Demnitari căzuţi din lună!

Zilele trecute, mai mult sau mai puţin poate decât altădată, mi-au atras atenţia câteva declaraţii şi interviuri publice ale unor înalţi demnitari ai statului român.  Unii sunt abia urcaţi în fotoliile ministeriale, alţii cu ceva timp de guvernat, printre ei şi un fost ministru cu peste trei importante ministere, în guvernări trecute.

Drept este că astfel de „perle” politicieneşti, venite din gura şi puţul gândirii „marilor” conducători aflaţi vremelnic în fruntea ţării, aleşi sau numiţi, întâlnim zi şi noapte, dar vorbele „înălţătoare” auzite recent ne arată, pe lângă aroganţa şi ignoranţa crase, în special „competenţa” acestor guvernanţi. Acestor două mari „calităţi” politice, fără de care, în ziua de azi, se pare că nu pot urca în ierarhie, li se adaugă dispreţul şi bătaia de joc la adresa oamenilor simpli, care trăiesc de când s-au născut în realitatea românească la zi.
Să trecem în revistă „maximele” respective şi să comentăm şi noi de pe margine, ca simpli cetăţeni, că avem acest drept.

Şeful Guvernului, Victor Ponta,  a ieşit în evidenţă cu două aprecieri. Una în care întrebat fiind despre ce îl recomndă pe un subaltern să ocupe o funcţie importantă în Ministerul Marilor Proiecte, premierul şi-a mascat iritarea printr-o mare aroganţă răspunzând: „De ce să îl recomande ceva? A dat probe.” La fel ca şi mentorul său cu aroganţa înaltă, cel cu ouăle, dar care în prezent şi-i le numără undeva la reeducare, Victor Ponta arată dispreţ şi bătaie de joc faţă de opinia publică care are dreptul să ştie ce competenţe are un om să urce în demnităţi înalte.

A doua apreciere a actualului premier a fost la adresa „odiosului” adversar politic, de care parcă nu mai scapă odată, Traian Băsescu, despre care a declarat că „este ca un calculator vechi pe care nu mai poţi pune programe noi.” Nu ştiu dacă aşa o fi sau nu, dar tot ca simplu cetăţean am constatat că acest calculator expirat se întâlneşte, discută, este în atenţia înalţilor şefi occidentali, în timp ce „calculatorul” nou,  modern,Victor Ponta s-a „pupat”  la Soci cu  cel care poate declanşa un nou război mondial, Vladimir Putin, spaima Europei.

Instalată de câteva săptămăni în fruntea unuia dintre cele mai importante ministere, Ministerul Finanţelor, tânăra titrată în CV cu absolvirea şi doctoratul la Harvard, Ioana Petrescu, n-a apucat să înveţe prea mult drumul instituţiei în fruntea căreia a fost pusă, că a şi început să facă declaraţii publice de maxim interes şi importanţă pentru opinia publică.

Despre marile probleme cu taxele, evaziunea fiscală, redevenţe, TVA şi rezolvarea acestora într-un viitor apropiat şi luminos. Auzind-o, citind ceea ce a declarat, unii cetăţenii ai acestei ţări au început să-şi pună tot felul de întrebări despre noua ministreasă - cine şi cât de deşteaptă este dacă după doar câteva săptămâni în care nu a avut timp să cunoască mai nimic din activitatea importantei instituţii unde a ajuns şefă, îşi exprimă cu aviditate  viziunea în domeniu.

Orice om care gândeşte cât de puţin în România, ţară unde birocraţia stufoasă, relaţiile şi pilele, la diverse nivele, în special la nivel înalt, ajung să pună în funcţii diverse persoane cu diferite stadii de competenţă sau incompetenţă, că unui nou demnitar în funcţie, la cel mai puţin important minister, darmite la unul ca Finanţele Publice, îi trebuie măcar şase luni să cunoască şi înveţe ce şi cum se desfăşoară  activitatea  acelui minister. Iar acest lucru este valabil pentru toţi noii şefi, fie ei chiar şi doctoranzi la Harvard.

Aterizarea Ioanei Petrescu din SUA în realitatea românească este ca şi cum ar fi căzut din lună pe pământ, dacă este să ne luăm după următoarea declaraţie: „E îmbucurător faptul că oamenii mănâncă pâine şi foarte mulţi oameni săraci consumă acest aliment!!!“ Mare constatare, benefică chiar, că oamenii mănâncă pâine. Păi ce să mănânce românii săraci? Hamburger, cheeseburgeri, icre negre, că doar pâinea este hrana săracului, cum spune o vorbă din popor.

Este bine încă pentru păturile sărace ale populaţie că mai mănâncă. Că încă au ce mânca, chiar şi pâine goală. Şi, pentru a o informa mai bine pe doctoranda de la Harvard, să-i spunem că românii mănâncă şi iarbă şi buruieni, mai ales în perioada aceasta a anului când urzicile, ştevia sau alte astfel de ierburi comestibile, de la Dumnezeu crescute, îi ajută să supravieţuiască. Poate rezolvă dumneaei evaziunea fiscală şi pe piaţa urzicilor şi şteviei.

Un alt demnitar al statului, care probabil până acum a trăit în sfere înalte, ministrul pentru Societatea Informaţională, Răzvan Coţovelea, a aterizat la Fisc să-şi plătească dările, constatând oripilat că „serviciile ANAF sunt mizerabile şi primitive…”  I-auzi, nu ştia! Dar unde ai fost până acum, domnule înalt demnitar Coţovelea, în ce dimensiune ai trăit, ce „negrii mititei” ţi-au plătit şi făcut serviciile blamate cu vehemenţă, că noi restul oamenilor simpli ne confruntăm zi de zi cu realitatea românească? Bine că nu ai nimerit să-ţi plăteşti taxele în ziua cînd a căzut tavanul fiscului şi a rănit doi amărăşteni la coadă.

Am aflat, în sfârşit, că fata lui tata, Elena Băsescu, şi-a făcut botezul ca om politic adevărat. Iată ce a declarat europarlamentara aflată pe ultimele zile de mandat, la o conferinţă de presă: „Este prima zi ca om politic adevărat, pentru că oamenii politici adevăraţi ştiu să pună interesul partidului deasupra interesului personal, iar interesul naţional deasupra interesului de partid”, citându-l mândră pe tata Băsescu. Păi, când a candidat la europarlamentare şi a obţinut mandatul fără prea mare greutate, Elena Băsescu, al cui interes l-ai pus deasupra, nu cumva a primat interesul personal?

Recent ieşit din închisoare, unde a intrat dintr-o eroare judiciară, probabil şi din cauza rugăminţii unui fost preşedinte al României, după cum singur a afirmat,  fostul ministru al Justiţiei, Internelor şi Apărării, Victor Babiuc, aflat la o vârstă respectabilă, a vorbit la un post de televiziune despre condiţiile inumane din penitenciarele româneşti.

Condiţii de 20 deţinuţi cazaţi într-o cameră, cu wc-uri insuficiente pe hol, detenţie executată într-o închisoare care înainte a fost şcoală, cu apă caldă doar o dată pe săptămână. Fostul demnitar bineînţeles că nu a fost încarcerat într-o celulă cu 20 puşcăriaşi la comun, dar a aflat şi constatat că în închisorile noastre condiţiile de executare a pedepsei sunt inumane. El a adăugat cu puţină jenă, dar senin că în timpul cât a fost ministrul Justiţiei nu ştia cum arată, care sunt condiţiile şi nu a vizitat niciun penitenciar din România!

În acest caz, nu este normal să ne întrebăm ce fel de ministru a fost, cum şi-a desfăşurat activitatea şi cum lua deciziile dacă nu cunoştea realitatea din instituţiile pe care le avea în subordine? Ironia sorţii a făcut ca fostul ministru să afle pe pielea lui de condiţiile închisorilor pe care le-a păstorit ca demnitar.

După declaraţiile publice făcute de astfel de înalţi demnitari, foşti sau actuali, nu putem să nu ne gândim că aceştia de fapt trăiesc în alte dimensiuni, în stratosferă, pe lună, în SUA sau în alte locuri, departe la ani lumină de realitatea crudă a României. Când se lovesc de această realitate, ţipă, strigă ca din gură de şarpe. Unii parcă au descoperit roata prima dată.

Cu astfel de conducători este firesc să ne punem întrebarea: Dacă nu cunosc realitatea aşa cum este aceasta, atunci cum pot demnitarii să lucreze benefic pentru România?