Încă un Raport al ONU. Din nou despre „îngrijorări serioase privind încălcarea legilor războiului” în Gaza
0Este extrem de grav ceea ce se spune acolo, dar, din punctul meu de vedere, adevărata tragedie este că nimănui nu-i mai pasă de orice acuzații, dovezi sau mărturii care tot apar despre încălcările flagrante ale regulilor războiului, așa cum se spune în rapoartele organizațiilor internaționale privind comportamentul trupelor israeliene.
Puteți consulta aici https://www.ohchr.org/en/documents/reports/thematic-report-indiscriminate-and-disproportionate-attacks-during-conflict-gaza Raportul prezentat de biroul Înaltului Reprezentant pentru Drepturile Omului care vorbește despre atacuri „nediscriminatorii și disproporționate” și, înspre exemplificare, detaliază cu multe amănunte șase atacuri „emblematice” în care au fost folosite de armata israeliană bombe de mare putere de tip GBU (trei tipuri identificate cu greutate de 1 t, 500 kg și, respectiv, 125 kg) aruncate „peste zone rezidențiale, peste o școală, un centru de refugiați și o piață”.
În esență, experții ONU acuză autoritățile politice și militare israeliene de a fi ignorat una dintre legile general acceptate de ducere a războiului: „cu prilejul campaniilor de bombardament efectuate de israelienei, se pare că a fost sistematic încălcată obligația de a alege mijloace și metode de război care să evite – sau cel puțin să minimizeze- în măsura posibilului daunele provocate civililor”.
Problema este că asta deja a intrat în zona de non-știre, din ce în ce mai puțin consemnată pe canalele de știri și considerată ca aproape de normal pentru ceea ce înseamnă tragedia unei zone de război în 2024. Aici mi se pare că este marea indicație pentru tragediile care urmează: se arată foarte clar că instituțiile internaționale nu mai au niciun cuvânt de sp0us și nu mai au mijloace de intervenție pentru a influența cumva managementul conflictelor.
Asta se promisese, pentru asta fuseseră înființate și finanțate – în genera sub umbrelă financiară americană – nenumăratele școli, universități și centre naționale sau internaționale care anunțau că se ocupă cu managementul conflictelor, având mereu la îndemână cadrul de referință superior al ONU. Tot mecanismul s-a strict și a devenit inutil din momentul în care ONU a devenit o arenă pentru poziții politice din ce în ce mai adversative și, ca atre, în imposibilitatea de a produce decizii care să poată fi aplicate în teren. Drept urmare, situația de acum, absolut paradoxală și relativ aproape de asfixie instituțională.
ONU și agențiile sale afiliate, multe, cu scheme de personal care au asigurat fericirea a numeroase generații de birocrați, produce în continuare, ca odinioară în timpurile bune, asemenea rapoarte competente, exacte și care conțin estimarea exactă. Ororilor de azi și a celor care vor să vină. Dar numai atât pentru că, de fapt, rapoartele nu mai folosesc la nimic altceva decât la formularea, fundamentarea și explicarea unor poziții politice prestabilite, în așteptarea următoarelor mișcări de forță.
Actorii din terne se pare că s-au decis definitiv că orice raport internațional, începând cu cele ale ONU, nu sunt de luat în seamă decât dacă relatează un narativ pe potriva intenției prezente și a intențiilor viitoare ale forțelor politice în legătură cu desfășurarea unui conflict. Este valabil pentru Gaz, este valabil pentru Ucraina. Va fi valabil pentru următorul conflict, poarte invadarea Libanului de către forțele armate Israeliene care-i vor căuta pe cei din Hezbollah. Va fi valabil și în următorul conflict și în cel care-i va urma.
Logica tragică a demersului în dezvoltare este deja vizibilă: este un mecanism care a așteptat mult timp dispariția regulilor și restricțiilor (majoritar personificate de cei de la ONU) și acum, când terenul de vânătoare a fost eliberat pe deplin spun tuturor că au dreptul să acționeze. Tot în numele drepturilor omului.
Deocamdată, asta se petrece la ei.
Dar ar fi o imensă greșeală ca cineva să se simtă la adăpost deoarece acest demers agresiv bazat pe convingerea că orice este permis de-abia s-a declanșat. Nu uitați, istoria ne-a învățat că, cel puțin până acum, orice „conflict emblematic” s-a răsfrâns până la urmă și în Europa. Bazându-se pe antagonismele între națiuni care, periodic, revin la suprafață în numele dreptului pământului și al sângelui.
Mai este posibil? Cu siguranță că da și sunt atât de mulți care vor să vă demonstreze acest lucru...
Se încarcă comentariile...
