Ce dezvăluie stenogramele summitului de la Malta despre negocierile marilor puteri. Paralela cu întâlnirea Trump–Putin–Xi de la Shenzhen
Summitul de la Malta, din 1989, dintre George H.W. Bush și Mihail Gorbaciov, a marcat începutul unei noi etape în relațiile dintre SUA și URSS, prin negocieri concrete, propuneri de dezarmare și angajamente care aveau să se transforme în tratate istorice. La 37 de ani distanță, întâlnirea pregătită dintre Donald Trump, Vladimir Putin și Xi Jinping, la Shenzhen, ridică o întrebare esențială: asistăm la o nouă înțelegere între marile puteri sau doar la o demonstrație de forță diplomatică? Stenogramele de la Malta oferă un termen de comparație relevant.

La 37 de ani după summitul de pe vasul „Maxim Gorki“, stenograma sovietică a discuțiilor dintre George H.W. Bush și Mihail Gorbaciov arată ce înseamnă o întâlnire la vârf cu agendă, dosare pregătite și concesii reale. Comparația cu întâlnirile Trump-Putin este incomodă pentru cei de azi.
Ce s-a discutat la Malta
Pe 2 și 3 decembrie 1989, la o lună după căderea Zidului Berlinului, Bush și Gorbaciov s-au întâlnit la bordul navei sovietice de croazieră. Întâlnirea a fost una informală, fără un document final. Stenograma publicată de Arhiva Securității Naționale a SUA, despre care a vorbit și bloggerul adevarul.ro Cristian Unteanu, arată totuși o conversație foarte concretă.
Bush a venit cu un pachet de măsuri. Administrația sa urma să ceară suspendarea amendamentului Jackson-Vanik, care bloca acordarea clauzei națiunii celei mai favorizate Uniunii Sovietice. Ea urma să susțină și un statut de observator pentru URSS în GATT. Pe tema armelor chimice, Bush a propus ca stocurile americane să scadă la 20% din nivelul actual, apoi la 2%, la opt ani după intrarea în vigoare a unei convenții. În schimb, SUA ar fi renunțat la modernizarea armelor binare. A propus și extinderea schimburilor de studenți la aproximativ 1.000 de persoane din fiecare țară.
Gorbaciov a răspuns cu propria ofertă. A spus că URSS nu va începe niciodată un război și e gata să nu mai considere SUA un inamic. A propus și deschiderea unor negocieri privind forțele navale, inclusiv distrugerea reciprocă a armelor nucleare tactice de pe nave. A insistat pe rachetele de croazieră lansate de pe mare, dosar fără de care, a avertizat, Sovietul Suprem nu ar ratifica un tratat START.
Liderul sovietic a subliniat că lumea se îndreaptă de la bipolarism spre multipolarism, menționând Europa integrată, Japonia, China și India ca centre de putere emergente. „SUA și URSS sunt pur și simplu condamnate la dialog, la acțiune comună și cooperare", a conchis Gorbaciov. „Nu poate fi altfel. Dar pentru ca acest lucru să se întâmple, trebuie să încetăm să ne privim unii pe alții ca dușmani."
Cele mai tensionate momente au fost altele. Gorbaciov a respins ideea că Europa de Est ar trebui reunificată pe baza „valorilor occidentale“, pe care o compara cu „exportul de revoluție“. Despre reunificarea Germaniei a spus că ritmul nu trebuie accelerat artificial, iar istoria „va decide“. Bush a promis prudență și a spus că nu va „sări pe Zid“. Într-o conversație între patru ochi, Gorbaciov i-a transmis lui Bush, sub rezerva confidențialității, că Fidel Castro dorește normalizarea relațiilor cu SUA. Tot acolo s-au discutat Nicaragua, Panama, Afganistanul și, la cererea lui Bush, situația din țările baltice.
O frază care sună astăzi altfel
La un moment dat, Gorbaciov spune că atunci când el și americanii încep să negocieze, apar voci care strigă „o nouă Ialta“. Fraza a revenit în actualitate. Analiștii citați de AFP compară întâlnirea Xi-Trump-Putin din Shenzhen cu conferința din 1945, iar Kremlinul respinge comparația.
Paralela cu Trump și Putin
Cei doi lideri s-au văzut față în față în august 2025, la Anchorage. Pentru o nouă rundă, Xi Jinping îi va găzdui pe Trump și Putin la Shenzhen pe 19 noiembrie, în marja summitului APEC, în primul summit trilateral dintre cei trei. Potrivit Wall Street Journal, citat de Latin Times, Putin a propus formatul într-un telefon cu Trump pe 9 octombrie. Trump a spus că vor discuta „subiectul dificil“ al denuclearizării, precum și războaiele din Iran și din Ucraina. În paralel, trimișii lui Trump, Steve Witkoff și Jared Kushner, s-au întâlnit pe 12 noiembrie cu Putin la Moscova, după discuții la Abu Dhabi despre încheierea războiului din Ucraina.
Câteva diferențe se văd din stenograma de la Malta
La Malta, miniștrii Baker și Șevardnadze lucraseră în prealabil pe dosare precum START, armele chimice și forțele convenționale din Europa. Fiecare lider și-a prezentat pozițiile pe puncte, iar cei doi au stabilit un calendar: tratatele urmau să fie semnate la summitul din SUA din 1990. Mai multe s-au și concretizat: tratatul CFE în 1990, convenția bilaterală privind armele chimice tot în 1990, START I în 1991.
Raportul de forțe. Gorbaciov venea dintr-o poziție de slăbiciune economică și cerea integrarea URSS în economia mondială. Putin vine astăzi cu un avantaj teritorial pe front și cu sprijinul Chinei.
Xi Jinping, Donald Trump și Vladimir Putin, la aceeași masă. Ce se pregătește pentru summitul de joiGorbaciov și Bush au vorbit mult despre aliați, de la Kohl la Mitterrand și Thatcher, iar problemele europene au fost discutate cu referire la interesele lor. În formatul de acum, Europa și Ucraina lipsesc din cameră. Tocmai de aceea comparația cu Ialta circulă.
La Malta, subiectul central era încheierea unei epoci, cu un set de măsuri verificabile. Acum agenda pare mai difuză: Ucraina, Iranul, controlul armamentului și comerțul.
Analiștii de politică internațională estimează că, în afară de o fotografie istorică, întâlnirea din Shenzhen va produce probabil puține rezultate.
Malta nu a produs semnături, dar a stabilit un cadru în care s-au semnat ulterior tratate. Summiturile cu Trump și Putin au dat până acum mai ales declarații de intenție și fotografii. Rămâne de văzut dacă Shenzhen va urma modelul Malta, cu un calendar și dosare concrete, sau pe cel de la Anchorage.
Întâlnirea dintre Donald Trump, Vladimir Putin și Xi Jinping ar putea însă să evidențieze mai degrabă limitele puterii celor trei state decât capacitatea lor de a impune o nouă ordine internațională, într-un moment în care influența americană tradițională, cunoscută drept Pax Americana, pare să intre într-o nouă etapă, scriu The Wall Street Journal și Financial Times.
Rusia urmărește să-și extindă sfera de influență în Europa în cadrul oricărui acord privind războiul din Ucraina. Administrația de la Washington a promovat o versiune a doctrinei „Donroe”, prin care Statele Unite își afirmă dominația în cele două Americi. China, la rândul său, urmărește reunificarea cu Taiwanul și reducerea prezenței americane în Asia.
Spre deosebire de liderii reuniți la Ialta, cei trei nu se întâlnesc însă în calitate de învingători ai unui conflict mondial pe care l-au purtat împreună.
Două dintre state sunt implicate în războaie care le-au afectat, în diferite moduri, poziția internațională și care nu dau semne că s-ar apropia de final. În cazul Statelor Unite, conflictul nepopular cu Iranul a contribuit și la un val de victorii ale democraților la alegerile de la jumătatea mandatului, care ar putea limita puterea politică a lui Trump.
China a câștigat capital diplomatic, prezentându-se drept o voce a rațiunii în contrast cu Rusia, considerată beligerantă, și cu o administrație americană uneori imprevizibilă. Beijingul a beneficiat, de asemenea, de pe urma războiului american cu Iranul, care a redus stocurile de muniție ale Washingtonului și a distras resurse militare folosite anterior pentru protejarea aliaților SUA din Asia.
„China apreciază faptul că Statele Unite sunt acum dispuse să se așeze la aceeași masă cu adversarii lor geopolitici pentru a discuta probleme de guvernanță globală”, a declarat pentru WSJ Tong Zhao, cercetător principal la Carnegie China.
Un summit al celor trei slăbiciuni
„Nici Rusia, nici Statele Unite nu se află într-o situație prea bună. Rusia este blocată în războiul din Ucraina, iar Statele Unite, în cel din Iran. Beijingul consideră că, prin comparație, poate apărea drept o mare putere mai de succes, mai stabilă și mai responsabilă”, a adăugat acesta.
China se confruntă însă și ea cu dificultăți interne, pe fondul încetinirii economiei. În plus, eșecurile militare ale Rusiei și Statelor Unite, provocate în parte de schimbările tehnologice care oferă statelor mai mici capacități de apărare sporite, au determinat Beijingul să manifeste mai multă prudență în privința unor eventuale aventuri militare pe termen scurt.
„Este, în realitate, un summit al celor trei slăbiciuni. Rusia este afectată grav din punct de vedere economic și traversează un dezastru militar. Trump este un președinte cu influență politică în scădere și se confruntă cu probleme interne. China are dificultăți economice majore”, a declarat senatorul italian Carlo Calenda. „Toate cele trei puteri se află într-o situație mult mai precară decât pare.”
Orașul care întruchipează ambițiile Chinei în rivalitatea cu America. Un președinte americani îl va vizita pentru prima datăÎn pofida propagandei, oficialii ruși înțeleg că importanța summitului de la Shenzhen este mai degrabă simbolică decât concretă.
„Imaginea transmisă va fi aceea că există trei puteri globale, cu influență la nivel mondial. Statele Unite și China sunt, desigur, puteri globale în toate domeniile. Rusia este însă și ea o mare putere, prin capacitățile sale militare și geopolitice”, a declarat Dmitri Trenin, președintele Consiliului Rus pentru Afaceri Internaționale, un institut de cercetare din Moscova înființat de Kremlin.
Acesta a afirmat că Moscova consideră un succes faptul că nu a fost izolată de Occident, în pofida eforturilor depuse în acest sens în ultimii ani.
China a oferit Rusiei sprijin economic și politic semnificativ, dar a evitat să furnizeze arme Moscovei și și-a păstrat ambasada deschisă în centrul Kievului. Oficialii occidentali consideră că Beijingul nu dorește înfrângerea Rusiei, dar nici o victorie a acesteia care i-ar permite Moscovei să-și reducă dependența tot mai mare de China și să negocieze cu Washingtonul de pe o poziție mai echilibrată.
„Există multă agitație în jurul ideii că aceasta ar fi o nouă Ialta. Întâlnirea nu va duce la împărțirea unor teritorii. China preferă ca astfel de reuniuni să fie limitate, atent organizate și să nu producă rezultate concrete”, a declarat Kevin Rudd, fost premier al Australiei și actual președinte al Asia Society din New York.
Potrivit acestuia, Beijingul urmărește în primul rând să fie perceput drept o putere capabilă să reunească liderii lumii. China vrea să devină o putere globală acceptată, iar o asociere prea strânsă cu Vladimir Putin i-ar putea afecta imaginea pe scena internațională.
Pentru Trump, amploarea simbolică a summitului și decizia de a-i acorda lui Putin un loc central reflectă o viziune mai veche a președintelui american despre modul în care ar trebui să funcționeze ordinea mondială, a declarat Phil Gordon, cercetător la Brookings Institution și fost consilier pentru securitate națională al vicepreședintei Kamala Harris.
Gordon a atras însă atenția că statele mai mici nu sunt simple piese pe tabla de joc a marilor puteri. „Așa cum vedem în cazul Ucrainei, oamenii care fac parte dintr-o națiune nu se supun pur și simplu liderilor puternici”, a spus el.




















































