Orchestra tinerilor muzicieni la Ateneul Român
0
Nu este prima oară când concertul Orchestrei Române de Tineret, programul acestuia. gravitează în jurul unei idei. De această dată, în mijloc de mai, genericul întregii manifestări a înscris sentimentul iubirii sub semnul legendarului cuplu al lui Romeo şi a Julietei sale. Ce putea fi mai potrivit?
Tinereţe, dragoste, muzică… muzică bună! Antren vitalizator în definirea actului artistic! Iată sfera de interes a acestui concert spectacol.
Este emoţionant să-i observi pe tinerii muzicieni adresându-se celor din generaţia lor, celor ce se află de cealaltă parte a rampei scenei de concert; sunt tineri entuziaşti, dornici de comunicare, de iluminare prin muzică. Au venit în număr neobişnuit de mare la Atheneul Român. Agenţia Lanto ştie să-şi mobilizeze invitaţii.
Sunt ani buni de când violoncelistul Marin Cazacu conduce destinele Orchestrei Române de Tineret. O face cu nobilă chemare, Recentul concert al formaţiei a fost prilejuit de reuniunea la Bucureşti a directorilor ansamblurilor similare din Europa. Hotărâri importante, acţiuni coordonate, manifestări comune, creşterea rolului comunităţilor locale privind susţinerea drumului celor tineri spre marile adevăruri ale muzicii. Mă refer la drumul tinerilor muzicieni profesionişti, la deschiderile pe care le dobândeşte publicul tânăr în general. Totul având în vedere stimularea colaborării muzicienilor de vârstă şcolară, de vârstă universitară, înţelegerea valorilor cântului în ansamblu.
Acesta este rolul şcolii muzicale susţinute din bani publici!
Iar în acest sens cântul în ansamblul orchestral rămâne definitoriu.
Important este ca şi autorităţile statului să înţeleagă acest aspect. In unele ţări ale Uniunii Europene acest lucru găseşte deplină înţelegere, anume acolo unde există o tradiţie seculară privind cântul în ansamblu; în altele – este cazul ţării noastre – tatonările la nivelul instituţiilor susţinute din bani publici rămân mult în urma realităţilor momentului. Mă refer la activitatea efectivă a Orchestrei Române de Tineret, ansamblu condus de maestrul Cristian Mandeal, un eficient pedagog al orchestrei, un artist de la care cei tineri au multe de învăţat.
Fiecare concert, inclusiv cel la care mă refer se dovedeşte a fi un adevărat laborator de creaţie. Ansamblul orchestral al celor tineri se naşte, se constituie de fiecare dată în paralel cu muzica însăşi. Uvertura fantezie Romeo şi Julieta de Ceaikovski, momente vocale, solistice din opera cu acelaşi titlu de Charles Gounod, suita baletului pe care Prokofiev a dedicat-o acestui cuplu intrat în legendă, au constituit împreună etape importante privind definirea conştiinţei de sine a ansamblului. S-a cântat cu o implicare, cu un entuziasm pe care arareori le întâlneşti în cazul ansamblurilor profesioniste. Este un ansamblu viu, maleabil, sunt tineri instrumentişti, cei mai buni dintre cei foarte buni, proveniţi din marile instituţii de învăţământ muzical ale ţării.
Chiar şi măruntele deficienţe de atac la suflători, evidenţierea poate prea pregnantă a unor trasee melodice în cea de a doua parte a concertului, îşi au farmecul lor. Pentru că dinamica acestui demers este dată de prospeţimea comunicării, de dorinţa, de entuziasmul de a face muzică împreună.
Soliştii vocali ai momentului? Sunt foarte diferiţi. Fără a fi o voce amplă, soprana Irina Iordăchescu dezvoltă un impresionant complex al valorilor timbrale, valori orientate de o expresie lirică emoţionantă; prin contrast, tenorul Teodor Ilincăi cultivă cântul amplu, puţin colorat timbral, acutele sigure, puternic susţinute, vocea care umple spaţiul acustic; iar aceasta fără a fi revelată natura însăşi a expresiei textului muzical-poetic. Trebuie să recunosc, duetul despărţirii - moment dramatic important al operei lui Charles Gounod - a fost unul cu totul reuşit, primit cu multă căldură de public.
Se încarcă comentariile...
