House of cards. Furtul miliardului din Republica Moldova - o afacere de stat

Unul dintre reperele în jurul căruia ar trebui să pivoteze disputa politică, economică şi socială din R. Moldova, în perspectiva alegerilor parlamentare din noiembrie 2018 este aşa numitul „furt al miliardului” (în realitate, vom vedea, sumele sunt mult mai mari). De la dispariţia banilor au trecut circa patru ani, timp în care autorităţile nu au oferit dovezi credibile că identificarea vinovaţilor este o preocupare majoră. Dimpotrivă.

Analiză realizată de Dan Dungaciu, Petrişor Peiu*

Astăzi, suntem în faza în care nimeni din aparatul de stat (demnitari, funcţionari ai Băncii Naţionale a Moldovei etc.) nu este inculpat în ceea ce priveşte dispariţia banilor din republică, premierul în timpul căruia au plecat banii este cooptat din nou la guvernare (!), al doilea raport al Companiei Kroll însărcinată cu identificarea traseului banilor (apărut în decembrie 2017) nu este publicat decât în sinteză, şi acesta doar în limbile rusă şi engleză.

Mai mult, asistăm la declaraţii care, în alte state, ar genera demisii. Pe 21.12.2017, Banca Naţională a Moldovei (BNM) publică doar o sinteză (şi aceasta doar în limba engleză, ceea ce mai ales în R. Moldova afectează grav dezbaterea publică) a investigaţiei fraudei bancare realizată de companiile Kroll şi Stepton & Johnson. În acelaşi timp, BNM spune explicit că „Niciun demnitar sau oficial nu a avut acces la raportul propriu-zis“. După nici o săptămână de la publicare sintezei pe site, se pare că oficialii au avut acces la sinteză. Premierul Republicii Moldova, Pavel Filip, confruntat cu întrebări publice legate de faptul că Raportul nu este dat publicităţii, face o declaraţie halucinantă din care reiese că ştia foarte bine numele din Raportul Kroll 2: „Dacă ar fi acum să facem publice toate numele care se găsesc în acel raport... eu vă asigur că 90% din acele nume sunt oameni absolut oneşti, dar pur şi simplu au fost în acest circuit. Iată de ce nu pot fi făcute publice aceste nume...“.

Declaraţie şocantă! Ulterior îşi cere scuze pentru declaraţie, fără să fie însă convingător, şi interogaţiile rămân: Cine, la Chişinău, a avut interesul ca discuţia despre Kroll 2 să fie pusă în surdină. deşi este o chestiune axială în perspectiva evoluţiilor recente şi viitoare ale Republicii Moldova?

Vom încerca în acest material să desluşim iţele unei afaceri dubioase, aproape neverosimile, şi care astăzi, în an electoral în statul vecin, se doreşte uitată de prea multă lume. O afacere în care cetăţenii din stânga Prutului au pierdut mai bine de 1 miliard de dolari şi în care statul Republica Moldova este, deopotrivă, călău (implicat) şi victimă (asumată).

Structura investigaţiei noastre este, pentru orientare, redată mai jos.

• Ce lipseşte din Raportul Kroll 2  

Înainte de a trece la substanţa analizei, respectiv ce s-a întâmplat de fapt în dosarul „furtului miliardului“, vom puncta pentru publicul mai puţin avizat care sunt principalele neajunsuri ale sintezei/rezumatului Raportului Kroll, dincolo de lipsa concretă a numelor de acolo. Vom vedea limpede că nu e vorba doar despre „oamenii absolut oneşti“ pe care îi invoca premierul Filip.

Iată principalele omisiuni şi carenţe ale sintezei Raportului Kroll 2 publicate de BNM:

• Numele administratorilor, chiar şi fictivi, ai firmelor deţinătoare a conturilor unde au fost trimişi banii furaţi.  
• Firmele de avocatură care reprezintă acţionarii reali ai firmelor din paradisurile fiscale la care au ajuns banii furaţi.  
• Naţionalitatea beneficiarilor reali, care se cunoaşte pentru cel puţin 70% din transferuri.  
• Traderii din BEM şi Banca Socială care au schimbat leii furaţi în valută străină, care să fie apoi transferată peste hotare.  
• Persoanele din BNM care au autorizat schimbul valutar al banilor furaţi.  
• Ce sume au tranzitat conturile offshore în drum spre beneficiarii reali, fără însă a rămâne în conturile respective. Aceasta este o cerinţă concretă a partenerilor de dezvoltare ai Republicii Moldova, pentru a se stabili dacă operaţiunea furtului miliardului a fost premeditată. Din acest punct de vedere este evident că jaful a fost premeditat cu mai mult timp înainte, din moment ce investigatorii au constatat că ordinele de plată erau deja date, atunci când au ajuns banii de la BEM.  

Să fim bine înţeleşi şi să fie clar pentru toată lumea. Responsabilitatea pentru lipsurile din raport nu aparţine firmei Kroll, ci clientului său, Banca Naţională a Moldovei (BNM), pentru că firma execută comenzile clientului care o plăteşte. Odată cu publicarea celor două rapoarte, sau a unui singur raport în două părţi, se mai nasc şi alte întrebări faţă de cele iniţiale:

• Cine a cerut investigaţia Kroll şi în ce context?  
• De ce nu s-a investigat şi implicarea instituţiilor de stat?  
• În ce monedă au fost făcute transferurile?  
• Cum au plecat banii de la BNM?  
• Cine sunt persoanele din BNM vinovate?  
• De ce Preşedintele Parlamentului din Republica Moldova, Adrian Candu, a publicat pe blogul personal primul raport Kroll şi al doilea este confidenţial?  
• De ce raportul s-a publicat doar pe site BMN doar în limba engleză, un impediment în declanşarea unei dezbateri publice la Chişinău pe această temă?  

Înainte de trece la analiza propriu-zisă, vom rezuma, anticipativ, concluziile demersului nostru. Tot ceea ce s-a întâmplat începând din anul 2013 în sistemul bancar din Republica Moldova a fost o acţiune coordonată a unor grupuri private şi a principalelor instituţii ale statului, în primul rând Ministerul de Finanţe, Guvernul Republicii Moldova, Procuratura Generală şi Banca Naţională a Moldovei, având ca scop extragerea unei sume importante de bani din sistemul bancar şi transferarea acesteia în străinătate, cu predilecţie în legislaţii off-shore, de unde să fie extrem de greu, dacă nu imposibil, de recuperat.

• Pregătirea furtului miliardului. Statul cedează controlul sistemului bancar către un unic grup privat (2012-2013)  

Prima operaţiune care se înscrie în această logică are loc în perioada 2012-2013. Statul Republica Moldova cedează de bună voie şi nesilit de nimeni controlul asupra majorităţii acţiunilor a trei bănci – Unibank, Banca Socială şi Banca de Economii - unui grup privat, bine coordonat şi care a dat trei lovituri similare prin aceleaşi metode.

Astfel, începând cu august 2012, Vienna Capital Partners vinde participaţia sa la Unibank către 21 de acţionari, dintre care 8 firme private britanice şi una rusească plus 12 cetăţeni ai Republicii Moldova, majoritatea noilor acţionari plătind acţiunile cu credite luate de la companii off-shore cu conturile bancare în bănci letone. Manevra a încălcat prevederile unor acorduri internaţionale de reglementare a domeniului financiar-bancar, la care şi Republica Moldova este parte, şi pe care ar fi trebuit să le respecte. Astfel, autorităţile de la Chişinău ar fi trebuit să stabilească şi să verifice identitatea reală a beneficiarilor ultimi/finali, având în vedere că unele dintre firmele britanice erau înregistrate în paradisuri fiscale precum Isle of Man, iar creditele prin care au obţinut banii pentru cumpărarea acţiunilor proveneau de la companii off-shore. Însă BNM şi alte instituţii competente nu au deranjat noii acţionari nici măcar cu completarea formularelor, unde aceştia ar fi putut da răspunsuri de formă. Autorităţile mai erau obligate şi să verifice în cazul în care aveau suspiciuni. În ce-i priveşte pe cei 12 acţionari persoane fizice, cetăţeni ai Republicii Moldova, autorităţilor nu li s-a părut nimic suspect în faptul că opt dintre aceştia au luat credite de la o singură companie, ceea ce arăta în mod evident că sunt concertaţi.

Este important să menţionăm şi rezistenţa îndârjită pe care guvernanţii „reformatori“ şi „pro-europeni“ au manifestat-o faţă de adoptarea de către Republica Moldova a legislaţiei financiar-bancare europene, solicitare făcută la adresa Chişinăului de către principalii săi finanţatori, UE şi FMI. De exemplu, în România, încă cu mai bine de 10 ani înainte de aderarea la UE, la 1 ianuarie 2007, era interzis ca firmele off-shore să dobândească acţiuni la bănci. Dacă asemenea legislaţie ar fi fost în vigoare şi în Republica Moldova, furtul miliardului nu ar mai fi fost posibil.

În perioada mai-iunie 2013, peste 50% din acţiunile de la Banca Socială au fost achiziţionate de către câteva firme moldoveneşti şi un grup de persoane fizice, cetăţeni ruşi, ucraineni şi moldoveni; niciunul dintre aceştia nu deţinea mai mult de 5% din acţiunile băncii, dar câţiva deţineau peste 4% din aceste acţiuni. Deşi noii proprietari ai majorităţii acţiunilor Băncii Sociale şi-au plătit achiziţiile prin aceeaşi metodă ca în cazul Unibank (credite luate de la companii off-shore cu conturi în bănci letone), Banca Naţională a Moldovei a ignorat această stranie coincidenţă şi nu a acţionat în consecinţă, deci nu a sesizat parchetul şi nu a blocat schimbarea de acţionari.

Dacă BNM şi-ar fi făcut datoria prevăzută prin lege şi ar fi efectuat o minimă verificare a bonităţii acţionarilor persoane fizice ar fi avut nişte surprize. Acţionarii ucraineni ai Băncii Sociale sunt nişte oameni de paie, interpuşii celor care au furat miliardul. O investigaţie de presă care a plecat de la identitatea acţionarilor, dezvăluită de primul Raport Kroll a reuşit să-i găsească pe aceştia.

Acţionarii provin din Kahovka, un orăşel de 36.000 locuitori din regiunea Herson, Ucraina. Cei cinci ucraineni şi doi ruşi au devenit acţionarii Băncii Sociale cumpărând într-o singură zi, 8 mai 2013, acţiuni în valoare de circa 650.000 fiecare. Banii proveneau din conturile unor firme off-shore înregistrate în paradisuri fiscale ca Panama, Belize, Republica Dominicană, Insulele Marshall şi Seychelles, conturile fiind deschise la banca letonă Pasta Bank. Şedinţa acţionarilor Băncii Sociale din 26 noiembrie 2014 s-ar fi ţinut la Kahovka, conform procesului verba al şedinţei. Atunci s-au decis mai multe manevre frauduloase, printre care vinderea  fictivă a portofoliului de credite unei firme britanice, pentru ştergerea urmelor, documentele tranzacţiilor fiind arse apoi cu ocazia incendierii dubei de transport valori a firmei de pază.

Printre proaspeţii bancheri de la Banca Socială care au aprobat asemenea decizii importante se numărau personaje ca Serghei Andriiciuk, preşedintele asociaţiei acţionarilor din Kanovka, căruia în toamna lui 2014 doi bărbaţi i-au cerut paşaportul cu scopul de „a salva o bancă“ şi promiţându-i acestuia în schimb suma de 1000 hrivne, moneda naţională a Ucrainei, adică echivalentul a circa 70 dolari SUA.  Unul dintre cei doi bărbaţi, un anume Roman, vindea telefoane mobile în piaţa din Kanovka. Pentru a putea cumpăra acţiuni la Banca Socială, Andriiciuk a primit 655.000 dolari SUA de la un off-shore din Panama.

În august 2013, Agenţia care gestiona participaţiile statului, desfăşoară o majorare de capital la Banca de Economii (BEM), la care statul nu participă, reducându-i-se astfel participaţia de la 56,13% la doar 33,3%, rezultatul fiind creşterea participaţiei firmei „Sisteme Informatice Integrate“ la 33,8% şi făcând-o pe aceasta din urmă să devină principalul acţionar al băncii. De data aceasta, firma majoritară a fost creditată direct de către firma-mamă, compania rusească OOO Konstanta, aceasta fiind, la rândul său finanţată prin credite de la companii off-shore, care au creditat şi alţi acţionari ai BEM , care participaseră la majorarea de capital din luna august 2013. Firma Sisteme Informatice Integrate nu avea ca obiect de activitate principal pe cel „financiar-bancar“, şi deci nici experienţă în domeniu. OOO Konstanta, condusă de o interpusă a lui Ilan Shor, rusoaica Iana Gaidaiciuc, avea ca obiect de activitate alimentaţia publică, prepararea băuturilor, programe de distracţii şi opera un restaurant în incinta Ambasadei Republicii Moldova în Federaţia Rusă. Tot la Ambasada din Moscova a Republicii Moldova era înregistrat sediul social al firmei ruseşti Victoria, al cărei administrator este rusoaica Iana Gaidaiciuc, proprietara firmelor Sisteme Informatice Integrate şi OOO Konstanta, pe mâna cărora Guvernul Republicii Moldova a dat BEM. Dacă filiala din Chişinău a Sisteme Informatice Integrate avea un capital social de 57 milioane lei moldoveneşti, adică 3,35 milioane dolari la cursul din august 2013, firma mamă din Moscova, cu acelaşi nume, avea un capital social de numai 10.000 ruble, adică 300 dolari la cursul de schimb din august 2013.

Pentru a vedea cine a coordonat aceste mişcări de preluare a controlului celor trei bănci, este suficient să aplicăm principiul „follow the money“ şi să observăm că în perioada 2012-2013, grupul Shor (condus de Ilan Shor, foto jos) şi-a triplat portofoliul de credite de la cele trei bănci de la 1,38 miliarde lei moldoveneşti la 4,8 miliarde lei moldoveneşti, dintre care 3 miliarde lei moldoveneşti numai către Unibank (pag. 11 din primul raport Kroll).

În toată această perioadă, nici Banca Naţională a Moldovei, nici Ministerul de Finanţe nu au luat nicio măsură legală de stopare a acestei preluări şi nici nu au sesizat Parchetul. În toată această perioadă, Ministru de Finanţe a fost Veaceslav Negruţă (până în august 2013), urmat de către Anatol Arapu, prim-ministru fiind Iurie Leancă. Guvernatorul Băncii Naţionale era Dorin Drăguţanu.

De menţionat, totuşi, faptul că Veaceslav Negruţa a făcut publică corespondenţa sa din mai-iunie 2012, adresată Consiliului Suprem de Securitate şi Comitetului Naţional de Stabilitate Financiară, care se referă la situaţia de la Banca de Economii. Fostul ministru al Finanţelor a atenţionat încă de atunci că statul riscă să piardă pachetul majoritar pe care îl deţine la Banca de Economii. În corespondenţa oficială, Negruţa a descris şi acţiunile de tip raider din 2011, atunci când în baza unei ordonanţe a unui judecător din raionul Căuşeni, 18,5% din acţiunile „Băncii de Economii“ au fost transmise companiei off-shore „Rietel Limited“, înregistrată în Noua Zeelandă. Ulterior, un alt judecător, de această dată de la Judecătoria Centru din Chişinău, a legalizat tranzacţia prin care pachetul de 18,5% acţiuni ale BEM a fost trecut de la „Rietel Limited“ la o altă firmă off-shore, „Lectom Ltd“. Tot Veaceslav Negruţa a declarat insistent că anumite persoane din conducerea ţării au cedat BEM unor grupuri oligarhice, dar atunci când se afla la conducerea ministerului nu a iniţiat nicio procedură legală pentru a cere Băncii Naţionale administrarea specială a Unibank sau a Băncii Sociale. Tot în acea perioadă, Veaceslav Ioniţă, preşedintele Comisiei Parlamentare de Buget-Finanţe a desfăşurat o campanie publică de avertizare asupra celor care se petreceau la cele trei bănci aflate în discuţie.

• Statul intervine ilegal şi transferă bani din rezerva Băncii Naţionale către cele trei bănci falimentare (2014)  

Fostul Ministru de Finanţe Veaceslav Negruţă a publicat în 2017 un material intitulat „Spălătoria de bani şi furtul miliardului“, capitol în cadrul raportului Monitorizare a evoluţiilor în sectorul financiar-bancar. Raport preliminar (decembrie 2016-mai 2017). Spicuim din acest material publicat sub egida Transparency International Moldova şi IDIS Viitorul:

„În iulie şi septembrie 2014, se modifică legislaţia din domeniul bancar şi financiar. Astfel, prin angajarea răspunderii guvernului Leancă, sunt create premise legale de creditare de urgenţă a băncilor comerciale aflate în dificultate de către BNM cu garanţia guvernului... În noiembrie 2014, în şedinţă secretă, guvernul decide alocarea a 9,6 miliarde lei de la BNM celor trei bănci  (BEM, Banca  Socială şi Unibank). Decizia a fost luată contrar legislaţiei, întrucât nu a fost instituit nici organul abilitat să declare situaţii de criză, şi nici criza nu a fost anunţată oficial“.

De menţionat că decizia guvernului Leancă a fost motivată prin acea că se urmărea acoperirea depozitelor garantate de către lege. Dar, surpriză: „Argumentul că garanţia s-a oferit pentru protecţia deponenţilor nu este plauzibil. Din numărul total al conturilor deţinute de către deponenţi, care la acea dată era de circa 2,4 milioane conturi, peste 2,3 milioane de conturi, sau 96% din deponenţi, aveau sume mai mici de 6 mii lei. Guvernul şi-a argumentat deciziile de emitere a garanţiilor cu aceşti 2,3 milioane de conturi ale deponenţilor bancari, care urmau legal să obţină banii înapoi, pentru a întoarce şi depunerile celor care deţineau în cont sume mai mari“ - notează Veaceslav Negruţă

„Din totalul de 13,4 miliarde lei putem găsi o justificare plauzibilă doar pentru o sumă de 2,4 miliarde lei care reprezintă suma depozitelor persoanelor fizice de până la 100 mii lei. Din datele oferite de BNM, observăm că din totalul depozitelor de 6,85 miliarde lei, doar 279,7 milioane lei sunt depozite ale  persoanelor care cad sub incidenţa Legii privind garantarea depunerilor. Aceste depozite reprezintă 4%  din totalul depozitelor şi doar 2% din suma garanţiilor Guvernului. Mai mult, această sumă era şi trebuia plătită conform legii din Fondul de garantare a depozitelor.“ - notează fostul ministru de Finanţe Negruţă.

Urmează ceva şi mai uimitor, conform raportului realizat de către acelaşi Veaceslav Negruţă: „Este  de  remarcat complicitatea şi coordonarea deciziilor a trei instituţii autonome în aceiaşi zi, 27 noiembrie 2014: BNM decide asupra administrării special a celor trei  bănci; Curtea Supremă de Justiţie declară ilegală emisia de acţiuni a BEM, urmare a căreia statul din acţionar majoritar devine proprietar a 33% din acţiuni (septembrie 2013) şi restabileşte calitatea de acţionar majoritar a statului; Consiliul Concurenţei decide iniţierea unei investigaţii privind ajutorul de stat prin creditarea de la BNM a celor  3  bănci. De fapt, prin aceste  acţiuni concertate, statului i-au fost transmise datoriile şi „gaura“ de la BEM.“

Şi lucrurile nu se opresc aici, indiferent de cine conduce guvernul. „Prin a doua decizie secretă, în martie  2015, guvernul Gaburici a alocat încă 5,4 miliarde lei pentru acoperirea şi achitarea depozitelor persoanelor fizice“.

O serie de nume din cele invocate se regăsesc astăzi în guvernul R. Moldova:

Fostul Premier Iurie Leancă (2013-2015) este astăzi Prim viceprim-ministru pe integrare europeană. Chiril Gaburici, fost premier (2015), este astăzi Ministru al Economiei şi Infrastructurii.

• Cele trei bănci pierd 18,4 miliarde lei într-o singură zi  

Trebuie observat că în perioada ianuarie-noiembrie a anului 2014, grupul Ilan Shor devine un debitor important al BEM, ajungând să obţină de la această bancă credite de 2,3 miliarde lei moldoveneşti (de la aproape 100 milioane lei moldoveneşti în decembrie 2017). Acest lucru a fost posibil datorită unui artificiu bancar din 2013, când compania off-shore Rosseau Alliance a cumpărat un portofoliu de credite neperformante (NPL) de 1 miliard lei moldoveneşti la valoarea nominală (fapt unic în analele bancare, creditele neperformante fiind, de obicei, cesionate cu discounturi mari, între 50 şi 90%!).

În acest timp, valoarea totală a creditelor acordate grupului Shor atinsese 8 miliarde lei moldoveneşti, utilizând garantarea încrucişată dintre cele trei bănci. Trei bănci ruseşti, Gazprombank, Interprombank şi Alefi Bank au creeat depozite la cele trei bănci, permiţând creşterea plafonului total de creditare a acestora, plafon consumat aproape în întregime pentru credite acordate grupului Shor.

Grupul Shor şi-a plătit (în intervalul 1-24 noiembrie 2014) creditele luate de la Unibank şi Banca Socială, prin intermediul unor împrumuturi luate de la BEM, garantate cu depozite din alte bănci. Şi astfel, la 24 noiembrie 2014, grupul Shor era debitor numai către BEM, valoarea creditelor către aceasta fiind 13 miliarde lei moldoveneşti (acordate către patru companii deţinute de Ilan Shor).

Pe 26 noiembrie 2014 au loc următoarele fapte concomitente: creditele de 13 miliarde lei moldoveneşti sunt plătite anticipat către BEM, BEM plasează banii într-un depozit la Banca Socială şi, în baza acestui depozit, plafonul maxim de creditare al acestei din urmă bănci creşte şi o nouă serie de credite de 13,7 miliarde lei moldoveneşti sunt emise de către Banca Socială către cinci companii moldoveneşti, care transferă banii unor companii off-shore cu conturi la Privatbank din Letonia (codul swift al acestor conturi este PRTTLV2XXX, corespunzător sediului central din Riga al PrivatBank); portofoliul de credite este cesionat unei companii britanice, Fortuna United LP (primul raport Kroll, pagina 15) plus o dobândă de 4,7 miliarde lei modoveneşti. Coincidenţă sau nu, dosarele de credit care conţineau întreaga documentaţie de creditare şi garantare între cele trei bănci sunt încărcate într-un vehicul al Klassica Force SRL, vehicul care este furat şi găsit apoi incendiat în totalitate, cu arhiva respectivă mistuită de flăcări. Practic, în acest mod, într-o singură zi, din cele trei bănci au dispărut 18,4 miliarde lei moldoveneşti.

A doua zi, 27 noiembrie 2014, la BEM se instituie procedura administrării speciale de către Banca Naţională, aceiaşi procedură fiind aplicată şi Unibank şi Băncii Sociale pe 30 noiembrie, trei zile mai târziu. Ca să punem lucrurile în context, toate aceste manevre s-au efectuat cu câteva zile înainte de alegerile parlamentare din Republica Moldova, care s-au ţinut duminică, 30 noiembrie 2014.

Nimic nu pare întâmplător.

• Filiera băncilor letone - filiera „morţii“  

Băncile letone implicate în scandalul furtului miliardului sunt entităţi înspăimântătoare pentru industria bancară europeană, deoarece Letonia îşi promovează agresiv sistemul bancar ca oferind cu uşurinţă suport bancar (conturi) firmelor off-shore, ţara fiind considerată paradisul oligarhilor ruşi şi ucraineni. Având în vedere acest lucru, orice tranzacţie provenind din conturi din această legislaţie trebuie din principiu suspectată de a fi materializarea unei firme off-shore. Jumătate din activele bancare letone sunt deţinute de către ne-rezidenţi, ceea ce reprezintă o vulnerabilitate majoră a acestui stat, cu cele 29 de bănci ale sale, rămase după ce criza a măturat alte 34.

Care sunt aceste băncile letone implicate în furtul miliardului?

1. PrivatBank-subsidiara din Letonia a băncii ucrainene PrivatBank, înfiinţată de către Ghenadi Boholubov şi Igor Kolomoysky. Acesta din urmă (vezi foto jos) este al treilea cel mai bogat oligarh ucrainean (după Ahmetov şi Pinciuk) şi al 377-lea de pe glob şi a fost guvernatorul provinciei Dnipropetrovsk. A fost numit de către Vladimir Putin „un escroc cu capacităţi unice“, a intrat în conflict cu preşedintele Poroşenko şi a fost demis din postul de guvernator în martie 2015, iar în 2016 banca pe care o deţinea, PrivatBank, a fost naţionalizată de către guvernul de la Kiev, invocându-se o pierdere majoră de peste 6 miliarde USD.

Igor Kolomoysky - PrivatBank

2. ABLV Bank AS, o bancă cu active de peste 3 miliarde USD, fosta bancă regională Aizkraukles Banka, privatizată în 1995 de către doi „întreprinzători“, Ernest Bernis (43%) şi Oleg Fil (43%), intrată în 2014 sub regim de supraveghere directă a Băncii Centrale Europene; are prezenţe în fostul spaţiu sovietic (Rusia, Ucraina, Belarus, Kazakhstan, Azerbaijan, Uzbekistan) şi în alte legislaţii off-shore ( Hong-Kong, Cipru şi Luxemburg). Este cea mai mare bancă deţinută de către letoni. Principalul acţionar, Oleg Fils, fost fotbalist de echipă naţională) este cel mai bogat leton cu o avere estimată la peste 250 milioane USD.

Oleg Fils - ABLV Bank AS

3. Latvijas Pasta banka, fosta bancă a poştei letone, recent privatizată ca urmare a iminenţei falimentului, este acum deţinută de către holdingul MONO (fondat în 1988 (în timpul Perestroikăi) de către al optulea cel mai bogat leton (Mihail Ullman, cu active de 110 milioane Euro). Doi dintre cei patru directori sunt ruşi. Este o bancă mică, cu active de câteva sute de milioane de Euro şi cu o capitalizare bursieră de 13 milioane Euro. Latvijas Pasta banka, de exemplu, este foarte fidelă cooperării în cadrul instrumentului Automatic Exchange of Information şi nu ţine foarte mult la „secretul bancar“, mai ales faţă de ofiţerii organelor fiscale din alte ţări. Însă de a Chişinău nu are cine să pună asemenea întrebări.

Mihail Ullman - Latvijas Pasta banka

Cu toate că primul raport Kroll enumeră încă două bănci, Aiskrakles Bank şi Aizkraukles bank, acestea sunt de fapt una şi aceeaşi cu mai sus descrisa ABLV Bank.

(va urma)

*Dan Dungaciu şi Petrişor Peiu sunt membri în Consiliul de Experţi LARICS.

Dreptul la replică al domnului Veaceslav Negruţa, ministrul finanţelor al Republicii Moldova, 2009-2013:

În atenţia:

• membrilor în Consiliul de experţi LARICS,

Dan Dungaciu şi Petrişor Peiu, autori ai articolului întitulat ”House of cards. Furtul miliardului din Moldova – o afacere de stat” publicat la 05.02.2018 la 11:14, ,

• redacţia adevarul.ro

Stimaţi autori,

Ţin să vă mulţumesc pentru efortul depus de a aduce mai multă lumină asupra evenimentelor din Republica Moldova, în special, a fraudelor din sistemul bancar în baza materialelor analitice şi factologice din spaţiul public al Republicii Moldova, menţionate în analiză. Consider, însă, necesar să atrag atenţia asupra unor constatări ale dvs., care ar putea induce în eroare publicul din România şi Republica Moldova, în particular:

1.  Din cele trei bănci implicate direct în frauda bancară, statul Republica Moldova a fost acţionar majoritar doar la Banca de Economii (BEM). Statul n-a fost proprietar al Băncii Sociale şi al Unibank, deci nu putea să cedeze controlul asupra acestor două bănci private, atât până la schimbarea acţionariatului, cât şi după aceasta (anul 2012-2013, conform raportului Kroll 1). Respectiv, este nepotrivită concluzia precum că a fost ”cedat de bună voie şi nesilit de nimeni controlul statului” asupra acestor două bănci private.

2. Ca şi în România, în Republica Moldova sectorul bancar este supravegheat de Banca Naţională (regulator), procedura de administrare specială a băncilor fiind o competenţă exclusivă a regulatorului. Orice solicitare de a iniţia administrarea specială din afară, inclusiv din partea Ministerului Finanţelor ar fi o imixtiune în activitatea regulatorului, respectiv ar fi ilegală. La acel moment nici Ministerul Finanţelor, nici publicul nu aveau informaţii despre tranzacţionarea concertată a acţiunilor la aceste două bănci private, deci ministerul nu putea nici măcar să avertizeze regulatorul despre încălcarea legislaţiei. Aceste informaţii au devenit publice abia în mai 2015 din raportul Kroll 1, fiind oferite companiei Kroll de către BNM.

3.  Concluzia autorilor că în 2012-2013 Ministerul de Finanţe nu a luat nici o măsură legală de stopare a acestei preluări şi nu a sesizat Parchetul intră în contradicţie cu constatările ulterioare din articol. În particular, se invocă corespondenţa Ministerului Finanţelor din mai-iunie 2012, adresată Consiliului Suprem de Securitate (CSS) şi Comitetului Naţional de Stabilitate Financiară, care se referă la Banca de Economii (BEM), unde statul la acel moment deţinea 56,1% din acţiuni. În componenţa CSS intrau şi Procurorul General, şi alţi conducători de instituţii responsabile de supraveghere, monitorizare, securitate economică şi financiară, investigare. Aceste persoane au primit copiile materialelor prezentate de Ministerul Finanţelor. Prin urmare, Ministerul Finanţelor până în iunie 2013 a depus toate eforturile pentru a proteja pachetul majoritar la BEM, inclusiv demersuri în instanţele de judecată împotriva acţiunilor ilegale întreprinse de grupuri de interese şi instituţii ale statului.

4. Activitatea mea în calitate de ministru al finanţelor s-a încheiat pe 1 iulie 2013 în baza cererii de demisie prezentate public la 27 iunie 2013, ca formă de protest împotriva tentativelor de a deposeda statul de pachetul majoritar de 56,1% la BEM. Am indicat clar că până la acea dată Ministerul Finanţelor s-a opus unei  emisiuni noi de acţiuni fără participarea statului, care ar fi dus la pierderea pachetului majoritar în BEM. Această poziţie reieşea şi din recomandările FMI, şi ale Băncii Mondiale, care insistau ca orice emisiune de acţiuni la BEM să fie condusă de stat şi cu participarea statului. Deposedarea statului de pachetul majoritar la BEM a avut loc mai târziu, după demisia mea. 

Stimaţi autori,

sper să luaţi în consideraţie cele expuse mai sus şi să introduceţi rectificări în materialul publicat de dumneavoastră, pentru a informa corect publicul despre jaful secolului – problemă majoră a societăţii din Republica Moldova - şi a nu permite interpretări ce pot servi tocmai acelora care au orchestrat devalizarea sistemului bancar moldovenesc.  În caz de necesitate, sunt disponibil pentru eventuale comentarii şi precizări.

Cu respect,

Veaceslav Negruţa, ministrul finanţelor al Republicii Moldova, 2009-2013