INTERVIU Toma Roman jr., istoric: „După 81 de ani, am reuşit să fac lumină în cazul celor mai cunoscute asasinate politice din istoria României“
0Toma Roman jr. este istoric, jurnalist şi scriitor. Se ocupă cu investigaţie istorică şi sapă prin diverse arhive. De curând a publicat cea de-a şasea carte a sa, „Cum l-a împuşcat Iorga pe Iorga“ (editura Vremea, 2022).
Cartea vine cu ipoteze cu totul noi şi senzaţionale despre asasinarea celor doi foarte cunoscuţi intelectuali români, Nicolae Iorga şi Virgil Madgearu. Am stat de vorbă despre cel mai nou volum al său, care se află de foarte scurt timp în librării.
„Iorga a ajuns, ca şi în cazul lui Eminescu, o statuie“, spune Toma Roman jr. în acest interviu. Nimeni nu îi mai studiază biografia, cu atât mai puţin opera. Istoricul pursânge din cunoscutul jurnalist nu s-a „lăsat“ şi, scotocind prin diverse arhive, a aflat adevărul despre asasinarea celui mai cunoscut istoric român: „Iorga a fost împuşcat de... (alt) Iorga)“, cum se spune în titlul recentei cărţi publicate de editura Vremea.
Neobositul istoric şi jurnalist nu se va opri aici: în foarte scurtă vreme, este programată să apară pe piaţă o nouă ediţie, una revăzută şi adăugită (de dimensiuni aproape duble), a volumului său de debut, „Ceauşescu văzut de aproape“ (de data aceasta, cartea, în format poche, va apărea la editura Evenimentul zilei). Alte câteva cărţi (istorie, documente, chiar şi... ficţiune) purtând semnătura lui Toma Roman jr. se află „pe ţeavă“.
Doinel Tronaru: Cum ai ajuns să studiezi povestea asasinării profesorilor Iorga şi Madgearu?
Toma Roman jr.: Acum un an şi ceva am fost angajat ca director al Muzeului Academiei de Studii Economice. În calitatea asta, m-am gândit să încerc să fac biografiile celor mai cunoscuţi profesori pe care i-a avut Academia. Bineînţeles, pe primele locuri se aflau Nicolae Iorga şi Virgil Madgearu. Am început ca la evrei, să le studiez vieţile de la coadă la cap, deci am pornit de la asasinarea lor de pe 27 noiembrie 1940, iată că se apropie comemorarea. M-am înfundat în arhive şi am găsit documente extraordinare, care schimbă radical tot ce se ştia până acum despre tragedie.
„M-am mişcat rapid, pentru cartea asta“
Toma, mulţi cred că titlul cărţii tale e o metaforă...
Nu e nicio metaforă. Şi pe mine m-au întrebat mulţi chestia asta sau dacă am descoperit că Nicolae Iorga s-a sinucis. Ei bine, nu e aşa. Informaţia din titlu trebuie luată la modul propriu. Nicolae Iorga a fost împuşcat de un individ care purta acelaşi nume de familie cu el. După 81 de ani, am reuşit să fac lumină în istoria celor mai cunoscute asasinate politice din România, cele ale profesorilor Iorga şi Madgearu. De asemenea, am demonstrat că rolul „asasinilor oficiali“, al celor condamnaţi la moarte de regimul lui Ion Antonescu, a fost unul marginal, dar care a existat. Cert e că şi cei care au apăsat în mod real pe trăgaci, şi cei condamnaţi la repezeală, şi cel care a ordonat crimele au murit bine-merci în patul lor. Doar unul dintre ei s-a sinucis, dar din dragoste, nu din remuşcare că i-a omorât pe Iorga şi Madgearu. Traian Boeru, de la care s-a declanşat tăvălugul evenimentelor şi care până-n ziua de azi este considerat în mod eronat principalul vinovat, a fost chiar un voios spion al Securităţii în Germania Federală, ocupându-se cu furt de tehnologie, băgat zâzanie în diasporă, livrat informaţii politice şi făcut afaceri oneroase în favoarea regimului comunist de la Bucureşti.
Sună foarte interesant... dar cum ai dat peste informaţii? Cum de nu au ajuns alţii la ele înaintea ta?
Informaţiile inedite şi senzaţionale pe care le-am găsit provin în mare parte din documente din arhiva SIE (pe vremea lui Ceauşescu, DIE-CIE), care au fost declasificate şi cedate CNSAS abia anul acesta. M-am mişcat rapid şi am fost primul care le-a văzut. Pe vremea comuniştilor, anumiţi membri ai serviciilor secrete ştiau adevărul, dar – cei ce vor citi cartea îşi vor da seama de ce – regimului îi convenea situaţia „omologată“. După 1990, majorităţii istoricilor serioşi episodul li s-a părut clarificat pe deplin şi nu au mai făcut cercetări sistematice. În schimb, în această perioadă au răsărit tot felul de conspiraţionişti nătângi, care pretind că profesorii au fost ucişi de germani, ruşi, masoni, bubuli, etc. Nici vorbă de aşa ceva, de un complot internaţional.
„Iorga a fost (şi) grafoman şi antisemit“
Ce a fost, de fapt? Poţi să ne spui măcar dacă a ordonat crimele Horia Sima sau nu?
Sunt convins că Horia Sima, altfel un personaj absolut ticălos şi toxic (inclusiv pentru ai lui), nu a avut nicio treabă cu asasinarea celor doi, din contră, datorită situaţiei sale politice, a încercat, tardiv, să împiedice tragedia. În noiembrie 1940 ţara era în anomie, situaţia scăpase de sub controlul autorităţilor statului. Pot să spun că sfârşitul lui Nicolae Iorga şi Virgil Madgearu a fost consecinţa unui lanţ de întâmplări stupide, pe alocuri tragicomice. Dacă o verigă din acest lanţ ar fi lipsit, cei doi, sau poate măcar unul dintre ei, ar fi scăpat cu viaţă.
Cum îl poţi defini pe Nicolae Iorga după cât ai studiat despre el?
Iorga a ajuns aşa, cam ca Eminescu, o statuie. Toată lumea a auzit despre el, ştie că avea o barbă mare, dar foarte puţini îl citesc sau îi studiază biografia. Era un om cu o mare putere de muncă, foarte cult, cu o memorie fabuloasă. În acelaşi timp era megaloman, egocentric, ranchiunos, suferea de mania persecuţiei, grafoman şi antisemit. Un om cu defecte şi calităţi, ce să zic. Aşadar, cartea, într-un fel, îl desacralizează. Îl arată ambițios, egocentric și antisemit. Defectele lui Iorga, însă, nu îi diminuează meritele. Cartea mea arată că nu era chiar un savant încuiat în turnul de fildeș, ci și un om cu ambiții și orgolii exacerbate.
Îţi mulţumesc, Toma.
Ba eu spun merci şi sper ca oamenii care citesc interviul şi cumpără cartea să fie mulţumiţi de ce a ieşit.
Cartea poate fi cumpărată aici.
Se încarcă comentariile...
