Cele trei scenarii ale lui Dughin: conceptualizarea războiului de agresiune

De azi, „operațiunea militară specială” intră într-o nouă fază, încercând, ca în Crimeea, să propună o „legalizare” a agresiunii și, astfel, să pună întreaga lume în fața unui fapt împlinit: peste câteva zile, regiunile Donețk, Herson, Lugansk și Zaporojie vor fi anexate Federației Ruse, moment din care teritoriul lor va fi teritoriu rus și apărat ca atare cu toate forțele de care dispune Rusia.

Escaladare a războiului? Desigur, dar nu una neașteptată sau care să mai poată lua prin surprindere, căci mișcarea se înscrie în logica unui raționament care se bazează pe convingerea absolută a Kremlinului că limitele de acțiune ale Occidentului sunt foarte clar definite, excluzând o implicare directă în conflict atâta timp cât acesta se desfășoară în spațiul nefericitei Ucraine.

Sigur că se trimit arme și sume enorme de bani răspunzând cererilor din ce în ce mai presante venite de la Kiev dar, de partea cealaltă, rușii își continuă jocurile cu referendumuri:

Întrebarea cea mai delicată este însă ce poate face într-adevăr, în mod real, comunitatea internațională pentru a opri coșmarul? Sigur că există o condamnare aproape generalizată a comportamentului Rusiei, chiar și președintele Iohannis s-a pronunțat în acest sens, unii au mers mai departe, asigurând, după obicei, că deciziile luate în urma celor patru referendumuri nu vor fi niciodată recunoscute deoarece sunt considerate ilegale și desfășurate sub amenințarea forțelor armate de ocupație, în zilele ce urmează va fi adoptat al optulea pachet de sancțiuni împotriva Rusiei...iar Rusia răspunde cum vedeți, supralicitând în forță și introducând în joc argumentul reprezentat de forța armamentului său nuclear.

Scenariu de nebuni? Absolut deloc. Chiar dimpotrivă. Ceea ce se petrece acum are la bază o pregătire minuțioasă la nivel conceptul și, cum spun cărțile de planificare în domeniul, totul a început de mai mult timp, mai precis din momentul în care a fost formulat conceptul politic al invaziei. Puțini sunt cei care puteau s-o facă și chiar foarte puțini sunt cei care ajung să-i prezinte lui Putin o asemenea conceptualizare pe care nu numai s-o accepte la nivel teoretic, ci s-o treacă mai departe în atenția responsabililor militari care să aducă în sprijinul acesteia propria lor doctrină în sprijin, vezi ce-a creat și propus G. Gherasiomov. Și, în final, tot în sprijinul conceptului central, să fie construit argumentul religios, arhitectură esențială în centrul căreia se află Biserica Ortodoxă și Patriarhul Kirill, pentru a justifica Noul Mare Război pentru Apărarea Patriei.

Teoreticianul jocului este Alexander Dughin, marele susținător al valorii proiectului Eurasiei văzută acum de Putin ca formula de la care să plece o nouă construcție opozabilă NATO și UE. Și care, în final, s-o poată distruge și înlocui complet deoarece, cum spunea Dughin, „un aspect important al viziunii asupra lumii eurasiatice este negarea absolută a civilizației occidentale. În opina Eurasiei, Occidentul cu viziunea sa asupra liberalismului reprezintă răul absolut”. Cu o addenda, la fel de brutală și importantă: „dacă ești în favoarea unei hegemonii liberale globale, atunci reprezinți dușmanul”.

Cele trei scenarii

Am reamintit aceste lucruri deoarece ar putea să fie de ajutor pentru a înțelege semnificația profundă a celor trei scenarii pe care Dughin le propune pentru viitorul imediat în momentul în care Putin anunță mobilizarea parțială spune că Europa încearcă „să distrugă Rusia” și că este gata să folosească toate mijloacele militare din arsenalul armatei sale  împotriva Occidentului. „A fost luată o decizie foarte importantă – comentează Dughin pe Twitter - toate sacrificiile noastre insuportabile și rușinoase nu sunt în van. Statul și Poporul se află de aceeași parte a baricadei. De cealaltă parte se află dușmanul absolut. Important este să nu-ți pierzi sufletul. Chiar și în cazul unei bătălii feroce și brutale împotriva unui adversar crud”.

Și iată cele trei scenarii:

1. „Primul este un scenariu-catastrofă. Toate teritoriile rusești cucerite ar fi înapoiate Ucrainei. Asta ar însemna sfârșitul regimului (lui Putin, n.n.). Ar fi sfârșitul a tot și a toate. Ar fi vorba despre sfârșitul Rusiei, În realitate, acest scenariu este descris în detaliu în propaganda oficială a ucrainenilor. Este visul oficialilor de la Kiev.

2. Moscova începe să piardă în mod serios războiul. Este posibil ca Rusia să decidă folosirea armelor nucleare. Această probabilitate există. Oare cineva din Rusia ia în considerare asemenea posibilitate? Fără niciun fel de îndoială, da! După părerea mea, Occidentul subestimează mult prea mult această posibilitate. Europenii cred că este vorba de un bluf

3. Al treilea scenariu îl reprezintă o victorie patriotică și declanșarea unui război sfânt. Ar provoca sfârșitul civilizației occidentale. Această idee este cea mai importantă din cele trei (scenarii n.n.).

Atacul Rusiei lui Putin nu privește, iată demonstrația, numai Ucraina și marele scenariu conceptual al agresiunii este îndreptat de la început împotriva Occidentului în ansamblu. Ce va decide acum și ce poate face Occidentul rămâne să vedem. Va ceda oferind rușilor teritorii, așa cum sugera ca soluție optimă fostul nostru ministru de externe, liberalul Andrei Marga, exact cu câteva zile de începerea acestei noi faze a agresiunii ruse? Se poate. Dar atunci coșmarul enunțat de Dughin, ideologul lui Putin, va începe să se transforme în coșmarul unei confruntări continentale care să evolueze imediat într-o încleștare globală.