Discursuri şi vizite turistico-oficiale

E clar, un preşedinte de ţară trebuie să aibă darul vorbirii, să-i placă să vorbească. E elementar, e obligatoriu. Dacă este, pe deasupra, şi un bun orator (vorbit frumos, expresiv, concis, inteligent, convingător), cu atât mai bine. Oricum, un preşedinte trebuie să ştie să comunice liber, şi bine, dacă este cazul, în orice moment.

Recent, preşedintele nostru s-a aflat în vizită în Israel. Unul dintre momentele filmate şi apărute pe o reţea socială s-a referit la un discurs rostit în prezenţa premierului B. Netanyahu, o personalitate politică marcantă pe plan internaţional. Preţ de câteva minute, gazda a rostit un discurs liber, închegat, consistent. Răspunsul preşedintelui român trebuia să fie la fel. Aşa spun regulile de protocol, dacă pregăteşti bine vizita de acasă, înainte de a pune piciorul pe scara avionului. Desigur, nu e interzis să citeşti ce ai de spus, dar te pui singur în inferioritate, automat.

Nu a fost cum ne-am fi dorit. Noi am citit un cuvânt pregătit dinainte, cu sublinierea că, astfel, cele două discursuri au fost... paralele. Inspirată, gazda a mai intervenit o dată, tot liber, pentru a rotunji subiectul.

În asemenea momente oficiale, de o importanţă deosebită, când reprezinţi o ţară cu 20 milioane de locuitori, noi nu avem voie să fim priviţi cu condescendenţă, noi trebuie să fim la nivelul partenerului de discuţie, sau deasupra lui, iar asemenea detalii privind prezenţa scenică au o valoare neaşteptată. Desigur, mai e obligatoriu ca un preşedinte să fie simpatic, să strălucească, să zâmbească, să aibă mobilitate în mişcare, să fie dezinvolt, spontan etc. Într-un singur cuvânt: carismatic! După vizionarea filmuleţului, îndrăznesc să cred că România, aşa urgisită cum e, merită mai mult.

Mărturisesc că nu m-am simţit deloc bine, ca român, când am urmărit reportajul respectiv, mai exact nu m-am simţit reprezentat la un nivel corespunzător.

Mai aflu pe deasupra că vizita ar fi durat 4 zile. De ce, boieri dumneavoastră? Vizite cu o asemenea durată nu mai face nimeni de pe timpul lui Nicolae Ceauşescu. Acum, vizitele oficiale s-au redus la o zi, în general, sau chiar la câteva ore. Cum poate fi lăsată în urmă o Românie care fierbe în continuare, timp de 4 zile, când acasă te aşteaptă probleme care nu par să aibă un sfârşit?

Pe deasupra, aflu că şi doamna Carmen Iohannis l-a însoţit pe preşedinte. A făcut-o în alte dăţi când nu era cazul, şi totul a sunat ca nuca în perete pentru cuplurile prezidenţiale întâlnite, care au fost nevoite să facă un program separat şi pentru soţia preşedintelui român, forţându-se din nou reguli elementare de protocol.

Este suficient să ne amintim vizita în Franţa a doamnei Carmen Iohannis care a pus capac la toate, în condiţiile în care preşedintele francez nu e căsătorit. Astfel, vizitele lui Klaus Iohannis în afară au început cam de multişor să semene cu nişte plimbări, cu deplasări turistice. Acest lucru este accentuat şi de faptul că, la întoarcere, preşedintele nu iese la pupitrul lui să vorbească, fie şi pe scurt, de rezultatele vizitei, măcar pentru cei care nu au timp să urmărească aceste aspecte în mass-media, în care subiectul este tratat adeseori cu indiferenţă, sau chiar ignorat.

Tot în Israel, preşedintele a mai făcut o declaraţie, de data aceasta halucinantă, conform căreia într-o viaţă anterioară, când era însoţit tot de Carmen, ar fi planificat să ajungă la Ierusalim, şi iată...Desigur, aceeaşi doamnă nu purta atunci o fustă mini cu care s-a înfiinţat acum într-un lăcaş de cult din capitala Israelului.

Şi cum vă spuneam: un preşedinte trebuie să aibă darul vorbirii, să-i placă să vorbească, în timp ce domnul Klaus Iohannis se pregăteşte „pas cu pas” pentru cel de-al doilea mandat al „lucrului bine făcut”...