. Pentru a preveni atacul iminent, unităţi ale forţelor aeriene ruse au fost trimise în poziţii defensive unde, conform scenariului aplicaţiei, ar fi posibil să avansaze forţele inamice. Avioane Suhoi-35 multirol ar începe angajamentele împotriva avioanelor inamice pentru a obţine supremaţia aeriană în timp ce avioane de tip Iakovlev Iak- 130 şi alte avioane Suhoi-35 precum şi elicoptere Mi24 ar efectua bombardamente asupra liniilor inamice. Este prevăzută intrarea în acţiune a lansatoarelor multiple de rachete tip Smnerci şi Uragan, în dotarea trupelor terestre existând şi lansatoare portabile antiaeriene de tip Verba.

Dar cea mai importantă remarcă vine din partea ministerului rus al apărării care a menţionat că Putin va supraveghea alături de Lukaşenko "exerciţiile de apărare care implică forţe strategice cu lansatoare de rachete balistice şi de croazieră". Dacă alăturăm şi anunţul lui lukaşenko privind rachetele Iskander, atunci chiar că este vorba despre înregistrarea unui nivel îngrijorător de implicaţii potenţiale deoarece mi se pare evident că, în zona NATO, pregătirile vor fi pentru a răspunde şi acestui tip de scenariu.

Racheta operaţional-tactică Iskander este realizată în diverse varinte, de la cea de bază Iskander-M cu rază de acţiune de 600 de kilometri până la cea modernizată Iskander-K cu rază de acţiune de 2.000 de kilometri, care, după cum vedeţi din indicaţiile prezentate pe situl rusesc, pot atinge ţinte pe aproximativ 80% din teritoriul european.

Lukaşenko s-a referit direct la Iskander-M:

Iată şi varianta modrnizată:

Dacă se confirmă deplasarea de arme nucleare în Belarus, întărind capacităţile ruseşti deja instalate aproape de inima Europei, la Kaliningrad, atunci, chiar dacă episodul de acum s-ar putea revolva cu o soluţie temporară oarecare, va trebui să ne obişnuim cu ideea că actuala criză a produs deja un efect dramatic, anume avansarea bazelor de rachete nucleare către frontiera de contact, neaşteptat de aproape şi, în acest moment, determinând reconfirgurări masive ale sistemlor defensive şi la nivel NATO.

Iată două hărţi orientative care vă pot da o idee asupra nivelului de ameninţare perceput de occidentali. Prima este a razei de acţiune a rachetelor din arsenalele ruseşti:

A doua listează ţintele cele mai posibile, în logica militară, pentru un atac rusesc care ar declanşa cel de-al III-lea Război Mondial:

Război al III-lea care, cu siguranţă absolută, va aduce iarna nucleară, pe timp de secole, peste zone întinse ale Terrei. Nu există posibilitatea predicţiilor tocmai datorită puterii uriaşe de destrucţie aflată în posesia generalilor planetei. Ce-ar vrea să facă cu ea? Ce-au învăţat la şcoală: s-o folosescă cât mai rapid, pe principiul că atacul trebuie să fie nimicitor din prima fază, pentru că după aia nu se ştie ce urmează.

De un singur lucru sunt absolut sigur: generalii care trepidează de entuziasmul că vor avea parte de împlinirea visului lor erotic suprem, să ordone plecarea în "războiul lor", nu l-au citit niciodată pe William Faulkner care spunea că "niciun război nu a fost vreodată câştigat. Războaiele nu sunt nici măcar purtate. Câmpul de luptă nu face decât ca omului să i se descopere nebunia şi disperarea".  Cum să fi avut timp de citit prostii din astea când aveau la dispoziţie înţelepciunea de cizmă înscrisă profund în fiecare Manual de ordine interioară sau de operaţiuni ale fiecărei armate?

Dilemă majoră exprimată superb de John Fitzgerald Kennedy, preşedintele vizionar al Americii: „Omenirea ar trebui să pună capăt războiului sau războiul va pune capăt existenţei omenirii“.