Multă hărmălaie politică, degeaba. Soluţia finală este deja conturată

Distractivă toată hărmălaia politică creată de desemnarea, sau nu, a lui Liviu Dragnea candidat la funcţia de premier. Şi inutilă. Se tot invocă legi, articole, decizii ale CCR, conform cărora Dragnea n-ar putea fi premier. Şi preşedintele Iohannis a declarat că povestea cu legea 90/2001 este secundară.

Atunci ce este principal?

Criteriile pe care trebuie să le îndeplinească un viitor premier sunt: onorabilitate, moralitate, demnitate, să inspire încredere şi respect. Sunt cerinţe elementare şi pentru un diriginte de clasă de şcoală. Orice alte discuţii sunt simple speculaţii.

 Argumentele celor de la PSD:

• Nu există restricţii în Constituţie pentru ca un condamnat penal să devină premier. Nu există restricţii nici pentru pedofili, violatori, proxeneţi. Şi ce facem, îi acceptăm să candideze la funcţia de premier?  
• Românii au votat pentru Dragnea premier. Fals. Nu scria aşa ceva pe buletinul de vot. Scria doar PSD. Şi românii au votat PSD pentru a-şi ţine promisiunile din campanie, referitoare la creşteri salariale şi relaxare fiscală. N-au votat altceva. Nici ca PSD să dea foc la ţară, nici s-o bage în faliment, nici să piardă ce au câştigat până acum: justiţie independentă, libertatea de circulaţie, comerţ liber în UE.  
• Analiza semantică a art. 103 din Constituţie. În art 103 se spune că preşedintele va desemna „UN” premier, nu „PREMIERUL” şi după „CONSULTĂRI”. Nu ORICE premier şi NU fără consultări, automat. Dacă părinţii Constituţiei doreau ce spune acum PSD, ar fi scris: „preşedintele desemnează premierul propus de partidul sau coaliţia câştigătoare” şi punct.

Preşedintele Iohannis n-a spus niciodată că nu va desemna un premier de la partidul sau coaliţia câştigătoare. Dar nu orice persoană.

Cum nu cred că persoanele influente din conducerea PSD sunt atât de duse cu capul încât să nu înţeleagă lucruri elementare, la ce bună toată hărmălaia asta politică, când rezultatul este clar încă de pe acum? Să pună presiune pe preşedinte, să-l sperie şi tempereze, având în vedere perioada care urmează. O perioadă conflictuală, asemănătoare celei Băsescu-Ponta. Doar că eu n-am prea văzut nemţi speriaţi şi timoraţi. Şi nici la propriul electorat nu cred să dea bine încrâncenarea asta cu Dragnea premier. Electoratul este interesat de ce-i intră în buzunare, nu de luptele politice. 

Dacă nu vrea să plece de la Cotroceni cu coada între picioare, după un refuz categoric al preşedintelui Iohannis, Dragnea ar face bine să meargă direct cu o propunere de premier rezonabilă, de exemplu dl. Mihai Fifor. Să evite o umilire a sa de către preşedintele Iohannis.

Ce dezavantaje ar aduce dlui. Dragnea o astfel de renunţare?

Una e să cunoşti şi să conduci afacerile din guvern, să-i ştii toate măruntaiele şi dedesubturile, şi alta să afli de la terţi, să fii obligat să dai indicaţii şi ordine din afara guvernului. Iar chestia cu ordinele s-ar putea să nu prea funcţioneze. Să ne amintim reacţia lui Ioan Rus când i s-a cerut să mătrăşească numărul alegătorilor din listele oficiale la referendumul din 2012:

„Nu vreau să-mi petrec bătrâneţile în puşcărie”.

Este sigur că viitorul premier şi viitorii miniştri vor repeta zi de zi in gând această „moştenire” rămasă de la Ioan Rus. În plus, poziţia de putere a lui Dragnea in fruntea PSD s-ar fragiliza, nefiind si gestionarul bugetului de stat spre care se îndreaptă ochii pofticioşi ai baronilor PSD.

PSD şi Liviu Dragnea au o imensă provocare în faţă.

Să îndeplinească toate promisiunile din campanie fără să dea foc la economia ţării. Lucru aproape imposibil, dacă ne uităm la avertismentele BNR, ale experţilor şi ale unor organisme interne şi internaţionale. Lucru confirmat şi de cererea adresată premierului Cioloş, de către Liviu Dragnea, de a proroga anumite eliminări de taxe şi impozite prevăzute a intra în funcţie de la 1 ianuarie, şi iniţiate în Codul Fiscal impus de către Victor Ponta.

Nici „greaua moştenire” nu va funcţiona. Guvernul Cioloş a condus un an ţara, preluând întocmai filosofia bugetară şi bugetul lăsat de guvernul Ponta. N-a mişcat o virgulă din acel buget. România are creştere economică, aşa că despre ce „grea moştenire” poate fi vorba?

Varianta unei majorităţi de dreapta prin preluarea PNL de către Tăriceanu

Nu stă în picioare. În primul rând, pentru că timpul este foarte scurt, nu se realizează aşa ceva în 4 zile. Apoi, cum să preiei un partid de 20%, venind de la unul de 6%? Şi de ce ar pleca Tăriceanu de la o majoritate de 55% pentru o construcţie nebuloasă, despre care nu ştie nimeni mai nimic? Si totul in patru zile? Tăriceanu are asigurată poziţia de şef la Senat, pe care şi-o doreşte în continuare şi 2-3 posturi de miniştri, în primul rând al Agriculturii pentru Daniel Constantin.

E posibilă o nouă suspendare a preşedintelui?

Categoric nu. În primul rând nu există motive. Simplul fapt de a respinge un condamnat penal de la conducerea guvernului nu este motiv de suspendare nici pentru elevii de gimnaziu. În al doilea rând, consecinţele unei instabilităţi politice, a unui conflict constituţional, în actualul context extern, dar şi intern, ar fi dramatice pentru România. Economic în primul rând. Ar echivala cu a „da foc la ţară”.

 Jocurile sunt deja făcute

• Chiar dacă Dragnea face prostia să se autopropună prima dată, lovindu-se de refuzul preşedintelui, va veni cu o nouă propunere, acceptabilă pentru preşedinte.
• Preşedintele va accepta această propunere PSD-ALDE, care se bazează pe o majoritate de 55%-60% în parlament.
• Dragnea se va mulţumi cu funcţia de preşedinte al Camerei Deputaţilor.
• Lupta se va muta în direcţia amputării justiţiei, prin legi emise de Parlament.
• Situaţia conflictuală PSD-preşedinte se va prelungi până în 2019.

Dacă nimic spectaculos şi dramatic nu intervine, nu există alternativă la scenariul de mai sus.