Pasiuni şi răspunsuri

Foto via Liviu Terinte (Fox)

Totul începe şi ar trebui să se termine cu pasiunile noastre. Tot ce fac eu e din pasiune şi ăsta e secretul care mă ajută să "fac atât de multe" şi să mă distrez în acelaşi timp.

Chiar şi atunci când arat cu degetul nişte oameni mici, mici pentru că nu înţeleg că organizaţia/instituţia şi oamenii pe care îi reprezintă sunt mai presus de egoismul lor, de reuşita lor, de binele lor, îmi place ceea ce fac.

Pentru răutăcioşii care susţin că “nu am intrat unde am vrut”, am făcut şi şcoala primară, şi cea gimnazială, şi liceul la Sportiv. Da, la Liceul cu Program Sportiv din Bacău, 12 ani. N-am vrut în altă parte şi mă felicit pentru această consecvenţă. Asta nu doar pentru că am avut timp pentru toate activităţile care îi fac chiar şi pe cei mai mari hateri ai mei să afirme că “am schimbat şi am făcut nişte chestii până la 21 de ani”, ci şi pentru că am învăţat (da, cine vrea să înveţe o poate face şi la Sportiv), am mâncat şi am trăit braţ la braţ cu tineri modeşti, care făceau naveta zilnic şi care nu aveau nesimţirea de a-i batjocori pe ceilalţi că nu îşi lipesc milioane de lei pe camaşă la Revelion sau că nu au iPhone. Pasiunea pentru sport, pentru jocul de echipă şi atmosfera relaxata m-au adus şi m-au ţinut la Sportiv.

Între timp, am devenit pasionat de alte lucruri: muzică trance, scris, fotografie şi, în cele din urma, de a spune lucrurilor pe nume, de a schimba. Da, sunt înnebunit după cuvinte şi fraze tari, poate prea tari uneori. Îmi place să spun adevăruri care dor, chiar dacă multora nu le voi fi niciodată drag din acest punct de vedere. Ştiu, îmi cer scuze că m-am luat şi am scris de părinţii voştri corupţi (ştiţi voi care)! Oare cum mi-am permis…

Să fii “constructiv” într-o lume care a ajuns în pragul distrugerii din cauza corupţiei, a laşităţii şi a oportunismului e o mare prostie. Nu urmăresc nici să mă placă toată lumea, nici să ma înţeleg cu fiecare persoană. Puţinii prieteni adevăraţi pe care îi am sunt oameni care pun mai presus de toate binele comun şi nu uită că la un moment dat poate i-am ajutat, poate chiar şi indirect. Că sunt puţini şi pe cale de dispariţie, foarte bine.

O să îi caut până în gaură de şarpe pe ceilalţi tineri pasionaţi de adevărata schimbare, care sunt sinceri şi care nu se complac în falsa diplomaţie ce ne este băgată pe gât de această societate.

Voi continua să scriu, să fiu critic, să pun întrebări enervante şi să pun bazele unor proiecte care combat servilismul, corupţia şi bullshităreala care s-a instalat ca un cancer printre tinerii din România.