„Occidentul“ s-a născut în Grecia şi a murit în Grecia. Mai precis, pe insula Kos
0Între atâtea ştiri din această „lungă vară fierbinte“, riscă să treacă neobservate cele despre cum a fost vacanţa turiştilor britanici pe această insulă din arhipelagul grecesc, poartă de intrare în Europa (ca şi insula italiană Lampedusa) a migranţilor non-occidentali, situaţie care mi se pare paradigmatică pentru acest moment de teribilă criză (în primul rând ideologică) în care se află societatea occidentală.
Situaţia actuală din insula grecească Kos pune alături, faţă în faţă chiar, cele două probleme, cele două slăbiciuni care erodează Occidentul (modernitatea, de fapt) şi care, probabil, îl vor face în curând să se prăbuşească definitiv (atenţie, mă refer la o anume forma mentis, pe care am convenit s-o numim „occidentală“, nu la situaţia geopolitică, unde n-am de unde să am habar ce va fi).
Avem pe de-o parte pe turistul occidental îmbuibat şi plin de sine, efigie postmodernă a nepăsării, indolenţei şi a absenţei totale a sensului (nu numai divin, ci de orice fel). Caracteristica sa majoră, în ceea ce ne interesează aici, este lipsa totală de compasiune faţă de semenii săi, iar patronii de hoteluri merg şi mai departe şi se plâng că afluxul de imigranţi le alungă turiştii, principala sursă de venit (reflex tipic al felului în care capitalismul, prin interesul său exclusiv pentru profit, distruge zi de zi lumea).
Consecinţele dure ale egalitarismului
De cealaltă parte, avem valul imens, care se măreşte zilnic, de migranţi, majoritatea provenind din ţările devastate de război ale Orientului Mijlociu. Şi aici vedem însă, cel puţin dacă ne luăm după imaginile date de televiziuni, interes exclusiv material, insolenţă şi o precipitare spre ideea „plecaţi voi, ca să venim noi“ (şi nu mă mai refer aici şi la situaţia din Calais, unde interviurile luate imigranţilor din Sudan si Africa subsahariană, având ca unic scop în viaţă stabilirea forever în Anglia, „unde voi europenii ştiţi că acolo este cel mai bine“, erau efectiv scandaloase).
Fraza-cheie a fost rostită în faţa camerelor TV de unul dintre imigranţi, o fi fost el sirian, irakian sau afgan, nu contează: „De ce ei (turiştii, marea majoritate de altfel britanici – n.n.) să aibă, iar noi să nu avem? Nu suntem cu toţii fiinţe umane?“. Ceva mai elaborat, din punct de vedere ideologic, dar mai puţin exemplar decât fraza de mai sus, spunea un african aflat la Calais: „Marea Britanie ne-a transformat în colonii în trecut şi acum trebuie să ne primească“. Dixit! Nu contează că mulţi provin din foste colonii franceze, pentru că Franţa, se pare, sucks, pentru actualul migrant de origine africană.
Imigranţi sirieni şi afgani pe insula grecească Kos FOTO Reuters
De la Grand Tour la turismul (post)modern
Aşadar, indolenţa versus insolenţă. De ambele părţi, aceeaşi îngâmfare, infatuare şi nesocotire a sacralităţii Cosmosului, a lumii ca creaţie divină. (Nu discut aici existenţa sau inexistenţa Fiinţei Supreme sau eficacitatea istorică a religiilor organizate, doar spun că nevoia de Sens este structurală triburilor de maimuţe inteligente.) Evident, fractura în dezvoltarea organică a acestor triburi a fost adusă de capitalism (creaţie intrinsecă a protestantismului), mecanism (nu numai economic, ci şi mental) care va continua să distrugă în mod constant lumea (să nu ne iluzionăm, şi aşa-zisul socialism de stat a fost tot o faţetă a ceea ce numim aici „capitalism“, prin dimensiunea sa exclusiv materialistă şi de epifenomen teratologic al modernităţii).
Nimic nu este mai semnificativ pentru stupiditatea (post)modernităţii decât fenomenul de masă al acestui turism, lipsit de sens şi care distruge atât natura, cât şi cultura în acelaşi timp (termenul derivă, de fapt, de la Grand Tour-ul european pe care-l făceau odraslele de aristocraţi britanici în secolul al XVIII-lea, dar nu este deloc primul caz de degenerare a unui cuvânt).
„E vremea raselor ce mor...“
Pe de altă parte, spenglerian vorbind, e clar că vremea rasei albe s-a dus şi atât în Europa Occcidentală, cât şi în America, aceasta va fi înlocuită treptat de actualul val uriaş de imigranţi din Africa şi Asia (nu mai discut acum teoria migraţiei, întotdeauna, din motive temeinice, de la Est la Vest şi de la Sud la Nord, aici Tolstoi s-a înşelat).
Întrebarea îngrijorătoare este alta: vor putea aceşti imigranţi să se integreze şi să preia şi valorile pe baza cărora s-a construit acea societate occidentală la care acum jinduiesc (într-un mod similar cu ceea ce s-a întâmplat cu Imperiul Roman cucerit de „barbari“ sau cu cel chinez cotropit de mongoli)? Situaţia actuală arată mai degrabă că nu (fără să mai vorbim că foarte mulţi aduc astfel în interiorul Occidentului valorile foarte puternice şi complet non-occidentale ale Islamului). Se mai pune şi întrebarea ce se va întâmpla cu America Latină, unde Cioran considera că va exista adevărata supravieţuire a Occidentului (şi tind să-i dau dreptate).
Citeşte şi:
Se încarcă comentariile...
