Cât timp mai intenționăm să vânăm drone cu rachete care costă 400.000 $ per unitate?

O întrebare ce mi s-a părut logică și de bun-simț economic, primită de la g-ral. dr. ing. Marius Eugen Opran. Am cerut lămuriri unor surse specializate în domeniu și reproduc aici câteva din sutele de fișiere primite, cu confirmarea că este vorba de știri autentice și verificate.

Ilustrație cu AI Foto: FOTO MApN

Serviciile specializate ale armatelor profesioniste europene și ale americanilor pun acum pe primul plan cercetările și punerea la punct a liniilor de fabricație pentru așa-numitele HPM, arme cu microunde de mare putere, cu energie directă, care, în opinia generală, se impun acum ca soluție militară privilegiată pentru neutralizarea grupurilor de drone lansate de inamic.

Foarte important acest aspect deoarece, până în acest moment, România s-a confruntat, slavă Cerului, doar cu drone izolate și în derivă. Dar acum atacurile se fac cu zeci și zeci de drone lansate simultan, câteva de atac și multe fără încărcătură, destinate „încărcării” imaginii radarelor cu semnale care trimit atenția în diverse direcții.

Lista costurilor este amețitoare: o rachetă interceptoare PATRIOT costă între 2-4 milioane de euro și chiar o rachetă ușoară precum MISTRAL ajunge la 300.000 de euro. O dronă rusească Shahed costă doar câteva zeci de mii de dolari, iar o rachetă de tipul celor utilizate de F-16 costă 400.000 $, la care adăugați costurile orei de zbor, ale mentenanței etc.

Natura amenințării?

În aprilie 2026, forțele aeriene ucrainene au publicat un bilanț fără precedent: Rusia a lansat 6.583 de drone cu rază lungă de acțiune, record absolut în toți anii de război.

Rapid Destroyer este un sistem franco-britanic dezvoltat de Thales, cu energie directă, desemnat în limbaj militar ca RFDEW (RadioFrequency Directed Energy Weapon) care, într-o demonstrație din luna aprilie a acestui an, la Pershore, a reușit să neutralizeze 80 de drone aflate în zbor. Instalația de acum dispune de patru panouri separate care înlocuiesc vechea formulă cu o singură antenă (și care avea o rază de acțiune de 1 km), ameliorând acum focalizarea fasciculului și concentrând mai multă energie asupra țintei, mărind considerabil și raza de acțiune. Este manevrată de un singur operator și poate acționa împotriva unor ținte aeriene, maritime și terestre. Fiecare tragere cu acest sistem costă sub 1 euro, mai exact 12 cenți... În plus, spre deosebire de lasere, care țintesc o singură dată o singură dronă, un impuls generat de o armă cu microunde poate distruge instantaneu un întreg grup de drone.

În același domeniu este și proiectul METO al marinei americane, care în acest moment este în fasa testelor intensive. Conceput special pentru protecția navelor, are ca misiune distrugerea la distanță a circuitelor dronelor și rachetelor balistice.

Se intensifică cursa pentru obținerea armelor cu energie dirijată. Tot în UK, consorțiul DragonFire, notează INDEPENDENT, a câștigat anul trecut un contract pentru integrarea unui laser pe un distrugător care va deveni funcțional în 2027.

În SUA, instalația LEONIDAS a demonstrat în luna ianuarie a acestui an capacitatea sa de a neutraliza dronele ghidate cu ajutorul fibrei optice, altfel complet imune la orice altă formă de bruiaj.

Este vorba fie de cercetări avansate, fie chiar de demonstrații cu sisteme experimentale, dar care au fost deja prezentate în atenția neguțătorilor de arme și sunt studiate foarte atent de diferitele servicii secrete sau, cum este cazul sistemului integrat ASELSAN anti-drone, care este o platformă deja funcțională și prezentată la începutul lunii iunie în prezența ziariștilor și a unor delegații venite din 20 de țări. Demersul constructorilor turci este interesant, în sensul că, în loc să se concentreze asupra unui captor unic, au integrat în același bloc, asistat de inteligență artificială, mai multe capacități deja existente: IHTAR este elementul central al dispozitivului anti-UAV, asigurând detecția, urmărirea și răspunsul la amenințările reprezentate de dronele de dimensiuni mici; GOKBERK este o capacitate de tip hard-kill care folosește tehnologia laser pentru neutralizarea fizică a anumitor ținte în cazul în care măsurile electronice sunt insuficiente sau neadaptate; EJDERHA trimite un efect de microunde de mare putere, extinzând capacitatea sistemului de a neutraliza mini și micro-UAV în diferite scenarii de amenințare.

Problema costurilor?

Desigur că există, mai ales în stadiul investițiilor inițiale. Dezvoltarea, miniaturizarea și integrarea sistemelor pe vehiculele militare costă sume considerabile, vorbim de sute de milioane de euro în cercetare și dezvoltare. Dar dacă luăm în considerare etapa următoare, adică folosirea în teren a sistemelor, avantajele par enorme: dacă se folosesc sistemele clasice de apărare cu rachete sol-aer sau aer-aer, apărarea unei poziții revine la un cost de 100 de ori mai mare decât cel suportat de atacant și este nevoie de un stoc foarte mare de rachete, iar apărarea împotriva unui roi de drone saturează sistemele clasice de apărare. În cazul folosirii sistemelor de tip nou, un camion de apărare antiaeriană clasică trage 4-8 rachete, apoi este nevoie de reîncărcare. Un sistem de tip HPM dispune de o capacitate nelimitată de încărcare, atâta timp cât este alimentat cu electricitate.

Există însă și dezavantaje și limitări importante. În caz de ceață sau ploaie, apa absoarbe radiațiile electromagnetice, puterea fasciculului de microunde scade și astfel zona de eficiență este redusă semnificativ. În general, cel puțin în rapoartele prezentate în această perioadă, eficacitatea acestui tip de arme este, în general, de 1-3 km, pe când rachetele interceptoare acționează la o distanță de zeci de kilometri. Semnalul poate să fie diminuat nu numai în acest caz, ci și dacă există un indice ridicat de umiditate.

În fine, un dezavantaj major este faptul că un tir cu microunde poate satura radarele și chiar le poate distruge, poate afecta sistemele radio și chiar propriile drone dacă acestea se află în zona de tir.

Dar, spun specialiștii, avantajele existente și probate par să fie absolut interesante și permit deja integrarea unor asemenea instalații în sistemele multistrat de apărare care se instalează în apropierea unor infrastructuri critice.

Deocamdată, oficial, acest tip de perspectivă nu-i interesează pe ai noștri, care preferă să gonească după drone în derivă cu forța incontestabilă de luptă a flotei de F-16, asumându-și costurile respective.

Poate cu altă ocazie să vorbim, dacă tot am început acest subiect, despre ce au reușit chinezii în domeniu: arme cu microunde în altă frecvență, fiind semnalat un sistem cu o putere de 10 gigawați de folosit împotriva „constelațiilor” de sateliți amplasați pe orbite joase (de tip Starlink). Sau despre sistemul experimental rusesc „Furor”, prezentat deja în expoziții de tehnică militară. Sau, la fel de interesant, despre folosirea acestor sisteme de către forțele de ordine în dispozitivele pentru controlul mulțimilor...