Sinele artistului Mircea Modreanu, dezvăluit la Muzeul Țăranului Român
0Vine toamna, vara călduroasă își face bagajele și ne spune adio, așa că revine sezonul de evenimente culturale. Puteți începe recuperând o expoziție unicat, deschisă într-una din sălile Muzeului Țăranului Român: „Despre sine, cruci și altele“, autor: tânărul Mircea Modreanu, dacă nu ați văzut-o deja, fiind deschisă aici încă de pe 20 iunie, pentru că este excepțională și de neratat (sau, de ce nu, s-o revedeți, merită din plin).
Originar din Petroșani și cu studiile de specialitate făcute la Cluj-Napoca, artistul plastic și animatorul cultural Mircea Modreanu s-a impus în ultimii ani pe scena artistică bucureșteană, având unul dintre cele mai originale și coerente demersuri profesionale, o propunere artistică cu totul ieșită din comun, pentru publicul tradițional al galeriilor de artă.
Lansat în primăvara anului 2018, în propriul apartament, proiectul expozițional ETAJ artist-run space a continuat, în toți acești ani, cu o tenacitate, perseverență și coerență de invidiat, nefiind oprit nici de „anii grei“ ai pandemiei (s-au găsit, în lunile cele mai dure ale „stării de urgență“, soluții alternative de activitate artistică, iar ulterior proiectul s-a extins în exterior, cu așa-numitul ETAJ on Wheels).
„Kilometrul zero“ al Bucureștiului
Evident, o asemenea tenacitate, rară pentru superficialitatea noastră cotidiană de tip balcanic, a atras atenția tuturor celor din breaslă: artiști tineri și mai puțin tineri, specialiști în artă – mulți dintre ei foști profesori ai artistului, sau chiar actuali, acesta fiind înscris, o vreme, și la un doctorat bucureștean –, jurnaliști și oameni de media (să le spunem chiar influenceri?).
Nu mai vorbesc că într-o vreme, mai ales în anii de dinainte de pandemie, apartamentul lui Modreanu ajunsese, cu ocazia unor astfel de evenimente/vernisaje, locul de întâlnire al membrilor a diverse subculturi și contraculturi bucureștene, unde erai sigur că, dacă mergi, poți să întâlnești și să discuți cu oameni tineri și faini. Amintindu-ne, nu putem spune decât: „vremuri...“, ca în binecunoscuta piesă Phoenix.
Un veritabil „om-orchestră“, rar în ziua de astăzi
Nu e de mirare că, de la un moment dat, chiar foarte devreme, orice tânăr artist plastic și-a dorit să expună „la Modreanu“ (ba, repet, au făcut parte din proiect și au expus aici și artiști trecuți bine de 40 de ani, ba chiar și mai în vârstă). Ceea ce s-a și întâmplat, aproape o întreagă generație de artiști trecând pe-aici, adică expunând la ETAJ, numărul expozițiilor din cei 6 ani de proiect („7 ani de-acasă“, vor urma anul viitor), în mod clar de ordinul sutelor, nemaifiind ținut minte nici de coordonatorul spațiului.
În plus, de la un anumit moment post-pandemie, făcându-și contacte și legături profesionale în străinătate, Modreanu a scos pe mulți din acești tineri artiști (care de mult se pot constitui într-un grup, supranumit ETAJ) la diverse târguri sau manifestări expoziționale de peste hotare. Și chiar de peste... Ocean: recent, anul trecut și anul acesta, au avut loc vreo două sau trei deplasări de felul acesta, în spațiile însorite ale Californiei.
Lupta cu Obiectul
Evident, l-am urmărit și susținut pe Mircea Modreanu încă de la bun început, un astfel de fenomen cultural neavând cum să treacă neobservat. Scriam la data de 8 februarie 2019, cu ocazia primului solo-show al artistului de la ETAJ, intitulat „The Golden Age of Shotguns”: „Trebuie spus că, fără energia, patosul și dedicarea – «sufletul”, cum s-ar spune – ale lui Mircea Modreanu, proiectul ETAJ artist-run space nu ar fi existat, și mai ales nu ar fi continuat (pentru că au mai fost astfel de «artist-run space”-uri, dar au sucombat repede), el fiind astăzi aproape de finalul primului an de existență și pregătindu-se pentru extinderea în străinătate (Danemarca ș.a.), prin crearea de francize ETAJ în alte țări și schimb de rezidențe de artiști”.
Așadar, îl știam pe Mircea Modreanu (nu numai eu, ci noi toți) ca pe un organizator și animator cultural de excepție, „sufletul” proiectului ETAJ artist-run space. Îl știam ca pe un bun și profesionist cunoscător al fenomenului plastic și artistic autohton și ca pe un om foarte muncitor. Îl știam, din observație directă și din cele câteva expoziții personale deschise până acuma (în general de instalație, una din ele fotografică – un proiect iarăși dus pe ani întregi), ca fiind un artist foarte dedicat și aplicat, un bricoleur, posesor al unui efort titanic de luptă cu obiectul material (deși discuțiile personale cu artistul îmi făcuseră cunoscute și proiectele sale conceptuale, de la lucrarea de licență până la propunerea de teză de doctorat, centrate pe topografia „hărților”).
Iunie-septembrie, 3 luni de vară grea
Dar nimic nu mă pregătea (și nu ne pregătea) pentru surpriza de proporții înregistrată odată cu fastuosul vernisaj din data de 20 iunie 2024, desfășurat și în generoasa curte interioară a Muzeului Ţăranului Român. Deschisă în spațiul subteran MNȚRplusC, expoziția „Despre sine, cruci și altele“ – una foarte personală, după cum se va vedea – a beneficiat și de o echipă auxiliară de excepție: tânăra și valoroasa curatoare a expoziției, Călina Coman, și artista (și curatoarea, de multe ori) Ilina Schileru, cea care se ocupă de expozițiile din acest spațiu al MNŢR, ca asistent de expoziție.
Organizatorii au anunțat de la început că expoziția va fi deschisă între 20 iunie și 19 septembrie, iar Mircea Modreanu a fost prezent, chiar și în aceste luni de „vară fierbinte“, în fiecare sâmbătă după-amiază, să se întâlnească cu vizitatorii (și am înțeles că, din fericire, expoziția chiar a fost foarte vizitată, iar recenziile apărute până acum mărturisesc despre succesul ei). Așadar, mai aveți cam două săptămâni și jumătate pentru a vizita acest eveniment expozițional unic (dacă nu ați făcut-o până acum, sau să revizitați), grăbiți-vă!
Un peisaj selenar
Să fiu sincer, nu am știut la ce să mă aștept atunci când am coborât scările și, intrând în sala de expoziție, a trebuit să pășesc, cu mare grijă, pe scândurile de lemn aflate într-un echilibru instabil, peste nisipul tasat pe podeaua întregului spațiu expozițional. (Fotografiile trimise de el anterior îmi sugerau dunele de nisip din peisajul apocaliptico-selenar al Zonei din „Călăuza“ lui Tarkovski, dar ceea ce vedeam acum era cu totul diferit.)
Modreanu a ales această soluție, de a pune vizitatorul într-un echilibru instabil, de a-l constrânge și stânjeni oarecum, făcându-l în același timp și atent la mers, și încercând să urmărească și să distingă obiectele expoziționale aflate la oarecare distanță, probabil pe principiul din anumite spectacole de teatru ale lui Hausvater, de a-l responsabiliza pe spectator și de a-l face să fie atent la sens, pentru că aici chiar există un „sens“. „Sărută pământul acesta, e sfânt“, scria și Macedonski în „Hinov”, impunând o tăcere semnificativă.
Cruci, troițe, axis mundi
Văzusem că Modreanu își intitulează expoziția „Despre sine...”, întorcând puțin pe dos titlul lui Marc Aureliu, deci era clar că acuma artistul va vorbi – în sfârșit – despre el, își va face „auto-portretul”. Nu ca „young man”, însă, pentru că Modreanu merge mult mai profund, la rădăcinile copilăriei sale și, până la urmă, la cele colective, ale neamului său de momârlani, după cum se va vedea. A doua sintagmă din titlu, „despre cruci“, este cea cu adevărat importantă. „Şi altele“ este adăugat, de curatorul Coman, probabil pentru a sugera „demonii” lui Marquez.
„Acesta e sufletul meu, Rașel. Rugați-vă pentru el”, sună citatul din „Epitaful” arghezian ales de Cărtărescu drept motto al „Travestiului” său. Modreanu nu merge chiar până acolo, desigur, dar totuși... „Autorul expoziției, Mircea Modreanu vine cu o propunere rezolvată afectiv de traseul personal: reproducerea la scară 1:1 a crucilor examinate de artist de-a lungul unei perioade de cercetare a câțiva ani, desfășurată inclusiv în inima comunității momârlanilor din Petroșani, prin tehnica frotajului pe hârtie, inserate în cadre din plexiglas”, scrie curatoarea Călina Coman.
Conexiuni între Valea Jiului, Columna Traiană și biografia artistului
„Expoziția este și o acțiune de reabilitare culturală a identității locale a unei comunități pe cale de dispariție, venită chiar din interiorul ei, prin artistul Modreanu care a crescut în Petroșani”, mai spune, important, Coman. „Moartea, relația ambiguă dintre om și tranzitoriu, comunitatea originară și micile descoperiri despre lumi, culturi și civilizații sunt câteva dintre ofrandele și piesele de joc pe care Mircea Modreanu le transpune în lucrări inspirate de crucile momârlănești din Valea Jiului, de stelele funerare cu inscripții runice de proveniență scandinavă, inclusiv de secvențe iconografice regăsite pe Columna lui Traian, astfel corelând tradiții, simboluri și motive într-un univers insolit, dramatic, paradoxal optimist”, încheie aceasta.
Așadar, lucrările în sine, partea de execuție în sine, pot fi aparent simple, dar dispunerea lor în această instalație expozițională le face unice și face ca lucrurile să fie cu adevărat impresionante. Conexiunile dintre aceste cruci „momârlănești” de pe marginea drumurilor din Valea Jiului – zonă în care Modreanu a crescut și s-a format, el fiind un „om al muntelui”, al naturii, cum îi spuneam mai demult, „îmblânzit“ de cultură, și iată, cum se vede aici, în mod excepțional (cruci executate, multe, din aceeași piatră „romană” ca cea a celebrei biserici de piatră din Densuș, județul Hunedoara) –, funcția lor, totuși, religioasă și elemente disparate precum stelele runice scandinave sau „portretele” de daci de pe Columna lui Traian sunt cu adevărat uluitoare.
Aceasta nu este o colecție de „lucrări”, ci o EXPOZIŢIE în toată puterea cuvântului, care nu poate fi înțeleasă decât în integralitatea ei (și aici contribuția curatorului trebuie să fi fost esențială). Cert este că ceea ce vedem a necesitat foarte multă muncă – și Modreanu a fost capabil să o facă –, ani întregi de documentare, concepție și execuție, iar un scurt film care rulează permanent într-un „buzunar” al sălii de expoziție arată secvențe din anii mulți de muncă ai artistului Mircea Modreanu pentru această expoziție de excepție.
Se încarcă comentariile...
