Cine va plăti pentru mulțimea de oalele sparte în curtea republicanilor?

În niciun caz Trump. Evident că nu. Atunci care ar putea fi primul nume pe listă, căci listă va fi cu siguranță, destul de lungă și conținând nume îndestul de sonore pentru a potoli măcar o parte din furia celor care au sperat, până în ultimul minut, că pot crede în discursul grandilocvent și dovedit gol de conținut al președintelui lor favorit.

Foto: © Gedalia Vera, CC BY-SA 4.0, via Wikimedia Commons

In consecință logică, prin aplicarea scenariului atemporal „capul lui Moțoc vrem!”, vom vedea în perioada imediat următoare căderea rituală de capete, având un dublu rol în teatrul deschis acum pentru marele public: pe de o parte, va încerca să îndepărteze urgent responsabilitatea pentru fiecare dintre capitolele de politici publice dovedite cu consecințe negative la nivelul electoratului, trecând-o asupra unora persoane din cercul doi sau trei al puterii, prezentate ca răi-sfătuitori și manageri deloc performanți. Pe de altă parte, sectorial, asta îi va permite lui Trump să găsească explicația pentru eventuale schimbări bruște de linie politică sau pentru a demonstra, la mare nevoie, existența mereu posibilă a unor conspirații organizate de dușmanii națiunii americane.

Primul nume de care a fost întrebat Trump ca fiind o asemenea posibilă țintă a fost cel al lui Pete Hegseth, Secretarul pentru apărare, aflat acum în centrul unei deosebit de intense campanii care să-l împingă la a-și da demisia. Trump a spus că este mulțumit de serviciile sale dar asat nu e deloc suficient pentru responsabilii conservatori, acum dezlănțuiți în ceea ce unii caracterizează drept începutul marii vânători post-electorale de vrăjitoare.

Astfel, Thomas Massie a introdus la adresa lui Hegseth o Rezoluție de impeachment, cu 8 articole, axată pe constituționalitatea războiului din Iran, A comunicat public că nu va abandona procedura respectivă decât în momentul în care șeful Pentagonului va accepta să demisioneze.

Vom vedea Sar un vor pe această temă în Camera Reprezentanților, totul într-o atmosferă extrem de tensionată marcată și de declarațiile senatorului republican Thom Tillis care a pus sub semnul întrebării capacitatea lui Hegseth de a conduce Pentagonul în contextul spectaculoasei înfrângeri a republicanilor...Și asta nu e tot, căci mai există încă o moțiune de impeachment, de data asta susținută de Yasmine Ansari care critică modul în care Hegseth a gestionat războiul din Iran, lipsa de transparență bugetară combinată cu scandalul „Signalgate”, o „scăpare” de informații militare clasificate care u fost trimise unei surse de presă. Se vorbește acolo despre „crime grave și dlicte” se amintește de operațiunea Absolute Resolve care a dus la caoturarea președintelui venezuelian Madurp, despre angajamentul de trupe în Yemen, despre lovituri letale neautorizate împotrivan unor ambarcațiuni suspectate de trafic în Caraibe și Pacific.

Citiți, e foarte grav, acesta e documentul https://massie.house.gov/up loadedfiles/articles_of_impe achment_sec._hegseth.pdf

Dar, ca să spunem așa, acestea ar fi motivel externe, credibile, perfect verificabile, dar care, chiar luate împreună, dor mai puțin decât ceea ce este acuzat a fi destabilizarea ierarhiei militare la cel mai înalt nivel prin trimiterea la pensie, chiar pe neașteptate, a unora dintre cei mai înalți responsabili militari care puseseră sub semnul întrebării viziunea lui Hegseth privind conducerea războiului în Iran și evaluarea corectă a șanselor d câștigare a conflictului.

Criza a culminat cu demisia lui Dan Driscoll, Secretar pentru armata terestră a SUA, apoi alți doi înalți responsabili, Secretarul pentru Marină John Phelan și Randy Geoirge, șeful de stat major al armatei terestre, au fost îndepărtați din funcții și făcuți să-și dea și ei demisia. Și, cel mai grav dintre toate, există acuzația că Hegseth a angajat și menținut în teatrul de conflkict forțe armate americane fără să aibă autorizarea explicită a Congresului încălkcând WAR POWERS RESOLUTION din 1973 care spune că asta nu se poate face fără autorizarea explicită a Congresului.

Dar - și asta este întrebarea la care un eventual răspuns sar putea să doară foarte tare – se puteau face toate astea făr aprobarea directă și explicită a lui Trump, Comandantul suprem al forțelor armate? Dacă Hegseth a făcut-o de capul lui, asta constituie trădare. Dar, așa cum spun unele surse, are posibilitatea de a proba existența unui ordin scris din partea Președintelui?

În ambele cazuri, potențialul exploziv al situației este deosebit de mare și, cu siguranță, chiar trebuie ascultat cu atenție mesajul dat de John Bolton, faimosul fost secretar pentru securitate al lui Trump pentru securitate națională, devenit unul dintre cei mai acerbi critici ai săi, care zice acum https://www.youtube.com/w atch?v=5qttVa6_WnU

că Trump caută urgent un țap ispășitor și că Hegseth figurează în mod logic în capul listei. La bursa pariurilor a apărut deja numele înlocuitorului său, Ron DeSantis, guvernatorul Floridei.

Se refac acum structuri de putere se organizează noile echipe de contact cu partenerii externi, se activează canale diplomatice mai vechi și apar echipele de negociatori care să se ocupe de cele trei chestiuni arzătoare: Ucraina, Israel și Iran. Noi pe cine avem ca voce credibilă în această negociere care a început de luni de zile?