Cât de mare este posibilitatea internaționalizării unui conflict regional în Orientul Apropiat?
0Toată lumea se teme să afle, în teren, care ar fi scenariul unei asemenea escaladări. Sunt estimări care spun deja că, spre deosebire de micile conflicte locale de până acum (înfruntarea din Gaza, oricât ar fi ea de dramatică și sângeroasă, este o situație de referință în acest sens) dacă Israelul și Iranul s-ar afla în conflict deschis de mare intensitate ne vom afla într-o situație cu un potențial destructiv cu consecințe continentale și chiar globale.
Asta deoarece există temere ar fi că s-ar putea, într-unul dintre scenarii, ca harta țintelor potențiale să cuprindă și locații ale aliaților celor două țări, adică zonele unde se află forțele dintr-o posibilă primă linie a ajutorului direct pentru unul sau altul dintre combatanți.
Asta explică și avertismentul clar dat de americani că vor răspunde în forță oricărui atac asupra bazelor pe care le au în proximitatea spațiului în care se presupune că ar porni conflictul. Chiar au de ce să se teamă? Priviți repartiția forțelor SUA așa cum este prezentată de cei de la Heritage Foundation ( https://www.heritage.org/military-strength/assessing-the-global-operating-environment/middle-east ) și veți vedea cât de ușor, aș spune cât de înspăimântător de ușor este credibil scenariul escaladării. Fie că este vorba despre un atac militar în termeni convenționali, adică atac în partea forțelor armate iraniene, fie venit din partea unor forțe armate non-statale din zonă.
Există într-adevăr multe asemenea temeri deoarece scenariul considerat de mai mulți analiști drept foarte credibil presupune că, la chemare molahilor sau a Consiliului Islamic, s-ar putea să se ajungă la o acțiune combinată între forțe armate convenționale și aceste multiple organizații care dispun deja de forțe armate considerabile, foarte bine antrenate și cu un istoric destul de impresionant de participări în diverse conflicte, din Cecenia până în Africa. Ele ar putea răspunde unui apel la raliere, venit fie direct din partea generoșilor lor sponsori iranieni, fie prin intermediul liniei de comandă și control (niciodată dispărută) a Statului Islamic.
Și, iată situația bazelor din Irak ca exemplu concludent, dimensiunile unei posibile tragedii nu trebuie calculate exclusiv în raport cu mările baze militare, ci cu puzderia de mici baze militare americane, baze de tranzit, depozite de aprovizionare, baze de observație, ete. Acestea, în caz de extensie a conflictului ar putea să devină țintele pentru forțele armate non-statale care înglobează multe dintre organizațiile unite prin ideologia comună anti-americană și promovarea revoltei armate, împreună cu revenirea la manifestul inițial al primelor organizații teroriste, cel "clasice" care au ca prim punct nerecunoașterea existenței Statului Israel.
Dacă vi se pare credibil acest tip de scenariu, atunci este mai ușor de înțeles teama că un conflict care să reînvie la modul cel mai brutal toate temele imaginabile ale disensiunilor istorice poate scăpa foarte ușor de sub control din momentul în care se va auzi chemarea la Marele Jihad la care să răspundă - așa cum nu au făcut-o până acum, multe sau chiar majoritate statelor musulman, unind populațiile de acolo sub steagul demnitarilor promis al unei răzbunări comune împotriva Israelului. Caz în care, la modul cel mai evident, cele 64 de baze americane, garnizoane sau facilități comune cu armatele din statele-gazdă din Orientul Apropiat (număr confirmat de unele surse americane care, firesc, doresc să-și păstreze anonimatul) vor fi considerate drept ținte militare predilecte. Ceea ce, la fel de evident, ar putea duce la un răspuns pe scară largă din partea americanilor și aliaților lor din zonă, asta însemnând un posibil angajament militar direct în sprijinul Israelului.
Este doar un scenariu, dar este limpede că sunt mulți care cred că este îndestul de posibil încât să pună și cealaltă întrebare: într-o asemenea situați, pe ce tip de forțe și pe ce aliați se poate baze Iranul, cine oare, dintre super-puteri sau dintre puterile regionale, s-ar putea implica direct în acțiunea de sprijinire a Teheranului și, mai ales, la ce nivel?
Nu există un răspuns ușor de dat sau nici măcar unul în totalitate absolut credibil deoarece în spațiul Orientului Mijlociu, istoric vorbim, pot exista mai multe răspunsuri credibile simultan, în funcție de evoluția fulgerătoare a alianțelor, prieteniilor și a mesajelor care circulă pe rețelele monahilor, esențial în situația în care, din nou, ne-am afla în mijlocul unui război inter-confesional. Toți și-au trimis antene în zonă, toți (dintre puterile relevante) sunt gata să acționeze în raport cu apărarea propriilor interese geopolitice.
Există scenarii în scenarii și, dincolo de ele, s-ar putea să vedem care ar putea fi cu adevărat miza teribil de importantă a acestei uriașe zguduiri în perspectivă Până atunci însă, vă propun, de mâine, o prezentare a forțelor convenționale și non-convenționale aflate în teren.
Se încarcă comentariile...
