Institutul Cultural Român trebuie complet reformat!

Dacă, prin absurd, cineva ar avea nevoie de un 'model' pentru a distruge o instituție utilă prin politizare, cred că ICR ar putea oferi cel mai bun (sic!), și tragic, exemplu.La fel, în cazul în care cineva ar vrea să vadă cum se duc banii pur și simplu pe apa sâmbetei...

Eu cred că de aici și în acești termeni trebuie pornită discuția, urgentă și sinceră, despre reformarea ICR, căzut acum pradă incompetenței și cunoscut plătitorilor de taxe doar prin știrile mondene, și scandaloase, despre personaje ajunse nu știu cum pe acele funcții, care plătesc din banii noștri chirii nesimțite, prin Londra sau aiurea, în condițiile în care au asigurată cazarea, sau care încasează salariul fără să fi făcut nimic, așa cum presa a relatat recent.

Prin urmare, cer ferm o reformare imediată a ICR și reintegrarea sa în eforturile de diplomație culturală ale României.

De ce?

Pentru că actul cultural, în toate formele sale, reprezintă cel mai bun ambasador al României și al românilor și pentru că avem ce oferii lumii!Pentru că prin cărți, filme, dans, muzică, piese de teatru, bucătărie, pictură, sculptură și orice altă manifestare creativă a românilor, ne putem diferenția, ne putem crea o identitate, ne putem remarca și ne putem face apreciați peste hotare. Și putem face ca lumea să își dorească să ne cunoască mai bine, să ne viziteze și da, să cheltuie bani în România.

Pentru asta însă, în acest moment, avem nevoie de acțiuni drastice.

 Avem nevoie, în primul rând, să scăpăm instituția de toți leneșii și incompetenții cu care a fost invadată.

Avem nevoie, trebuie, să o facem atractivă pentru cei care, tineri sau mai mai în vârstă, chiar fac ceva în și pentru cultura românească și pentru locul ei în lume. Ei trebuie promovați, ei trebuie să ne reprezinte! 

Și mai avem nevoie, desigur, de o strategie pentru diplomația culturală a României, pentru că un ICR funcțional se va integra rapid și cu succes în aceste eforturi, dacă instituția va fi în sfârșit dată celor care o merită, adică profesioniștilor și nu habarniștilor și indolenților.

 Nu în ultimul rând, cred eu, un ICR reformat va trebui să funcționeze în simbioză cu diaspora românească, oriunde activează.

Am văzut în ultimii ani de nenumărate ori la Bruxelles - și este doar un exemplu - tinerii românii de prin instituțiile europene, adevărați profesioniști, modul în care ei vibrează de fiecare dată când ceva bun și românesc se întâmplă, fie că este vorba de un concert sau o degustare de vinuri, sau o expoziție de icoane, modul în care își invită colegii și prietenii de prin alte țări să participe, mândria din ochii lor, setea de a le arăta România pe care o iubesc, chiar dacă de departe.

Acesta este, consider eu, spiritul în care trebuie să funcționeze Institutul Cultural Român, cu această sete pentru cultura românească actuală sau tradițională, cu această ambiție de a arăta cine suntem noi, românii.

Avem, așadar, ce oferi lumii, oamenii de cultură din România crează în permanență și fără complexe, iar străinii reacționează de fiecare dată când, așa cum spuneam, ne promovăm bine.

Prin urmare, și nu sunt singur, cer ca ICR să revină la menirea sa inițială, pentru că este o instituție de care România are nevoie și pentru că, iar asta ține de evidență, cultura română merită să fie cunoscută. Haideți să o luăm din mâinile politicienilor și să o redăm creatorilor români!