Cum se explică sentimentele de fierbinte prietenie și admirație ale lui Trump pentru Kim Jong-Un

„Kim Jong-Un și cu mine ne înțelegem de minune!...Pe baza foarte bunelor relații pe care le am cu Kim Jong-Un din Coreea de Nord, nu sunt satisfăcut de faptul că Statele Unite, de mult timp, au acceptat să participe la exerciții militare comune cu Coreea de Sud”, a scris Donald Trump, președinte în exercițiu al Statelor Unite, răsturnând total, fără ezitare, brusc și fără echivoc, întreaga politică americană și occidentală care, de decenii, nu a ostenit în a-l acuza pe liderul nord-coreean de a fi implantat în țara sa cea mai teribilă și brutală dintre dictaturile de tip comunist.

Donald Trump și Kim Jong-Un FOTO AFP

Deveniseră faimoase afișele, nenumăratele afișe produse de propaganda nord-coreeană reprezentând rachetele lor balistice intercontinentale care lovesc fie Casa Albă, fie Capitoliul. Sau sloganele care proclamau că „teritoriul continental al SUA este în raza noastră de acțiune”, calificând cu regularitate SUA drept stat agresor. Manifeste de propagandă lansate din balon deasupra zonei demilitarizate aveau un desen în care Trump, „câinele războinic” era reprezentat cu un cap uman pe un corp de câine, lovit cu piciorul de un soldat nord-coreean.... 

Nu mai e așa și nu e de glumă, căci noua politică a SUA s-ar putea să anunțe schimbări istorice și cu consecințe extrem de importante în zona asiatică și chiar cu mult mai departe, la nivelul întregului echilibru mondial de securitate. 

Ce vrea să transmită Trump?

Este un semnal că poate fi repus în discuție, eventual redeschis negocierilor și tratativelor bilaterale (cu supervizare din partea SUA dar și cu o posibilă participare, pentru sprijin moral, din partea ONU) a Armistițiului de la Panmunjon, semnat pe 27 iunie 1953 și care a suspendat luptele din Coreea fără ca NICODATĂ să nu fi fost semnat un Tratat de pace. Acesta este motivul pentru care se vorbește despre „armistițiul perpetuu”, mereu sub amenințarea unor incidente militare care să ducă la redeschiderea ostilităților care se pot transforma, în actualele condiții, în război nuclear. În termenii Armistițiului este trasată o frontieră care să separe beligeranții, dar, până acum, nu s-a putut redacta niciun document oficial care să definească statutul diplomatic al celor două țări și au eșuat lamentabil toate încercările politice ulterioare de a găsi un acord global asupra viitorului peninsulei despărțită și acum de Zona Demilitarizată (DMZ) peste care a trecut un singur președinte american în exercițiu. Ați ghicit, e vorba de Donald Trump în 2019.

Momentul istoric venea după escalada verbală fără precedent din 2017, când cei doi au făcut un cald schimb de insulte. Trump vorbea despre Kim ca despre „Little Rocket Man”, iar liderul nord coreean spunea că Trump este un om bătrân suferind de boli mentale „a mentally deranged US dotard”....Asta a dust puțin de tot, până la istorica întâlnire între cei doi de la Singapore, atunci când Trump a declarat că cei doi „s-au îndrăgostit” după ce au avut „un frumos schimb de scrisori”. Semnalul că cev se putea schimba fundamental a venit în 2019, când cei doi lideri se întâlnesc mai întâi lka Hanoi, apoi își strâng mâna pe linia de demarcație. Este posibilă marea  schimbare?

Foarte greu de imaginat, dar este totuși posibil să se modifice ceva, nu numai retorica americană. Se poate să urmeze un abandon treptat al pozițiilor foarte dure ale SUA din trecut și, în orice caz, lăsarea în uitare a oricăror comentarii asupra politicii nucleare a impusă de Kim Jong-Un pentru care Trump nu și-a ascuns niciodată profunda admirație, lăudând modul în care-și conduce țara cu o mână de fier, „un om foarte deștept, un mare negociator și ne înțelegem unul pe celălalt”. 

Trump crede oare că auto-propunându-se ca arhitect al păcii și aducătorul unei soluții miraculoase în spațiul coreean, își asigură mult doritul loc în istorie? Poate că crede sincer acest lucru, uitând însă de istoria acestor ultimi 73 de ani în care finalul nefericit al „armistițiului etern” a creat legături strategice de supraviețuire între Coreea de Nord, Rusia și China. Crede oare și Kim în poziția și declarațiile de acum ale lui Trump care-l va chema poate la dezarmare nucleară și, eventual, să înceteze sprijinul militar pentru operațiunea militară specială ordonată de Putin împotriva Ucrainei? 

Nota de plată pentru Coreea de Sud

Până în acest moment, alături de Japonia, nu exista un aliat al SUA în zona Pacificului mai prețuit și strategic util decât Coreea de Sud. Dar, exact ca și în cazul Japoniei, un aliat care ar trebui, gândește Trump, să=și susțină necondițional aliatul. N-a fost cazul și este extrem de posibil, ca neobișnuitul ordinal lui Trump de a scurta imediat exercițiile comune cu Coreea de Sud să reprezinte o notă de plată și un avertisment  către Seul. Căci a spus Trump: „Recent, i-am cerut Președintelui Coreii de Sud dacă ar dori să ni se alăture în Denuclearizarea Republicii Iraniene și ne-au răspuns, „nu, mulțumesc”.

Greu de anticipat finalul poveștii dar mai mare victorie pentru dinastia Kim nici că se putea imagina, înspre satisfacția – cu totul neașteptată – a Chinei și Rusiei, spectatori interesați în primul rând ai reprezentației la care occidentalii asistă uluiți de pe strapontine.