Oltița Cîntec, curator FITPTI: „Teatrul e un eveniment în priză directă care ne conecteazăˮ

La Iași se desfășoară în fiecare toamnă un eveniment teatral de anvergură. Este vorba despre Festivalul Internațional pentru Publicul Tânăr (FITPTI) găzduit de Teatrul Luceafărul. Curator al acestui festival este criticul de teatru Oltița Cîntec, conf.univ.dr.habil la Universitatea din Iași. Cu Oltița Cîntec am vorbit și noi în preambulul festivalului.

Va începe curând o nouă ediție a Festivalului Internațional de Teatru pentru Publicul Tânăr. Care e tema ediției din acest an?

Tema ediției cu numărul 16 este „feminin-masculin”, o temă eternă, dar acum parcă mai actuală ca niciodată. Sunt fluidități de gen, sunt încă probleme cu violența domestică, traficul de persoane, cu reacțiile misogine, cu subreprezentarea femeilor în artele scenice, de la dramaturgie la profesiunile specifice și pozițiile de top management. Despre asta e vorba și în volumul colectiv bilingv pe care l-am coordonat (a noua apariție dintr-o serie care a debutat în 2015), Teritorii de recuperat. Teatrul prin lentile de gen/ Territories to Recover. Theatre through Gender Lens, la care au contribuit, în afară de mine, Mirela Patureau, Irina Wolf, Mihaela Michailov, Oana Cristea Grigorescu, Daniela Șilindean, Cristina Rusiecki, Anca Hațiegan, Iulia Popovici. Da, numai autoare, asta e. E mai echilibrat la traducători, Carmen Tărniceru și Mircea Sorin Rusu.

Ce trupe vor ilustra tema ediției?

Între  4-10 octombrie, vor fi spectacole de teatru indoors și outdoors, spectacole accesibilizate, teatru VR, teatru filmat, lecturi publice, lansări de carte, expoziții, teatru studențesc, workshopuri, film documentar, conferințe, dezbateri, întâlniri spectatori-artiști configurează un program dens, atrăgător pentru toate categoriile de public, în peste 20 de locuri din oraș. Invitați din 18 țări – Algeria, Argentina, Austria, Belgia, Bulgaria, Elveția, Franța, Germania, Italia, Israel, Marea Britanie, Mexic, Republica Moldova, România, Spania, Turcia, Ucraina, Ungaria vin la Iași cu formule artistice inedite, de largă adresabilitate, de la vârste fragede (6 luni) la seniorat. Multe sunt în exclusivitate națională la noi. Dintre creatorii români, pe afișul FITPTI apar numele câtorva dintre regizorii notorii: Radu Afrim, Gigi Căciuleanu, Andrei și Andreea Grosu, Bobi Pricop, Alexandru Mâzgăreanu, Cristian Ban, Selma Dragoș, Beatrice Iordan, Andu Dumitrescu etc. Aceștia vor fi prezenți prin intermediul creațiilor lor realizate la Teatrul Odeon, de Comedie, Act, „Ion Creangăˮ, Centrul de Teatru Educațional Replika, Comic Entertainment din București, Teatrul de Stat din Constanța, Teatrul Clasic „Ioan Slavici" Arad, Teatrul Puck, Mini-Reactor de Creație și Experiment, Amalgam, Maidan Cluj Napoca, Gong Sibiu etc. În program sunt spectacole care prilejuiesc reîntâlnirea cu celebrități ale scenei precum Dorina Lazăr, Pavel Bartoș, Tudor Chirilă, Mihaela Teleoacă, Al. Papadopol, Lari Giorgescu, Mihaela Sîrbu etc. dar și tineri, companii independente (Centrul Maidan Cluj, Var Cultural București, Teatrul Fix Iași, Animaart Cluj, Centrul de Teatru Educațional Replika București etc.). Sunt două companii care aniversează un număr rotund de sezoane - Teatrul Act, 25; Key Theate din Israel, 15.

Cât de greu este să aduci publicul tânăr la teatru?

Nu e greu, dacă știi cum să-i abordezi. Dacă oferta cu care încerci să îi atragi spre teatru e una la care să rezoneze. Adolescenții și tinerii adulți nu sunt o categorie omogenă. Sunt foarte multe subcategorii, subgrupe, pe vârste, preocupări. Ține de specificul vârstei ca arta scenică să nu mai fie în prim-planul intereselor de timp liber. Preferă alte forme de socializare, cu grupul de amici, e și ăsta un item care trebuie avut în vedere. Uite, de exemplu, în Franța, mersul la teatru e abia pe locul al 14-lea în topul preferințelor la tineri. Ce îi aduce la teatru sunt subiectele abordate, artiștii pe care îi văd la rampă, stilistica regizorală, maniera în care promovezi producțiile respective. Uite, ca să-ți dau un exemplu, pentru Disneilend, Compania Maidan Cluj Napoca, care e în FITPTI, am luat legătura cu Serviciul de probațiune Iași și, în colaborare, vom aduce adolescenți care, din naivitate, anturaj greșit și ce știu ce alte motive, au probleme cu legea. Spectacolul acesta documentează povestea unui deținut, de fapt a mai multora, are, adică, foarte mult veridic, e scris din realitate. Iar asta e întotdeauna atrăgător. Vom avea și o discuție după spectacol, artiștii șți publicul doritor, e și asta binevenit pentru tineri. Teatrul devine un cadru de exprimare, de formulare a unor întrtebări, de găsire a unor răspunsuri.

Se spune că tinerii nu mai pot fi atrași de cultură și totuși Teatrul Luceafărul are săli pline. Care e secretul?

O politică repertorială diversă, o varietate stilistică (genuri, retorici regizorale), deschiderea către așteptările publicului, ancorarea în trendurile estetice ale momentului, conexiunile internaționale, dinamica artistică, o echipă pasionată de ceea ce face. Sigur, nu dezvăluim chiar tot, mai avem și „secreteˮ.

Care sunt marile probleme cu care se confruntă un director de teatru pentru tineret și un curator de festival?

„Ofˮ-ul cel mare este imposibilitatea de-a lucra predictiv. Bugetul ni s-a comunicat la final de martie-debut de aprilie. A rămas la nivelul anului anterior, în condiții de inflație galopantă, majorarea TVA la cazări de la 4 la 9 la sută (se zvonea că de la 1 septembrie să urce la 19 la sută, ceea ce ne-ar fi creat foarte mari probleme), scumpirea continuă a biletelor de avion, prețuri carburanți. La 15 mai, un OUG ne-a mai tăiat 10 la sută și a stipulat imposibilitatea rectificărilor pozitive. Această „alba-neagraˮ cu bugetul ne face munca foarte dificilă.

Cum se simte Teatrul Luceafărul din Iași și Festivalul internațional de Teatru pentru Publicul Tânăr in fața celebrei ordonanțe de urgență pe care o pregătește guvernul?

Noi nu suntem afectați, dar OUG ul asta indică o lipsă totală de înțelegere de către guvernanți a culturii. Cultura nu consumă, ea nu cheltuie. Ea un serviciu public, la fel ca sănătatea, educația, ea înseamnă dezvoltare umană, deschide minți, lucrează cu stări sufletești, e foarte importantă în viața fiecărui om. Găurile din buget nu se vor acoperi prin tăieri în cultură. Reforma, care da, e foarte necesară, ar trebui să plece de la nevoile reale ale comunităților, a cetățenilor care o alcătuiesc. Nu s-a făcut nicio asemenea analiză, nu s-a discutat cu experții din sector, cu cei care se pricep. În rural și urbanul mic ar trebui înființate instituții culturale, ar trebui sprijinite companiile indepenedente să vină cu o ofertă culturală. Arta are și o valoroasă componentă educațională, modelatoare.

Este cultura amenințată în România zilelor noastre?

Este o agresiune a decidenților la adresa culturii române. Oamenii aceștia nu înțeleg că actul cultural reprezintă o necesitate, că el modelează și îmbogățește individual, că efectele consumului cultural se văd pe termen mediu. Comasările, blocarea posturilor și alte măsuri drastice, dacă e să ne luăm după informațiile de pe surse, sunt dezastruoase. Colectarea de către stat e marea problemă, acolo ar trebui să se lucreze pentru echilibrarea deficitului. În loc să facă acest lucru, ei hotărăsc să strângă și mare tare lațul la gâtul celor corecți. Sper ca măcar în al 12-lea ceas, înțelepciunea să primeze.

Revenind la festival, te rugam să ne spui ce nu trebuie să rateze publicul din Iași.

Nu e doar publicul ieșean, vin spectatori din toată regiunea să vadă spectacolele din program. Din poziția de curator vă spun sincer că nu trebuie ratat nimic. Știu că nu se poate. Fiecare alege ce consideră că i se potrivește.

Stai jos sau cazi e producția Teatrului Luceafărul din Iași,  după romanul omonim scris de Bogdan Munteanu, dramatizat de scriitor împreună cu Daniela Șilindean. E despre o boală, epilepsia, despre care știm prea puține și care ne înspăimântă, pentru că nu-i înțelegem simptomele și nu știm cum să reacționăm. Regizorul Cristi Avram a lucrat cu actorii George Cocoș, Ioana Natalia Corban, Dragoș Maftei, Cosmin Rotariu, Ionela Arvinte, Liliana Mavriș Vârlan. Medicina narativă e un domeniu în expansiune, iar legăturile dintre teatru și vindecare sunt străvechi și puternice. Partenerii acestui proiect al Teatrului Luceafarul sunt UMF Iași și Centrul Cultural „I.I. Mironescuˮ. Poate fi văzut și la Bucuresti, în Festivalul Național de Teatru, secțiunea Educațional.

Teatrul de Comedie din Bucuresti l-am selectat cu o creație realizată de duetul regizoral Andreea și Andrei Grosu. E o formulă creatoare unică în industria teatrală autohtonă, cei doi artiști lucrează mereu împreună, se pliază perfect pe tema FITPTI. Căsătoria de N.V. Gogol va încheia, pe 10 octombrie, evenimentului nostrum, cu o distribuție de cinci stele (Tudor Chirilă, Mirela Zeța, Liviu Pintileasa, Mihaela Teleoacă, Alin Florea, Dan Rădulescu, Bogdan Cotleț, Smaranda Caragea, Silviu Debu).

Am avut pe radar, ca întotdeauna, și companii independente, pentru care FITPTI este o platformă de expunere. În 2022, în Romania, din cauza violenței domestic au murit 42 de femei și 4 copii. Statistica asta neagră continuă: aproape 40.000 de femei și 9.000 de copii au fost victimele agresiunilor; peste 11.000 de ordine de protecție și peste 20.000 de ordine de protecție provizorii au fost emise. Despre asta vorbește instalația performativă realizată de Compania clujeană Amalgam, Unele rufe se spală în public". 

Am mai făcut-o, o facem și anul acesta! Jucăm la sectia Oncologie a Spitalului de Copii Sfanta Maria din Iasi. Bucuria din ochii și de pe fețele acestor copii nu se compară cu nimic altceva! Pentru ceasul acela de spectacol de teatru uită de toate, inclusiv de perfuzoarele la care sunt conectați, paloarea din obraji le dispare, iar colțurile buzelor se întind până spre urechi! Compania Hilarilar din Spania va susține pentru ei spectacolul nonverbal Majordomul. Un festival e o sărbătoare care trebuie să atingă ca stare pe toată lumea!

Nimic nu se compară cu satisfacția pe care eu, curator al FITPTI, o trăiesc atunci când spectatorii întreabă, din toate unghiurile, sincer preocupați, "se pun în vânzare biletele la ...?" Sunt oameni care iubesc teatrul, pentru care festivalul acesta e ocazia de-a viziona creații altfel inaccesibile. Oameni care și-au facut un obicei ca la debut de octombrie să fie parte a acestei sărbători a artelor spectacolului, să socializeze într-un mod elevat. Pentru mine, cu toate dificultățile inerente, FITPTI este modalitatea de-a împărtăși cu spectatorii o parte din ceea ce văd, din ce știu și îmi place să fac. Teatrul e un eveniment în priză directă care ne conectează. „Când se pun în vânzare biletele la spectacolul lui Afrim?" e intrebarea acestor zile, "Sper că nu s-au epuizat, asta m-ar intrista foarte tare!" e unul dintre foarte multele mesaje recepționate. Referința e la Seaside Stories, spectacolul realizat de Radu Afrim la Teatrul de Stat Constanța.

"Oltița, tu vrei să dai foc la oraș?" a fost răspunsul-întrebare la una dintre solicitările mele (multe) de a primi acceptul pentru un spectacol cu elemente de foc, în aer liber, Fire Drama, Trezirea sufletului. „Doar la figurat!", am zis. Am căutat variante, am vorbit, m-am sfătuit, eram pe punctul să renunț, dar am continuat sa exasperez oamenii, pentru ca spectacolul merită să-l vedem în FITPTI 2023. Și, da, are elemente de risc, dar cei 14 artisti implicați fac asta de multă vreme, își iau toate măsurile de precauție, chemăm pompierii, poliția locală și jandarmeria, ne îngrijim să nu fie probleme. 

Inconfundabilul albastru al lui Robert Wilson apare și în Festivalul International de Teatru pentru Publicul Tânăr. Într-o versiune filmată (ar trebui să-mi vând un rinichi pentru o prezență live), cu actorii de la Comedia Franceză, Fabule de La Fontaine. Îl proiectăm, cu suportul Institutului Francez, la Casa Braunstein, în seara zilei de 6 octombrie.

Pavel Bartoș revine, a mai fost de cel puțin cinci ori în 16 ediții, ca actor al Teatrului Odeon. Acum e cu un ONE MAN aproape SHOW (Comic Entertainment), al cărui scenariu l-a scris pornind de la întâmplări din viața personală, "un spectacol despre decizii bune sau nebune, despre greșeli sau negreșeli, despre iubire în toate formele ei, despre viață pur și simplu, mesajul fiind unul foarte clar: viața trebuie și merită trăită din plin!", cum zice în prezentare.

Două echipe, una feminină, alta masculină, se întrec în improvizații inteligente și "rapuri despre alăptarea târzie și corporatiști prinsi în capcana muncii, la cursuri de agățat și dispute în trafic în stil shakespearean!" Spectacolul de sketch comedy LĂPTIC este "o călătorie teatrală ce abordează cu umor și sensibilitate teme precum identitatea, relațiile, aspirațiile, ce înseamnă să fii bărbat sau ce înseamnă să fii femeie." Sunt adorabili!

Teatrul Gong Sibiu și Centrul de Teatru Educațional Replika din București au realizat Povești invizibile de Mihaela Michailov, un spectacol inspirat din lumea copiilor nevăzători. Documentarea s-a făcut în instituții de profil, iar echipa artistică s-a concentrat asupra relației dintre fetița "care nu vede ca alți copii, și mama ei, care vede multe pericole peste tot", într-un "joc pentru urechi și degete.".

CELULAR, e un performance al VAR Cultural, cu premiera în FITPT. Teatrul Act e prezent cu E adevărat, e adevărat, e adevărat, Teatrul Odeon, cu Neliniște. Nu avem spațiu să menționăm toate cele peste 150 de evenimente susținute de o galerie foarte onorantă de parteneri (ambasade, institute culturale, universități etc.). Nimic altceva nu se compară cu întâlnirea directă artiști-public, de aici vine forța emoțională extraordinară a teatrului!