Admirator al lui Cioran şi Ionesco, marele coregraf Jean-Claude Gallotta vine pentru prima dată în România

O legendă a dansului contemporan coregraful Jean-Claude Gallotta va prezenta pe 30 iunie la Teatrul Naţional din Bucureşti, Sala Ion Caramitru iar pe 2 şi 3 iulie la Sibiu spectacolul "My Ladies Rock" în cadrul Întâlnirilor JTI.

Fiul unor emigranţi italieni, Jean-Claude Gallotta descoperă dansul la 22 de ani, după absolvirea Beaux-Arts din Grenoble. La finele anilor’70,în New York, îl întâlneşte pe Merce Cunningham şi intră în universul dansului post-modern.

După ce a descoperit la finele anilor ’70, în New York, dansul post-modern (Merce Cunningham, Yvonne Rainer, Lucinda Childs, Trisha Brown, Steve Paxton, Stuart Sherman şi alţii), Jean-Claude

Gallotta s-a întors la Grenoble şi – împreună cu Mathilde Altaraz – a înfiinţat Groupe Émile Dubois.

Grupul a devenit în 1984 un centru naţional de coregrafie (Centre chorégraphique national), pe care îl conduce până în 2015.

De la bun început, compania de dans a avut sediul în Maison de la Culture din Grenoble, pe care Jean-Claude Gallotta a condus-o din 1986 până în 1989.

Cu grupul Émile Dubois, inventează un dans jucăuş şi vibrant, cu o construcţie bogată şi complexă, permiţând interpreţilor să-şi arate talentul improvizaţiei şi calitatea execuţiei.

Asociaţia Groupe Émile Dubois, compania reconstituită sub numele iniţial, l-a acompaniat pe coregraful Jean-Claude Gallotta din 2016. Aceasta îi administrează noile piese, circulaţia pieselor din

repertoriu, difuzarea celor vechi (35 de ani de creaţie) şi activităţile educaţionale.

În iunie 2016, a iniţiat şi administrat în colaborare cu oraşul Saint Martin d’Uriage prima ediţie a „Uriage en danse”, un festival de dans pentru amatori.

Compania Jean-Claude Gallotta este asociată a Maison de la Culture Grenoble şi are un parteneriat cu Théâtre du Rond Point din Paris.

Jean-Claude Gallotta a creat peste 80 de coregrafii, prezentate pe toate continentele. De asemenea, o oferit unele dintre piesele sale principalelor balete naţionale, precum Opéra de Paris, Opéra de Lyon şi Opéra de Bordeaux. Pe parcursul anilor, şi-a îmbogăţit repertoriul combinând dansul cu literatura, muzica sau filmul.

Printre creaţiile sale se află Ulysse, Mammame, Docteur Labus, Presque Don Quichotte, Les Larmes de Marco Polo, 99 duos, Trois générations, Cher Ulysse şi altele. La invitaţia regizorului Tadashi Suzuki în Shizuoka (Japonia), a înfiinţat o companie japoneză de dans, cu care a lucrat între 1997 şi 2000. În 2009, a coregrafiat L’Homme à tête de chou – Omul cu cap de varză (bazat pe albumul Serge Gainsbourg într-o versiune de Alain Bashung). În 2011, a creat Daphnis é Chloé (Théâtre de la Ville) şi Le Sacre du printemps – Ritualul primăverii (Théâtre de Chaillot). În 2012, a prezentat Racheter la mort des gestes – Chroniques chorégraphiques 1 (Ispăşirea morţii prin mişcări – Cronici coregrafice 1) la Théâtre de la Ville, apoi în Grenoble, la MC2. La începutul anului 2013, a reluat Yvan Vaffan (creat în 1984), care i-a permis să susţină o anumită continuitate artistică, împărtăşind cu publicul un trecut şi viitor artistic comune. În octombrie 2013, a fost coautorul spectacolului L’Histoire du soldat de Stravinsky şi L’Amour sorcier de Manuel de Falla, cu dirijorul de orchestră Marc Minkowski şi regizorul Jacques Osinski. A deschis sezonul 2014-15 cu Le Sacre et ses révolutions la Filarmonica din Paris, iar în iunie 2015, a creat L’Étranger – Străinul, bazat pe Albert Camus, interpretat la MC2 Grenoble. A deschis sezonul 2015-16 cu My Rock la MC2 Grenoble şi la Théâtre du Rond-Point din Paris.

Din 2015, este autor asociat pentru Théâtre du Rond Point (Paris). Cu acest teatru şi în colaborare cu MC2 Grenoble, continuă să exploreze universul coregrafic.

Cu prilejul sosirii companiei sale în România i-am luat un scurt interviu. 

Cum aţi început să dansaţi? Există o tradiţie a dansului în familia dumeavoastră?

Prima oară am intrat într-un studio de dans să desenez artiştii şi când m-am îndragostit de unul din ei am rămas acolo. La mine în familie, pentru ca strămoşii erau Napoletani singura tradiţie a fost  Comedia del Arte Napoletană.

Ce înseamnă dansul pentru dumneavoastră?

Dansul e un mod de gândire şi cum Merce Cunningham, mentorul meu spunea după o lungă cugetare: dansul este dans.

Care sunt cele mai importante aptitudini ale unui dansator de excepţie?

Capacitatea de a se lupta cu demonul interior cu iubire.

V-aţi simţit vreodată atras de baletul clasic?

Am iubit suficient de mult baletul clasic încât să mă detaşez de el.

Cum îşi găsesc locul în arta dumneavoastră coregrafică dansul, cinematografia şi literatura? Ştiu că sunteţi şi cineast şi scriitor.

Filmul şi literatura sunt invitaţii permanenţi ai artei mele.

Ce artişti v-au influenţat munca? Cine sunt eroii dumneavoastră personali?

Foarte mulţi artişti din toate cele şapte arte, dar vorbind strict despre dans: Merce Cunningham, Gene Kelly, Ida Rubinstein.

Cum s-a născut My Ladies Rock? Unde a fost prezentat prima dată şi cum a fost primit de către public?

Acum câţiva ani am creat show-ul "My rock" care era mai degrabă centrat în jurul bărbaţilor şi am realizat că pentru fiecare rocker pe care îl găseam exista o femeie rocker care adeseori era în penumbră dar cu acelaşi talent. Aşa că am realizat un show pentru a-mi arăta recunoştinţa faţă de ele. Premiera a avut loc în Paris la Théâtre du Rond Point şi a fost un mare succes.

Aţi creat în jurul a 80 de coregrafii, aveţi vreo una favorită dintre ele?

Următoarea coregrafie, întotdeauna.

E prima oară când veniţi în România, în Bucureşti şi Sibiu. Sunteţi familiarizat cu dansul contemporan şi  coregrafii români?

Sunt foarte încântat sa îmi prezint spectacolul şi compania în România şi sper să ma întâlnesc cu comunitatea dansului de aici. Ce e drept sunt mai familiarizat cu cinematografia românească: Lucian Pintilie, Cristian Mungiu, Cristi Puiu. În plus, sunt un cititor fidel şi  mare admirator al lui Emil Cioran şi Eugen Ionesco.