Jazzul revine acasă, pe acoperișul Primăriei Ploiești. Interviu cu Vlad Mateescu, directorul Filarmonicii „Paul Constantinescu” din Ploiești

În perioada 28–30 august, Ploieștiul a găzduit cea de-a VIII-a ediție a festivalului Jazz on the Rooftop. Timp de trei seri, acoperișul Primăriei a reunit șase proiecte muzicale, cu artiști din România și din străinătate, într-un program care a propus mai multe direcții ale jazzului contemporan. Expozițiile dedicate istoriei jazzului și artelor vizuale au completat programul concertelor.

Foto: Filarmonica Ploiesti

Am stat de vorbă cu dirijorul Vlad Mateescu, directorul Filarmonicii „Paul Constantinescu” din Ploiești, despre ediția din acest an, alcătuirea programului, relația cu publicul și colaborările internaționale, precum și despre Ploiești Jazz Festival și noua stagiune a Filarmonicii.

Ciprian Apetrei: Cum ați defini ediția a VIII-a a Jazz on the Rooftop și ce aduce nou programul din acest an?

Vlad Mateescu: Aș defini această ediție, înainte de toate, ca pe o revenire. O revenire la locul care a dat numele festivalului, dar nu neapărat și la o formulă pe care să o repetăm. Cred că una dintre calitățile Jazz on the Rooftop este tocmai faptul că și-a păstrat identitatea, dar a continuat să evolueze.

Anul acesta am avut șase proiecte muzicale în trei seri și artiști din România și din străinătate, cu abordări foarte diferite asupra jazzului. De la întâlnirea dintre Ploiești Jazz Trio și Luiza Zan, până la Marko Churnchetz Trio, A-C Leonte Quintet, duo-ul Joca Perpignan & Alon Yavnai, Liviu Negru Quartet și Coalition Group, ne-am dorit un program care să arate cât de larg este, de fapt, teritoriul jazzului contemporan.

În același timp, am dezvoltat și componenta din jurul concertelor, prin expozițiile prezente pe acoperiș. Încercăm ca experiența Jazz on the Rooftop să înceapă înainte de primul acord și să nu se termine odată cu ultimul bis.

După o pauză de un an, așadar, festivalul a revenit pe terasa Primăriei Ploiești, spațiul care i-a dat numele. Cât de importantă este această revenire pentru festival?

Aici aș face o mică precizare: nu a fost chiar o pauză. Anul trecut, Jazz on the Rooftop și-a schimbat temporar perspectiva și a devenit Jazz on the Avenue. Am coborât jazzul de pe acoperiș în mijlocul orașului, pe Bulevardul Castanilor, în cadrul Republicii de sub Castani. A fost o ediție specială și, cred eu, un experiment foarte frumos, pentru că ne-a permis să ducem muzica spre un public și mai larg.

Dar acoperișul Primăriei rămâne „acasă” pentru acest festival. Nu este doar o locație. Panorama orașului, apusul, faptul că publicul și artiștii se întâlnesc într-un spațiu atât de neobișnuit pentru un concert creează o atmosferă pe care nu o putem reproduce într-o sală.

De aceea, revenirea din acest an a avut și o componentă emoțională. Ne-a arătat, încă o dată, cât de mult s-a legat identitatea festivalului de acest loc.

Foto: Filarmonica Ploiesti

Cum ați ales artiștii și proiectele muzicale din această ediție? Ce ați urmărit în alcătuirea programului?

Nu am urmărit să construim șase concerte care seamănă între ele, dimpotrivă. Am vrut ca fiecare seară să aibă propria identitate și ca, în cele trei zile, publicul să poată descoperi mai multe direcții ale jazzului actual.

Pentru mine este important echilibrul dintre artiști consacrați și proiecte care merită descoperite, dintre scena românească și cea internațională, dar și dintre formule și limbaje muzicale diferite. Jazzul are extraordinarul avantaj de a putea absorbi foarte multe influențe fără să-și piardă libertatea. În programul acestei ediții am avut jazz contemporan, influențe electronice, funk, R&B, rock, muzică braziliană, proiecte construite în jurul improvizației și al dialogului dintre culturi.

În final, criteriul rămâne însă unul foarte simplu: calitatea. Nu cred că trebuie să aduci un artist doar pentru că este dintr-o anumită țară sau pentru că reprezintă o anumită direcție. Trebuie să fie un proiect în care crezi și pe care vrei să îl pui în fața publicului.

Jazz on the Rooftop a ajuns la ediția a VIII-a. Cum a evoluat festivalul și cum s-a schimbat publicul său?

Opt ediții înseamnă deja timp suficient pentru ca un eveniment să-și construiască o comunitate. La început exista, firesc, și curiozitatea locului: ideea de a merge la un concert de jazz pe acoperișul Primăriei era în sine ceva neobișnuit. În timp, însă, publicul a început să vină nu doar pentru loc, ci și pentru muzică.

Cred că acesta este unul dintre cele mai importante câștiguri. Vedem oameni care revin de la o ediție la alta, dar vedem și foarte mulți oameni noi și, mai ales, public tânăr. Iar asta contează enorm.

Festivalul a crescut și din punct de vedere artistic, și ca experiență oferită publicului, dar am încercat să păstrăm ceea ce l-a făcut special de la început: apropierea. Pe Rooftop nu există distanța aceea foarte mare între scenă și spectator. Artistul simte publicul, publicul simte artistul, iar jazzul are nevoie exact de acest tip de dialog.

Festivalul are și o dimensiune internațională. Cât de important este pentru dumneavoastră să aduceți la Ploiești artiști și proiecte din afara României?

Este esențial. Dacă vrem ca Ploieștiul să aibă o viață culturală relevantă, nu putem gândi exclusiv local. Trebuie să existe permanent acest schimb: artiști români care intră în dialog cu muzicieni din alte spații culturale și un public ploieștean care are acces, aici, acasă, la proiecte pe care altfel poate ar trebui să călătorească sute sau mii de kilometri pentru a le asculta.

Jazzul este, poate mai mult decât multe alte genuri, un limbaj internațional. La această ediție am avut muzicieni și proiecte care ne-au conectat cu scene muzicale din Slovenia, Israel, Brazilia sau Serbia, alături de artiști români.

Dar internaționalizarea nu înseamnă pentru noi doar să invităm artiști din afara țării. Înseamnă relații construite în timp, schimburi culturale și posibilitatea ca Ploieștiul să fie recunoscut ca un oraș în care jazzul are tradiție, public și continuitate.

Foto: Filarmonica Ploiesti

În programul acestei ediții apar și expoziții dedicate jazzului și artelor vizuale. Cum ați gândit această componentă?

Ne dorim de ceva vreme ca festivalurile noastre să nu fie doar o succesiune de concerte. Muzica poate deschide foarte multe alte uși, către istorie, arte vizuale, educație și, în general, către curiozitate.

Expoziția „Istoria jazzului” face parte dintr-un proiect mai amplu al Filarmonicii, prin care încercăm să spunem și povestea acestui gen, nu doar să îl aducem pe scenă. Este un proiect pe care îl dezvoltăm inclusiv prin colaborări cu organizații importante din Statele Unite, precum New Orleans Jazz Museum și Mutual Musicians Foundation din Kansas City. În cadrul ei am inclus anul acesta și proiectul „Jazz’n Mondo Umano”, iar expoziția de pictură „Muzica, terapia sufletului”, semnată de Elena Liliana Voicu, a adus o altă perspectivă asupra legăturii dintre muzică și imagine.

Mi se pare important ca omul care vine la un concert să poată pleca de acolo și cu o poveste pe care nu o știa, cu o imagine, cu o întrebare sau cu dorința de a descoperi mai mult.

Foto: Filarmonica Ploiesti

Ce presupune organizarea Jazz on the Rooftop într-un spațiu precum terasa Primăriei? Care sunt principalele provocări?

Presupune mult mai mult decât vede publicul în cele câteva ore de concert. Acoperișul Primăriei nu este o sală de spectacole, iar noi trebuie, practic, să construim acolo pentru câteva zile infrastructura necesară unui festival: scenă, sunet, lumini, accesul publicului, zonele artiștilor, expozițiile și toate elementele logistice și de siguranță.

Există apoi o variabilă asupra căreia nu avem niciun control: vremea. Fiind un eveniment în aer liber și la înălțime, trebuie să fim pregătiți pentru foarte multe scenarii.

Dar tocmai dificultatea spațiului este și cea care îi dă farmecul. Dacă ar fi simplu, probabil nu ar mai fi Rooftop. În momentul în care începe concertul, soarele apune peste oraș și vezi oamenii bucurându-se de muzică, toate zilele de pregătire capătă sens.

Și trebuie spus că în spatele celor trei seri există o echipă întreagă. Un astfel de eveniment nu se face niciodată de un singur om.

Filarmonica are astăzi o ofertă culturală foarte diversă, de la muzică clasică și jazz la muzică de film, muzică populară și proiecte interdisciplinare. Cum vedeți rolul Filarmonicii în viața culturală a Ploieștiului?

Cred că o filarmonică a secolului XXI trebuie să-și păstreze foarte bine identitatea și standardele artistice, dar în același timp să fie vie, deschisă și conectată la comunitatea în care există.

Misiunea noastră fundamentală rămâne muzica de cea mai bună calitate. Dar publicul nu este unul singur. Există oameni care vin pentru Beethoven sau Mahler, oameni care descoperă Filarmonica prin jazz, printr-un proiect simfonic contemporan, prin muzica populară, prin cor sau printr-un concert educativ. Nu văd aceste direcții în opoziție. Dimpotrivă, ele se pot alimenta reciproc.

Pentru mine, Filarmonica trebuie să fie unul dintre locurile în care orașul se întâlnește. Uneori această întâlnire are loc în Sala „Ion Baciu”, alteori pe acoperișul Primăriei, pe Bulevardul Castanilor, într-o școală sau într-un alt spațiu neconvențional. Important este să nu așteptăm întotdeauna ca publicul să vină către noi. Avem și noi responsabilitatea de a merge către public.

În octombrie are loc Ploiești Jazz Festival. Ce pregătiți pentru ediția din acest an și ce va aduce ea publicului?

Ploiești Jazz Festival are o greutate aparte pentru noi, inclusiv prin istoria pe care jazzul o are în acest oraș. Anul trecut am marcat ediția XX, un moment important, dar pentru noi acel număr nu a reprezentat un punct final. Din contră, ne obligă să privim mai departe.

Ediția din acest an va continua direcția pe care am construit-o în ultimii ani: un festival internațional, cu proiecte valoroase, dar și cu o legătură foarte puternică față de istoria jazzului ploieștean. Îmi doresc să păstrăm echilibrul dintre tradiție și ceea ce se întâmplă acum în jazz, dintre artiști pe care publicul îi cunoaște și descoperiri care pot deveni surprizele festivalului.

Nu aș dezvălui încă întregul program, trebuie să mai păstrăm și câteva surprize, dar pot spune că lucrăm la o ediție care să continue firesc povestea începută acum mai bine de jumătate de secol la Ploiești și care să confirme, încă o dată, locul pe care orașul nostru îl are pe harta jazzului românesc.

Foto: Filarmonica Ploiesti

Ce alte proiecte pregătește Filarmonica „Paul Constantinescu” pentru această toamnă și pentru noua stagiune?

Intrăm într-o toamnă foarte densă, pentru că începe Stagiunea 74 a Filarmonicii și, odată cu ea, revin toate ansamblurile noastre și toate direcțiile pe care le-am dezvoltat în ultimii ani.

Vom avea concertele Orchestrei Simfonice, proiectele Corului Filarmonicii, stagiunea de jazz și Ploiești Jazz Trio, Orchestra Populară „Flacăra Prahovei”, proiectele camerale și, bineînțeles, componenta educațională. Jazzul își deschide noua stagiune pe 26 septembrie, când Ploiești Jazz Trio îi va avea invitați pe muzicienii italieni Filippo Schifano și Paolo Profeti, într-un proiect româno-italian.

Dincolo de fiecare concert în parte, încercăm să construim o stagiune care să aibă coerență, dar și suficiente surprize. Sunt proiecte pe care publicul le cunoaște și le așteaptă, sunt colaborări noi și sunt proiecte pe care le pregătim de mult timp și care vor fi anunțate pe parcurs.

Cred că aceasta este, de fapt, frumusețea unei noi stagiuni: nu începe doar o serie de concerte, ci o nouă perioadă în viața Filarmonicii. Iar după o vară în care am ieșit foarte mult din sala de concert și am întâlnit publicul în diferite spații ale orașului, ne bucurăm să revenim și acasă, în Sala „Ion Baciu”, fără să renunțăm la deschiderea pe care am construit-o în ultimii ani.