Academicianul Răzvan Theodorescu: „Mitocanul din `90 a devenit aproape un lord în vremea noastră, pentru că românul e deştept”

Mitocanul din `90 a devenit aproape un lord în vremea noastră, pentru că românul e deştept. Dar ei sunt 10% din clasa noastră politică. Este cumplit când vedem ce specimene avem în Parlamentul României”, spunea academicianul Răzan Theodorescu într-o discuție pe care am realizat-o pentru „Adevărul LIVE” și pentru a fi difuzată pe 1 ianuarie 2014, transcrisă de colega mea de atunci, Elena Dumitru.

Academicianul Răzvan Theodorescu explică, într-un interviu eveniment care este locul României în Europa şi cum a devenit ţara noastră o naţiune în adevăratul sens al cuvântului. 

„În momentul de faţă Schengen nu este o simplă chestiune politică ci ţine de tradiţia istorică europeană. Există, din păcate, formula unor cetăţeni second-hand”, este una dintre declaraţiile invitatului de marcă de la Adevărul Live. Un interviu care-1i păstrează și azi valabilitatea,, din nefericire pe deplin confirmat și mereu îmbogățit de exemplarele pe care le vedem evoluând acum în fruntea destinelor României.

Principalele declaraţii ale academicianului Răzvan Theodorescu

Ideea aceaasta este acceptată de unii, contrazisă de alţii, ideea mea este următoarea: Europa s-a născut odată cu creştinismul. Nu este ideea mea, mai ales un mare istoric britanic, Christopher Dawson, a susţinut-o. 

El împărţea Europa în două părţi, orientală şi occidentală. Astăzi, această linie desparte cele două Europe: Europa protestantă şi catolică şi Europa creştină şi, pe alocuri, islamică. Aceasta din urmă moşteneşte Imperiul Bizantin. Schengenul nu este o simplă miză politică, ţine de tradiţia europeană. 

El împărţea Europa în două părţi, orientală şi occidentală. Astăzi, această linie desparte cele două Europe: Europa protestantă şi catolică şi Europa creştină şi, pe alocuri, islamică. Aceasta din urmă moşteneşte Imperiul Bizantin. 

UE este absolut invalidă fără două mari puteri: una ortodoxă, excomunistă, cu un paternalism latent şi Turcia de astăzi a lui Erdogan. 

Cele două lumi uriaşe, cu pieţe de desfacere uriaşe, Turcia neatinsă de criză, o lume încă neînţeleasă, care devine partenera UE, atrasă spre zona viitorului înainte de toate. 

Lumea viitorului este în Asia-Pacific. Aşa cum era Mediteranei s-a încheiat odată cu ieşirea atlantică a lui Columb şi a lui Magellan, acum era Atlanticului este gata să se încheie pentru a face loc erei Pacificului. 

Nu uitaţi că prin 87-88 politologii de la Harvard au lansat ipoteza că, odată cu sfârşitul socialismului, nu va mai fi o ciocnire ideologică între socialism şi capitalism, ci spus că va fi o nouă ciocnire: cea spirituală, a confesiunilor şi a religiilor. 

Prezanţa ortodoxă este încă marginală. Spaţiul ortodox din UE are marea şansă de a fi la marginea UE, astfel au un ochi spre răsărit, spre Asia Mică, spre Caucaz, spre Asia Centrală. Suntem săracii UE, suntem minoritarii UE, dar avem marea şansă de a fi trambulina spre Asia, India, Turcia, China, spre această lume emergentă a Pacificului, care este lumea viitorului.

Europa rămâne cu realizările sale, dar rămâne muzeificată. Marea dezvoltare economică, marea dezvoltare de inteligenţă, rămâne în Asia.

Nu-mi place că depindem atât de mult de Asia, dar acesta este viitorul. 

Europa actuală nu este construită pe principiile care dau sens ortodoxismului. Acesta este etnic şi naţional. O formulă atât de naţională nu e congruentă cu formula europeană actuală. 

 Citește și: 

Are însă ortodoxia elemente care o fac foarte congruentă cu UE, mă gândesc în primul rând la componenta sinodală, care înseamnă democraţie, apoi ecumenismul, care pare să fie, cel puţin epidermic, o valoare pe care UE o promovează. 

Să nu uităm că UE s-a făcut chiar prin aceste componente confesionale. 

Cele mai bogate ţări din lume sunt acum o ţară catolică plină de bănci, Luxemburg, şi o ţară islamică plină de petrol, Qatar. 

Nu cred că vreodată unitatea europeană va fi un fapt deplin, câtă vreme Rusia şi Turcia nu fac parte din această ecuaţie europeană. 

România, cu valorile ei ortodoxe şi latine atât de apropiată de Occident prin elitele sale, România are întrutotul valorile pe care le proclamă Bruxelles-ul?

 Românul nu are gena democratică de tip britanic. N-o spun eu, o spunea Carol al II-lea, care i-a înţeles foarte bine pe români, el, descendent din Regina Victoria. 

Lumea maghiară, care aparţine celor două Europe, într-un fel, ea îşi are valorile sale occidentale prin educaţie, imperiale, dar are şi trăirile sale orientale foarte importante. 

Avem o clasă politică ded-o incultără teribilă în ultimii ani. Ţara care care l-a dat pe Ionel Brătianu, ei bine, în această ţară, nu au apărut decât două personalităţi politice: Ion Iliescu şi Traian Băsescu. Pe cale de emergenţă şi Adrian Năstase, care a fost desfiinţat. 

Este acceptabil să apară numai trei oameni de politici de statură?

 După mine, nu. Şi unul dintre ei care moştenea toată tradiţia ideologiei anterioare. 

Noi am moştenit mentalitatea tranzacţională a românilor. Noi avem două lucruri care ne caracterizează în istorie: romanitatea şi statalitatea. 

Ne-am păstrat statalitatea tranzacţionând, dar ne-am păstrat statul şi biserica. 

Prin aceste tranzacţii continue, prin aceste trădări inteligente, prin felul în care s-a dus politica noastră la un moment dat, am reuşit să fim într-un club, precum au intrat Polonia, Ungaria, Cehia. 

Am intrat puţin împinşi de la spate, dar suntem înăuntru, nu afară. Trebuie să înţelegem că apartenenţa noastră la acest club ne aduce avantaje. Cel mai mare este că suntem la marginea acestui club, la intrare sau la ieşire, depinde cum vrem să vedem lucrurile.

România este o ţară atât de bogată încât trebuie - că nu se poate fără să se fure deloc - să se fure boiereşte. Adică acela care fură să lase şi pentru cei care vin. 

90% din politicieni sunt personaje ridicole. 20% dintre ei sunt onorabili sau au căpătat, prin rodaj, onorabilitate.

Mitocanul din `90 a devenit aproape un lord în vremea noastră, pentru că românul e deştept. Dar ei sunt 10% din clasa noastră politică. 

O clasă politică incultă, fără posibilităţi de a se cultiva, cu ideea „se salvează cine poate” ?. 

Nu este nimic nou. După Revoluţia Franceză s-a petrecut acelaşi lucru. Mitocanii, scandalagiii au devenit nobili. La noi, după ce şi-au căpătat dreptul de vot - spuneam cândva că nenorocirea României a fost introducerea votului universal. Votul cenzitar ţinea de avere, dar şi de un nivel de instruire. 

Este cumplit când vedem ce specimene avem în Parlamentul României. Vedeam zilele trecut un deputat care se deosebea prea puţin de o maimuţă. Membru în Parlamentul României! Este cumplit!

D-asta nu am eu încredere în democraţia românească, pentru că este democraţia lui Tanţa şi Costel, care votează după ureche.

Mi-e teamă că, din punctul de vedere al judecăţilor comunităţilor europene asupra României vom încasa nişte palme meritate, incontestabil meritate. Sper într-o redresare economică, mi-e teamă de alegerile prezidenţiale şi generale care vin, alegerile europarlamentare nu au importanţa meritată încă în România.