
OPERA FANTASTICA 10 sau „Când muzica devine o întâlnire de suflet”
Într-adevăr a fost ediția a X-a, jubiliară, pe care fondatoarea dr. Luminița Arvunescu, muzicolog, președintele Uniunii Criticilor, Reedactorilor și Realizatorilor Muzicali din România, a sărbătorit-o împreună cu melomanii împătimiți, fanii de operă, aficionados, loggionisti, „clacherii” sau cum doriți să-i numiți pe cei care sorb cu nesaț arta lirică și admiră până la disperare pe marii ei sacerdoți.

Lor le este dedicat ciclul OPERA FANTASTICA, ajuns la un deceniu de existență, de fiecare dată în alt format, cu altă închinare către zări diferite, precum acțiuni de caritate, gale dedicate unor importanți cântăreți români (debutul ciclului a onorat-o în 31 martie 2016 pe Nelly Miricioiu), concerte prezentând tineri aspiranți la gloria lirică sau noi ansambluri instrumentale („Musica Ricercata” condus de Gabriel Bebeșelea), lansări de carte, ediții online de convorbiri video cu artiști conaționali rezidenți în străinătate etc. Locațiile au diferit, de la simboluri precum Ateneul Român și Auditorium Maximum al Universității Babeș Bolyai din Cluj-Napoca la Sala George Enescu a Universității Naționale de Muzică din Capitală sau muzee bucureștene.

Tot în această ultimă categorie aș încadra saloanele, galeriile Casei de licitații Artmark din Palatul Cesianu-Racoviță. Printre tablouri de maeștri, sculpturi de aceeași inspirație, piese elegante de mobilier, alte obiecte istorice de artă, totul înconjurat de o arhitectură somptuoasă cu detalii de clădire-monument, de palazzo, Luminița Arvunescu a reluat în acest septembrie o veche temă a ciclului său, lansarea unei apariții editoriale, nu a oricui, ci a unei renumite mezzosoprane, Ruxandra Donose. Este volumul de debut literar, se numește „Pe:trecere”, observați ortografierea inedită, special aleasă spre a atrage. A apărut în 2026 la Editura Cărțile Tango (coordonatoare, Alice Năstase Buciuta), are 135 de pagini și este abstract ilustrat de reputatul balerin Gigi Căciuleanu. Pentru mine, o surpriză și o premieră. Desigur, foarte plăcută. Versiunea engleză în traducerea lui Matthew McMillan fusese lansată la ICR Londra tot în acest an.

Nu se putea ca Ruxandra Donose să nu aștearrnă slove pe hârtie. O așteptam, întrucât o recomanda firea ei cultivată, decelabilă prin cânt, rostire și dialog. O carte sinceră, proză scurtă de eseuri - nu cred că există vreunul care să depășească 11-12 rânduri cu titluri provocatoare - izvorâtă din suflet și gând, din simțire și inimă, cu metafora și epitetul la locurile lor, îmbogățind, conexând crâmpeie de viață, de reflexii, observații, sentimente și surprinzătoare asocieri. O ideatică asupra căreia se reflectează prelung și adânc. Ruxandra Donose trebuie citită în tipar, așa cum îi citim expresiile sonore, auzind-o tălmăcind portativele. De altfel afirmă cu tărie în ultima propoziție a cărții „Muzica este luxul fără de care nimeni nu poate trăi”. Există unele eseuri care caută insistent rime în frazele complex dezvoltate. Oare pentru Ruxandra Donose va urma un volum de versuri?
Seara de vineri 18 septembrie din Palatul Cesianu-Racoviță, strălucitor animată de profesionista moderatoare care este Luminița Arvunescu a prilejuit o conversație cu Ruxandra Donose, intervenții verbale și acompaniament pianistic ale lui Sergiu Tuhuțiu, impresii ale scriitoarei Alice Năstase Buciuta într-o atmosferă destinsă, apropiată de public, totul intersectat de cântul mezzosopranei. S-au citit de către autoare și moderatoare câteva pagini de carte.

Cu carieră importantă de 36 de ani, Ruxandra Donose remarca ușurința câștigării concursurilor, fiecare competitor posedând daruri native, dar esențial este ce urmează după aceea, pregătirea continuă, acumularea experienței de repertoriu. Minusurile profesiei în canto erau depărtarea de casă, dorul de casă. „Nu m-am pierdut niciodată, nu am făcut compromisuri, nu știu cum se face carieră decât cântând cu devoțiune”, spunea artista și își exprima principiul legic „să mă pot privi în lumina din oglindă, a doua zi, fără ezitare”. Ruxandra Donose, o artistă lirică ce nu a abzis niciodată niciun spectacol, niciun concert, niciun recital. Tehnica vocală suverană a ajutat-o pe deplin.
La întrebarea Luminiței Arvunescu despre mentorii parteneri, Ruxandra Donose l-a numit pe Sergiu Celibidache, sub bagheta căruia a cântat în „Misa în si minor” de Bach la München, i-a aspirat în timpul repetițiilor sfaturile, filosofia, a primit aripi din îndemnul maestrului „Sper să mai cântăm împreună”, chiar dacă drumurile lor artistice nu s-au mai incrucișat.
Un alt important subiect de discuție a fost trecerea de la statutul de membru în ansamblul unui teatru în care a acumulat experiență de repertoriu, Opera de Stat din Viena, la cel de free lancer internațional sub prestigioasa siglă impresarială Columbia Artists. „Un act de curaj pe care trebuie să-l faci”, consideră Ruxandra Donose, „chiar dacă ajungi să cânți 11 roluri noi în trei ani în 11 teatre diferite”. Efort imens, muncă tenace, care au dus-o pe înaltele culmi artistice ale scenelor celebre.
Urmărind de multă vreme cariera Ruxandrei Donose, am remarcat întotdeauna versatilitatea de abordare a rolurilor într-o logică absolută de construire, de la baroc și clasicismul mozartian la belcanto-ul rossinian și romantism, ajungând chiar la drama lirică wagneriană sau muzică de secol XX. Liedul și literatura vocal-simfonică îi sunt prieteni neprețuiți.

Câteva mostre de artă ne-au fost oferite la Palatul Cesianu-Racoviță. Mai întâi „An den Mond”, lied de Schubert (învelită în velurul timbralității, rostirea cuvintelor a creionat atmosfera poetică), apoi două cântece românești de Tiberiu Brediceanu („Bagă, Doamne, luna-n nor”) și Gheorghe Dima („A venit un lup din crâng” pe versuri de Coșbuc), încărcate de spiritualitate neaoșă, magie, respectiv tente de umor. Aria Isabellei „Cruda sorte! Amor tiranno!” din „Italianca în Alger” de Rossini a confirmat fluiditatea liniei vocale încărcată de culori, cărora le-a adăugat agilitățile specifice, în timp ce Habanera eroinei titulare din „Carmen” de Bizet s-a remarcat prin insinuări, subtilități incitante și minuțiozitatea încărcării cu sens a fiecărei măsuri. Dulceață în frazare, dăruire și pasiune au fost atributele cu care a tălmăcit înaripat valsul lent „Tendrement” de Satie. Două piese de simpatică atmosferă au încheiat suculent și șarmant recitalul, aria Péricholei „La griserie – Ah, quel dîner” din opereta omonimă de Offenbach și aria Prințesei Stellina „Art is calling for me (I want to be a primadonna)” din opereta „Vrăjitoarea” de Victor Herbert. Acompaniamentul lui Sergiu Tuhuțiu a susținut adecvat discursul melodic al mezzosopranei.

În final, vorbind despre descoperirea pe Internet a textelor Ruxandrei Donose și luând decizia publicării lor într-un volum, Alice Năstase Buciuta a încheiat numind-o pe artistă „stâlp de lumină și frumusețe”.
Onorată de Ruxandra Donose cu prezența ei fascinantă, cântul fermecător, spontaneitatea verbului, seara a smuls celor 80 de spectatori aplauze îndelungi, ovații și flori, artista demonstrând că răspunderea unei prestații profesioniste rămâne aceeași ca la un spectacol într-o sală mare de operă sau concert. Același buchet de elogii au revenit și inspiratoarei evenimentului, Luminițșa Arvunescu și pianistului Sergiu Tuhuțiu. Ruxandra Donose nu a prididit dând autografe pe volumul „Pe:trecere” celor prezenți, veniți nu numai din București, dar și din Constanța, Brașov, Feldioara, Iași, Viena, Londra...

Serata aniversară a ciclului OPERA FANTASTICA a fost organizată de Asociația pentru Muzică, Artă și Cultură (fondator Mihai Stan), sub patronajul Comisiei Naționale a României pentru UNESCO, a Rețelei Naționale a Muzeelor din România, promovat de Harta Muzeelor, WEEK END SESSIONS, STB, susținut de Kaufland România sub egida Artmark și Hilton Garden Inn, Bucharest Old Town și integrat în programul „Muzica la Muzeu” – o incursiune în lumea artelor, director artistic Clara Cernat. Un efort deosebit care a avut nevoie de 14 parteneri instituționali, 11 parteneri și 48 de parteneri media.
După succesul serii. nu rămâne decât ca pasionații de operă să aștepte următoarea ediție. Anul 2027 este aproape.




















































