Nou raport, azi, de la Consiliul Europei despre cum mai e cu minoritățile din România. E bine, se zice, numai că...

Exact la ora la care publicăm acest material, el apare și pe pagina oficială a Consiliului Europei. În subsolul textului nostru, găsiți raportul integral realizat de experții Comitetului Consultativ al Convenției-cadru pentru protecția minorităților naționale. Document prezentat înspre lectură și eventuale observații și autorităților române care, după cum văd, sunt absolut de acord cu tot ce se spune aici.

Poate că vă place sau nu să mai auziți ceva despre acest subiect, dar vă asigur că el va face parte din setul electoral în dezbatere pentru alegerile europene și nu  numai. Mult mai puțin în zona occidentului european cât, din motive evidente, foarte ușor de înțeles, în subiect de discuție, acuzații și interpelări între politicienii din multe țări din zone, brusc extrem de interesați de modul în care, din nou și din nou, ar putea instrumentaliza diverse teme ca arme de luptă în alegerile care vor avea loc în țările din centrul și estul Europei, acolo unde această problemă a minorităților, devenită demult zonă de atacuri furibunde pe scenele politice naționale din mai multe țări, acum, din cauza conflictului din Ucraina. Atenție, deci, la toate documentele care analizează modul în care o țară sau alta respectă drepturile minorităților, nu numai la nivel legislativ, ci și în realitatea de fiecare zi căci, foarte rapid, se anunță  campanii masive pe această temă. Și, după cum s-a început deja, câteodată pe un ton deloc prietenos. Și dacă politicienii noștri nu reacționează, cum fac de obicei,  neprietenii României ar putea găsi multe motive despre a vorbi, eventual, despre operațiuni de vopsire a gardului românesc dincolo de care, cum știm, așteaptă mereu leopardul.

Semnalul politic din deschiderea documentului este interesant și, ca să spun așa, chiar dătător de speranțe: România are un cadru juridic și de politici  solid pentru protecția persoanelor aparținând minorităților naționale. Asociațiile care reprezintă cele 20 de minorități recunoscute beneficiază de sprijin financiar generos pentru protejarea și promovarea culturilor minorităților și au posibilitatea de a participa la luarea deciziilor prin Consiliul Minorităților Naționale și prin locuri rezervate în Parlament. Cei mai mulți reprezentanți ai minorităților și-au exprimat satisfacția față de sistemul actual de protecție. Foarte bine, numai că, așa cum se întâmplă de obicei, un asemenea document trebuie citit în ansamblu și, aș spune, urmărite cu atenție deschiderile pe care le poate implica. Iată avertismentul că nimic nu poate fi considerat închis și rezolvat: „Această declarație nu trebuie înțeleasă ca semnalând că măsurile adecvate au fost întreprinse și că eforturile în domeniu pot fi reduse sau chiar sistate. Comitetul Consultativ consideră, de fapt, că obligațiile prevăzute în Convenția-cadru necesită eforturi susținute din partea autorităților. Mai mult, o anumită stare a lucrurilor care poate fi considerată acceptabilă în stadiul actual nu va mai fi, în mod necesar, considerată astfel în următoarele cicluri de monitorizare. În sfârșit, este posibil ca unele probleme care par relativ minore în momentul de față să se dovedească, cu timpul, subestimate”.

Minoritățile care intră oficial în domeniul de protecție asigurat de statul român și beneficiază de toate drepturile asigurate de multiplele legi din România sunt: albanezii, armenii, bulgarii, croații, cehii, germanii, grecii, italienii, evreii, rușii lipoveni, maghiarii, macedonenii, polonezii, comunitatea Rroma, rutenii, sârbii, slovacii, tătarii, turcii și ucrainenii. Dar, se spune în Raport, autoritățile române au spus că au fost luate măsurile necesare pentru a pune comunitățile de ceangăi și de aromâni sub protecția prevederilor Convenției.  Dar fără să le dea statutul de minoritate și, în cazul aromânilor, afirmând că aceștia nu aparțin altei etnii decât cea română și că limba aromână nu este decât un dialect al limbii române. Raportul consemnează și protestul reprezentanților aromânilor spun că sprijinul oferit de autoritățile române „nu ajută la păstrarea elementelor identității lor, adică a limbii, tradițiilor, moștenirii culturale și tradițiilor”.

Problemă considerată gravă și mereu nerezolvată este cea a comunității rroma : „Progresele realizate în cadrul „Strategiei de incluziune a cetățenilor români aparținând minorității rome pentru perioada 2015-2020” sunt greu de evaluat din cauza lipsei unor indicatori de referință clari și a unei evaluări sistematice. Este evident, însă, că pandemia de Covid-19 a dus la un regres semnificativ în mai multe domenii. Copiii romi au fost afectați în mod disproporționat de impactul negativ al închiderii școlilor asupra participării la educație și a nivelurilor de educație atinse. Diferite forme de segregare și alte cazuri de discriminare în școli continuă, iar monitorizarea sistematică a segregării de către Ministerul Educației este doar la început. Declarațiile anti-țigani, inclusiv ale politicienilor, și discursul online de incitare la ură au crescut în timpul pandemiei. În ciuda unor progrese prin dezvoltarea metodologiilor și desfășurarea de sesiuni de instruire, au fost puține progrese în ceea ce privește capacitatea de a investiga și de a colecta date privind cazurile de infracțiuni motivate de ură și de discurs de incitare la ură. Comportamentul abuziv al poliției și utilizarea excesivă a forței împotriva romilor continuă să fie o problemă și au fost, de asemenea, exacerbate în timpul pandemiei, când romii au fost folosiți ca țapi ispășitori pentru răspândirea virusului. Lipsa mecanismelor de supraveghere suficient de eficiente și a formării inițiale și continue sistematice continuă să fie un obstacol în abordarea eficientă a potențialelor prejudecăți de natură rasială în rândul organelor de ordine publică”. Iată un exemplu clasic de frază care poate stârni oricând un enorm scandal internațional în cazul în care se dovedește a fi adevărată căci dacă într-adevăr, în perioada pandemiei, „romii au fost folosiți ca țapi ispășitori pentru răspândirea virusului”, asta ar fi similar cu ce spunea propaganda nazistă despre evrei ca propagatori ai bolilor mortale și epidemiilor de toate felurile.

Iată o altă semnalare de probleme care poate alimenta o discuție de fond, căci, în orice analiză asupra statutului minorităților, cel puțin în principiul unanim recunoscut în țările civilizate, baza de lucru o reprezintă rezultatele recensământului național, cu atât mai puțin contestabil cu ct a fost efectuat recent. Dar, spun raportorii Consiliului Europei, „Comitetul Consultativ îndeamnă autoritățile să manifeste prudență în aplicarea pragurilor numerice bazate pe rezultatele recensământului populației din 2022 și să se asigure că aceste rezultate nu sunt singurul indicator luat în considerare la definirea condițiilor preliminare pentru exercitarea drepturilor minorităților. Comitetul Consultativ îndeamnă autoritățile să asigure posibilitatea utilizării limbilor minoritare cu autoritățile publice în toate zonele locuite de persoane aparținând minorităților naționale fie în mod tradițional, fie în număr substanțial. În acest scop, autorităților li se recomandă să ia în considerare introducerea unui prag numeric alternativ sub forma unui număr absolut.  Comitetul Consultativ îndeamnă autoritățile să manifeste prudență și flexibilitate în aplicarea pragului de 20% pentru a nu limita sfera de aplicare a drepturilor existente privind inscripționările topografice în limbile minoritare.

Sunt doar câteva exemplificări. În rest, chiar merită să citiți lecturați raportul integral și vă lămuriți. Interesante vorbe, interesante deschideri spre viitor și, dacă vor avea timp, să vedem ce vor avea de spus, public, autoritățile noastre competente eventual chiar în campaniile electorale care vor urma. Dacă nu vor zice nimic, în dulcea lene și indiferență dâmbovițeană, să nu vă mire următoarele povești  despre cum nu este asigurată pe deplin protecția minorităților la noi și, în consecință, cum se încalcă în continuare reglementări europene.