O victorie cât un mapamond

Simona Halep, prima româncă în finală la Roland Garros după 34 de ani FOTO Reuters

Victoria Simonei Halep la Roland Garros în semifinale îţi dă un fel de ameţeală, din care te poţi extrage, dar cu greu. Bucuria, mai ales când e mare, enormă, te răvăşeşte complet. Ba ţopăi, ba râzi, ba plângi, ba îţi iei capul în mâini şi îl scuturi bine, ba dai ochii peste cap, şi câte altele. Poţi să faci şi infarct, spun specialiştii.

E foarte interesant că, la finalul unui asemenea eveniment sportiv, urmărit practic de întregul mapamond, dacă intervine o surpriză de genul celei aparţinând Simonei, respiraţia tuturor se opreşte pentru o clipă. Apoi se reia, ceea ce presupune că, de data aceasta, am respirat în acelaşi timp cu întreaga planetă.

Dar, ce este cel mai interesant? Ştiţi ce? Faptul că numele României se află pe buzele tuturor, asta e. Unii îl pronunţă în gând, alţii cu glas tare. Oamenii sunt uimiţi şi pronunţă cu admiraţie numele acestei ţări. Ţara Simonei Halep, a Nadiei Comăneci, a lui Ilie Năstase, a lui Ion Ţiriac, a lui Gheorghe Hagi, precum şi atâtor alte glorii ale sportului românesc.

Este de subliniat, la rece, că bucuria noastră e mai mare ca la alţii. La unii, bucuria e un fapt divers aproape, unul cotidian, fie că acesta se referă la domeniul economic, la cel cultural sau sportiv etc. La noi, bucuriile de acest gen sunt mai rare. Cu cât sunt mai rare, cu atât sunt mai încărcate de emoţii, care ne creează o stare specială, de râsu-plânsu, chiar aşa.

Dacă recurgem la un calcul sec, ne putem întreba: de câte ori ne-am bucurat noi, cu toţii, într-un sfert de secol? Şi dacă numărăm, cred că ne ajung degetele de la cele două mâini.

Victoria Simonei Halep este una din aceste bucurii, care nu poate fi comparată cu nimic, fiind poate cea mai mare. Bucurie în stare pură! Ea vine ca un fel de medicament care vindecă sufletul bolnav al românilor, supărarea şi chiar tristeţea lor în legătură cu momentele dificile pe care le parcurg.

Victoria Simonei mai este: un pansament pe o rană care sângerează în sufletul atât de greu încercat al românilor din acest început de mileniu, dar şi o gură de oxigen pentru un moral aflat la cote în continuă scădere.

Indiferent de rezultatul din finală, Simona a intrat definitiv în inimile noastre, alături de cei mai iubiţi români.  Să nu uităm că o Românie întreagă, dar şi o întreagă lume au rămas impresionate când Simona a declarat că îşi iubeşte ţara şi nu va pleca niciodată în altă parte.

Urmează finala! De bucurie se poate şi muri. Să ne luăm alături calmantele necesare. Hai România!!!