Ce face România pentru elevii de elită?

„Elevii se stimulează reciproc în învăţare, intră într-o competiţie permanentă unii cu ceilalţi, o clasă de matematicieni ar putea crea excelenţă”

Pornesc de la premiza, argumentarea legală şi morală că învăţământul public este adresat tuturor cetăţenilor fără niciun fel de discriminare. Dar cum rămâne cu elevii talentaţi şi geniali pe care mereu îi ignorăm chiar şi atunci când ne reprezintă ţara în lumea întreagă - precum în cazul lui Ionuţ Budişteanu, despre care am aflat abia în vara aceasta?

Asta deşi el este genial nu din 2013, ci ani la rând a triumfat la vreo 130 de concursuri naţionale şi 18 concursuri internaţionale (în 11 ţări).

Ce face statul român pentru dezvoltarea şi cultivarea talentului lor unic şi de mare preţ şi de relevanţă nu doar pentru ei înşişi, şcoală, comunitate, cât pentru ţara întreagă, ţara în care (încă) trăiesc şi de care aparţin? Cum sprijină instituţiile statului nostru elevii cu real potenţial pentru România?  Şi cum îi păstrează pentru patrie când o bună şi îngrijoratoare parte dintre elevii noştri doresc să ia drumul ţărilor Europei? 

Dacă învăţâmântul este suprabulversat prin instabilitate, decizii proaste, rapide, greşite, tranzitorii (unele contradictorii cu cele anterioare), prin suprasolicitarea sarcinilor cadrelor didactice şi suprasolicitarea activităţilor pentru elevi, prin programe şi proiecte şcolare şi extraşcolare fără număr, ce se întâmplă cu elevii de excepţie ai României care sunt supuşi la tolerarea şi îndeplinirea unor obligaţii şcolare fără mare utilitate? Parte dintre ei ce-i drept studiază pe brânci ore în şir şi se bucură singuri prin mila şi devotamentul unor profesori pasionaţi şi cu inimă mare. Parte dintre ei au o familie care îi sprijină şi cam atât...

Zilele trecute, măreţul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării amendează Şcoala Generală nr 81 din Bucureşti cu 1.000 lei deoarece şi-ar fi propus, în urma unui examen de matematică, să organizeze o clasă de „elită”. Evident, în urma unei sesizări a unui părinte ţâfnos. Concluzia: dicriminare. Onorabil Consiliu una-i selecţia, alta-i discriminarea!

Părintele însuşi se afla în eroare: nu împărţirea pe clase este reala frustrare a sa, ci nota insuficientă pe care propria odraslă a primit-o şi nu o tolerează. În consecinţă, soluţia nu era o plângere, ci centrarea pe creşterea performanţei odraslei. Şi CNCD-ul a reacţionat în aceeaşi logică de doi lei vechi.

Există argumente de ambele părţi, însă, unele nu atât de puternice precum celelalte.

De ce matematica ar fi o discriminare? De ce nu şi arta? Sau engleza?

Din punct de vedere psihologic, profesorul de la Harvard, Howard Gardner, a descris 8 tipuri de inteligenţă printre care cea logică-matematică, lingvistică, spaţială sau artistică.

Dacă, de exemplu, la şcoala de arte are loc o selecţie serioasă prin care sunt admişi doar cei care au inteligenţa artistică (unii vor numi aptitudine sau talent - „are ureche muzicală”) de ce oare nu ar exista şi o clasă unde să fie selectaţi şi elevi cu o inteligenţă matematică? În aceeaşi logică înzestrarea nativă artistică ar fi tot o discrimare?

Elevii speciali în clase speciale

Dacă şcoala organizează clase speciale pentru elevii sub medie, cei cu CES (cerinţe educaţionale speciale: dizabilităţi, retard mental), clase cu profesori de sprijin, cu altă programă, alte cerinţe, alte facilităţi, nu ar fi onest şi obligatoriu să organizeze clase speciale şi pentru cei cu mult peste medie, pentru cei geniali, în aceeaşi manieră: cu profesori speciali, cu o programă adaptată, pentru a răspunde corect nevoilor de top ale acestora?

În sprijinul acestui argument profesorul de informatică George Trifan declara „Dacă vrei să ajungi la performanţe la nivelul olimpiadelor internaţionale, atunci trebuie să ai clase de elite”.

Avantajele unei astfel de clase?

Un prim rezultat ar fi o creştere a performanţelor şcolare la nivel naţional şi internaţional în totală congruenţă, repet, cu necesităţile şi corecta pregătire a elevilor geniali. Cu alte cuvinte, ştiind că elevii se stimulează reciproc în învăţare, intră într-o competiţie permanentă unii cu ceilalţi, o clasă de matematicieni ar putea crea excelenţă, am avea şi mai mulţi olimpici şi mai multe creiere luminate.

Elevii din această clasă ar avea un sentiment al apartenenţei la ceea ce ei simt cu adevărat, ar studia ceea ce ei îşi doresc mai mult şi şi-ar împlini dorinţele. Am avea o clasă pe bune şi o şcoală pe bune.

Şi am avea performanţă. Pe de altă parte, şi elevii dintr-o clasă mai puţin performantă ar avea această oportunitate de a se auto-motiva văzând performanţa şi modelul colegilor talentaţi şi geniali.

Dar aveam şi contraargumente

Cel mai important este următorul: succesul la şcoală nu este un rezultat unic al inteligenţei. Şi alţi factori contribuie precum motivaţia de a studia, persistenţa, interesul pentru şcoală, disciplina sau susţinerea din partea familiei. Chiar dacă în acea clasă elevii ar fi selectaţi după criteriul matematică în acelaşi puzzle sunt necesare mai multe piese...

Ceilalţi părinţii ar sări în sus ameninţând că „au fost discriminaţi, că şi copiii lor sunt geniali, doar că au obţinut un rezultat slab la concurs, şi asta pentru că nu au dormit bine în noaptea precedentă” etc. Totuşi, părintelui român i-ar fi mult mai uşor dacă ar pricepe că elevii sunt diferiţi şi copiii lor asemenea, iar a nu avea rezultate bune la matematică nu înseamnă că eşti prost şi nici stigmatizat sau discriminat.

Şi, totuşi, psihologia ne învaţă că fiecare persoană este unică şi trebuie tratată cu respect şi în mod individual, că dezvoltarea şi creşterea este un proces, că elevii îşi schimbă opţiunile, îşi descoperă noi talente şi se pot reorienta în parcursul lor educaţional. Cunoaştem cazurile când cel care a luat un 4 la biologie a devenit cel mai bun medic ani mai târziu. Deci există şi alţi factori necunoscuţi nouă, neprevăzuţi, care concură la excelenţa şcolară.  

Şi, cu toate acestea, sarcina legiuitorului este de a crea un parcurs educaţional care să stimuleze calităţile personale ale fiecărui elev şi implicit ale elevilor geniali.