Simple propuneri turistice

Nu ştiam că pe 17 martie curent, a fost deschis pentru public Palatul Primăverii, locuit de soţii Ceauşescu timp de 24 de ani. A trebuit să treacă 26 de ani ca guvernanţii României, având alte preocupări şi prinşi cu furăciuni de miliarde, să ia o asemenea hotărâre.

Evenimentul a avut loc într-o discreţie aproape totală, mass-media fiind ocupată cu ce a mai scos pe gură Băsescu, cu casa pierdută de preşedintele Iohannis în urma unui fals, cu blugii decoloraţi ai lui Carmen, soţia preşedintelui, în care a coborât din avionul prezidenţial în America, etcetera.

Plăteşti 30 de lei ( 15 dacă eşti elev, pensionar...), te ia un ghid în primire şi te plimbă prin tot palatul, cu birouri pentru întreaga familie, inclusiv cei trei copii, cu dormitoare pentru fiecare, cu o „cramă”, cu o curte interioară unde sălăşluieşte o superbă familie înfoaiată de păuni, pasăre iubită mult de Ceauşescu, cu o seră în care tronează un mandarin sălbatic, cu fructe coapte în permanenţă, cu o piscină la subsol, cu o expoziţie de fotografii, cu o sală de relaxare şi aparate de forţă, şi câte altele.

Predomină boaseria din nuc şi cireş, vestitele covoare de Cisnădie, preluate acum de nişte anonimi americani, perdelele de Paşcani care erau exportate în toată lumea, candelabrele din cristale de Mediaş, marmura de Ruşchiţa, mobila făcută la celebra Întreprindere „Heliade”, adevărate branduri româneşti ajunse toate acum pe mâna străinilor. Ţi se aminteşte din nou de ideea fixă, dar bună, a lui Nicolae Ceauşescu de a construi cu materiale şi specialişti de la noi, de care nu duceam lipsă, nu de la alţii.

Multe obiecte din palat au culoarea aurului, fiind tentat să crezi că dictatorul... Nu e aşa. Culoarea galben-aurie vine de la o vopsea specială, pregătită tot de meşterii români, în urma unei dispoziţii a cuplului prezidenţial.

Ai ocazia să mai vezi masa la care a stat preşedintele american Nixon, dar şi sala de şah în care Ceauşescu s-a înfruntat cu numeroşi şefi de stat, care l-au vizitat acasă pe liderul român. În această sală de şah, acelaşi personaj ar fi luat hotărârea istorică de a nu se alătura ruşilor, în 1968, când s-a produs lovitura militară împotriva Cehoslovaciei.

Multe lucruri de auzit şi de văzut. Inclusiv grădina înconjurătoare, în curs de amenajare, unde Ceauşescu se plimba pentru discuţii de taină cu Mihai Pacepa, sau alţi tovarăşi, membri ai CC al PCR...

În weekend intră pe porţile palatului cam 300 de vizitatori, inclusiv mulţi străini, încă stăpâniţi de faima lui Ceauşescu. Palatul a fost şi a rămas în proprietatea statului. Câţi bani s-au pierdut în 26 de ani? Greu de calculat.

Cred că un circuit turistic cu toate reşedinţele fostului preşedinte din întreaga ţară, cu toate cabanele sale vânătoreşti, folosite ilegal de actualii politicieni, la munte şi la mare, ar aduce în bugetul ţării venituri importante. Desigur, Palatul Primăverii ar urma să păstreze un statut de muzeu, în timp ce celelalte obiective ar putea fi transformate în locuri de agrement, unde străinii, dar şi românii, avizi să doarmă în „patul lui Ceauşescu”, să aibă posibilitatea să fie cazaţi în aceste locuri, în care să figureze tarifuri mai îndrăzneţe.

Nu numai Ion Ţiriac poate să organizeze vânători de mare răsunet, cu bogaţii lumii. Poate s-o facă şi statul romîn, atât cât a mai rămas din el. Inclusiv „mitul Dracula” ar putea fi reînviat, o idee care a murit încă de la naştere, în braţele celor care au lansat-o, ca urmare a unei intervenţii ciudate din exterior...Nu mai vorbim de mânăstirile României, care nu sunt puse suficient în lumină, de Cimitirul Vesel de la Săpânţa, unic în lume, de cetăţile domneşti, de castelele regale, de Sarmizegetuza, de Roşia Montană (de ce nu?), de Delta Dunării, de Cazanele Dunării, de Palatul de la Snagov, şi câte altele.

Ne trebuie un singur om, investit cu putere de către noi, să se aplece asupra acestor simple propuneri, unele mai vechi, de ordin turistic. Unde îl găsim?