Fals jurnal de ieri și de azi. Amintiri fulgurante

Cuvânt înainte

Într-o împrejurare publică petrecută mai zilele trecute, m-am lăsat ispitit să spun că într-adevăr m-am gândit să scriu, la aproape 91 de ani, o povestire pe care s-o public, ca și pe romanul Niște țărani, în serial, într-o gazetă, iar această gazetă să fie tableta mea de vineri, din paginile Adevărului.

Așadar, mă văd azi îndatorat să scriu această povestire inspirată de bogata mea biografie, răscolită de evenimente mai ales nefericite și uneori tragice și însângerate care m-au obligat – cum am spus nu o dată – să iau viața de la început, cu credința că începutul nou îmi va fi favorabil, dacă nu cumva mi-ar lungi viața.

Povestirea s-ar intitula „Am onoarea, domnule colonel!” și va evoca întâlnirea acestui personaj emblematic pentru Râmnicul meu natal cu Lodovica Pop din Bistrița Năsăud, obligată de împrejurări să coboare, pentru a-și salva viața, în Regat.

Mă obsedează această poveste de foarte mulți ani, cum m-au obsedat întâmplările din nuvela „Un fluture alb cu sânge pe aripi”, recent tradusă în italiană de prestigioasa editură ”Criterion” de la Milano, exclusiv prin străduința și stăruința personală a unei doamne profesoare, Nicoleta Călina Presură, care și-a susținut doctoratul în orașul Perugia.

Astfel, vă dau întâlnire în tableta mea „Fals jurnal de ieri și de astăzi” de vinerea viitoare.