Fifor despre Fritz: „Simpla cetățenie nu te face român” - Intoarcerea unui discurs cu o istorie întunecată

APCAL condamnă ferm discursul rasist, xenofob și naționalist-extremist al deputatului Mihai-Viorel Fifor la adresa lui Dominic Fritz.

Foto: ChatGPT

Asociația pentru Prevenirea și Combaterea Antisemitismului și Legionarismului (APCAL) condamnă cu fermitate postarea publicată la data de 3 septembrie 2026 de domnul Mihai-Viorel Fifor, deputat în Parlamentul României și fost ministru al Apărării Naționale, prin care acesta îl atacă pe primarul municipiului Timișoara, Dominic Fritz, într-un registru rasist, xenofob și naționalist-extremist pe care îl considerăm profund incompatibil cu exigențele discursului democratic.

O asemenea poziționare publică ar fi condamnabilă venind din partea oricărui cetățean. Ea este cu atât mai reprobabilă atunci când aparține unui deputat în funcție al Parlamentului României și unui fost membru al Guvernului României.

Intervenția publică a asociației noastre ar putea părea, la prima vedere, oarecum heteroclită: Dominic Fritz este cetățean român de origine germană, iar obiectul principal de activitate al APCAL privește prevenirea și combaterea antisemitismului și legionarismului. Ce legătură există, așadar, între postarea domnului Fifor și obiectivele asociației noastre?

Răspunsul se găsește chiar în vocabularul, construcția ideologică și stereotipurile utilizate în respectiva postare.

Citind afirmațiile potrivit cărora „simpla cetățenie nu te face român”, că Dominic Fritz nu ar putea „să simtă românește”, să iubească această țară „cu fiecare fibră a ființei” sale ori „să lupte pentru ea până la sacrificiul suprem”, precum și acuzațiile de „trădare”, de lipsă a „fibrei” necesare pentru a fi român și de existență a unor valori străine celor ale „acestei nații”, este greu să nu recunoaștem un tipar discursiv cu o istorie extrem de întunecată în România.

Postarea domnului Fifor și-ar găsi, din nefericire, numeroase corespondențe de vocabular și construcție ideologică în atrocele publicații extremiste, antisemite, rasiste și xenofobe ale perioadei interbelice — Porunca Vremii, Țara Noastră, Voința Poporului și alte oficine ale extremei drepte, ale Mișcării Legionare, Ligii Apărării Național-Creștine, Partidului Național Agrar ori Partidului Național Creștin.

Domnul Fifor nu doar că își înmoaie pana în aceeași veche călimară ideologică, ci o cufundă adânc în ea, scoțând la suprafață până și aceleași cuvinte, sintagme și reprezentări specifice aceluiași arsenal al excluderii.

Așa cum asemenea publicații îi demonizau îndeosebi pe evrei (dar și alte minorități ori persoane considerate „străine” corpului național) asupra lui Dominic Fritz este aruncată acum o întreagă cohortă de stereotipuri privind străinul neloial, cetățean doar pe hârtie, incapabil de adevărată asimilare, lipsit de „fibra” sufletească românească, incapabil să iubească țara precum un „adevărat român”, incapabil de sacrificiu pentru aceasta și, în cele din urmă, susceptibil prin însăși această alteritate de trădare.

Dominic Fritz este de origine germană. Dar folosirea împotriva unei persoane aparținând oricărei alte origini etnice a unui cadru ideologic și terminologic construit istoric pentru stigmatizarea alterității și folosit cu o virulență devastatoare împotriva evreilor este la fel de condamnabilă. Iar cineva trebuie să o spună răspicat.

APCAL ia această poziție în apărarea domnului Dominic Fritz în pofida faptului că asociația noastră l-a criticat ea însăși, în repetate rânduri și cu fermitate, dar în limitele libertății de exprimare, pentru refuzul și încăpățânarea de a schimba denumirea unor străzi și de a înlătura plăci comemorative din Timișoara dedicate unor persoane asociate fascismului, antisemitismului ori legionarismului. Criticile și demersurile noastre au ajuns în fața instanțelor naționale și chiar a unor instituții europene.

Tocmai de aceea delimitarea noastră de discursul domnului Fifor nu poate fi suspectată de vreo simpatie politică sau de vreo indulgență față de Dominic Fritz. Îl putem critica — și am făcut-o. Îl putem combate juridic, administrativ și public — și am făcut-o. Ceea ce nu putem însă accepta este reactivarea, împotriva sa ori împotriva oricui altcuiva, a acelui vechi mecanism al excluderii etnice prin care originea „străină” este transformată în prezumție de neloialitate, de inasimilabilitate și, în cele din urmă, de trădare, mecanism pe care istoria antisemitismului românesc ni l-a arătat în forme dintre cele mai cumplite.

Poziția domnului Fifor este cu atât mai îngrijorătoare în contextul actualei recrudescențe a extremismului și al normalizării progresive a unui vocabular pe care societatea românească ar fi trebuit să îl lase definitiv în paginile cele mai întunecate ale istoriei sale.

Acest limbaj nu este doar toxic. În Europa secolului trecut, asemenea construcții ideologice au pregătit excluderea socială și juridică a unor întregi categorii de oameni. Holocaustul nu a apărut din neant. A fost precedat și pregătit de ani întregi de discurs antisemit, rasist și xenofob, prin care evreii au fost stigmatizați, excluși și, în cele din urmă, dezumanizați.

De aceea, experiența istorică ne obligă să reacționăm nu numai atunci când ținta este evreul, ci ori de câte ori vedem reapărând mecanismul prin care originea unui om este transformată, prin ea însăși, într-o prezumție de neloialitate, de inasimilabilitate și de trădare.

Opriți ura etnică și xenofobia! România nu are nevoie de certificate de românism și nici de măsurători ale „fibrei” naționale. Iar dacă este ceva „îmbibat în ură” în această poveste, nu este originea germană a unui cetățean român, ci discursul care transformă această origine într-un argument al neloialității, al inasimilabilității și al trădării. Istoria ne-a arătat deja unde poate duce un asemenea limbaj. Să nu uităm. Niciodată!