Johan Inger, coregraf: „Nu mă văd trăind fără dans”

Aterballetto-Fondazione Nazionale della Danza, cea mai importantă companie italiană de dans, vine pentru prima dată în România, la cea de-a XXIII-a ediție a Întâlnirilor JTI. Spectacolul „Don Juan”, în coregrafia lui Johan Inger, va fi prezentat publicului român pe 11 și 12 octombrie ora 20:00, la Teatrul Național București, sala Ion Caramitru.

Johan Inger, născut la Stockholm în 1967, este unul dintre cei mai importanți coregrafi ai lumii la ora actuală. A debutat ca dansator la Nederlands Dans Theater în 1990, iar în 1995 în calitate de coregraf. S-a bucurat de un succes imediat. În 2003, Johan a părăsit Nederlands Dans Theater pentru a prelua rolul de coordonator artistic la Cullberg Ballet din Stockholm, unde a creat numeroase lucrări. În 2005, Johan Inger a venit în România, ca dansator și coregraf, cu compania Cullberg Ballet, invitată a Întâlnirilor JTI. Despre Mats Ek, directorul artistic al Cullberg Ballet la momentul respectiv, Johan declară că îl consideră „un tată artistic”. Mats Ek a mai fost invitat la Întâlnirile JTI și în 2016, cu „Quartet Gala”.

Din 2008, Johan Inger este coregraf independent și creează pentru companii din întreaga lume, printre care Swedish National Ballet, Compania Nacional de Danza, Aterballetto, Lyon Opera Ballet, Les Ballets de Monte Carlo și, desigur, Nederlands Dans Theater.

„Don Juan” a primit premiul prestigioasei reviste Danza&Danza pentru cea mai bună producție a anului. „Un mit vechi, dar și contemporan, un coregraf la apogeul creativității, o companie aflată pe un traseu ambițios de repoziționare și de creștere, toate acestea aduc la viață unul dintre cele mai mari spectacole ale anului”, se arată în motivația juriului.

Cu prilejul celor două spectacole prezentate la București Johan Inger ne-a acordat un interviu.

Don Juan este și personaj și legendă. Fascinant și detestabil totodată. Dumneavoastră ce credeți: Don Juan a fost un prădător sau o victimă?

Cred că puțin din amândouă. Victimă pentru că în copilăria lui s-au petrecut lucruri care au declanșat în el lipsa de încredere. Și-a pierdut încă de foarte tânăr abilitatea de a avea încredere în oameni și puterea de a iubi. De altfel el este incapabil să se iubească chiar și pe sine. Este autodistroctiv, pare că se autopedepsește și devine atât sadic, cât și masochist. Asemeni unui dependent de droguri, el are nevoie de durerea lui și de a femeilor care îl iubesc ca de o doză din drogul favorit. Dar starea de bine durează foarte puțin și apoi se aruncă în brațele depresiei. Și da, ajunge un prădător. Vânează femei vulnerabile care speră să aibă o șansă cu el. Dar el face doar jocuri de putere pentru a-și hrăni adicția.

Don Juan a fost de-a lungul vremii personaj de teatru, personaj de operă, dar cum poate fi personaj într-un spectacol de dans?

Am luat câte puțin din operă, puțin din piesa lui Moliere pentru a ne crea propria dramaturgie. Am încercat să îl prezentăm pe Don Juan încă din copilărie pentru a înțelege și a explica de ce a devenit bărbatul care a devenit. Noi ne-am gândit că în toate femeile cu care se întâlnește și pe care le seduce el își caută de fapt mama. Apare desigur și personajul servitorului lui care în viziunea noastră este un alter ego al lui Don Juan. Este o altă față a aceluiași personaj. Servitorul lui este partea bună a lui Don Juan, este latura lui umană, este conștiința care îl trage de mânecă atunci când greșește. Don Juan este întunericul, iar servitorul lui lumina. Una peste alta, Don Juan funcționează foarte bine ca personaj de dans. Desigur că spectacolul nostru seamănă mai mult cu un concert de cameră, în sensul că este foarte intim. Nu este o superproducție din acest punct de vedere. Avem doar câțiva dansatori care spun prin mișcările lor povestea. Cu siguranță, Don Juan are un viitor și ca personaj de dans.

Cum ați devenit coregraf?

Am fost dansator la Netherlands Dance Theater și cochetam în mintea mea cu ideea de a deveni coregraf cândva. Dar nu venise încă momentul. Și în cadrul acelui prestigios ansamblu o dată pe an era un workshop în care cine dorea dintre noi putea prezenta o scurtă creație coregrafică. Și așa am ”debutat” să spunem. Momentul creat de mine a fost bine primit, lucrul la el mi-a deschis cumva mintea. Treptat am devenit dependent de coregrafie, să fiu dansator nu mi se mai părea destul și aproape fără să îmi dau seama am devenit coregraf.

La confluența căror arte se află creațiile dumneavoastră?

 Într-un spectacol de dans se reunesc, desigur, mai multe arte. Lucrez cu o echipă. Cu compozitori, cu scenografi, cu maeștri de lumini, cu video designeri. Sunt mai multe arte implicate într-o producție de dans. Iar eu personal sunt un vizitator pasionat al muzeelor de artă modern așa că în spectacolele mele se regăsește și arta plastică. Încerc să mă educ, să mă împlinesc ca artist lasându-mă inspirat de toate cele 7 arte.  

Ce abilități trebuie să aibă în viziunea dumneavoastră un dansator?

Ceea ce caut eu la un dansator este în primul rând să stăpânească tehnica, dar acesta este doar primul nivel. Pentru că mă interesează personalitatea dansatorilor, caracterul lor, cum se exprimă în viața de zi cu zi și cum sunt, în cele din urmă, ca oameni. Le cer dansatorilor mei să fie creativi, să fie inteligenți și să aibă întotdeauna mintea deschisă.

Care sunt artiștii pe care îi iubiți?

Artiștii care m-au inspirat pe mine cel mai mult au fost Mats Ek, Pina Bausch și Ohad Naharin. Cred că acești creatori imenși au avut un impact major asupra mea și a modului meu de a face coregrafie. Am învățat enorm din arta lor.  

Ce înseamnă dansul pentru dumneavoastră?

Fac dans de la 11 ani. Acum am 55. Făcând o socoteală simplă ne dăm seama că dansul este de foarte multă vreme cu mine, iar eu împreună cu dansul. Așa că nu greșesc deloc dacă spun că a devenit o parte din mine. Nici nu mă pot imagina trăind fără dans. Pentru mine dansul este totul. Este un mod de viață, este o formă de respirație, este modul prin care eu îmi întrețin și îmi duc existența mai departe. Sunt fericit că fac parte din acea categorie de oameni care își permit luxul de a face numai ceea ce îi pasionează. De fapt este foarte puțin spus că dansul mă pasionează. Dansul mă definește.