A patra putere din anticameră

Uneori, la război, distanța dintre vis și realitate, dintre ceea ce se dorește și ceea ce se întâmplă cu adevărat este atât de mare încât e greu de înțeles cum pot oamenii să nu vadă această uriașă prăpastie între ceea ce conțin discursurile publice, materialele publicate de media, luările de poziții ale analiștilor și comentatorilor și ceea ce oferă realitatea de pe front sau cea din orașele și satele aflate sub bombardamente.

Foto: X

Sigur, explicația cea mai la îndemână este că fiecare ascultă discursuri și citește articole care oferă emoție și nu informație.

Pentru că suntem legați de adevăruri convenționale și convenabile, nu ne mai dorim nici noi să ne batem capul cu altceva, gândind că nu se poate să fie altfel decât ni se spune, e atâta lume cu funcții și responsabilități care are grijă de noi, nu e cazul să inventăm noi apa caldă când ea ne este furnizată constant și la temperatura potrivită  pe rețelele publice.

Aici, mă rog, comparația nu e cea mai potrivită ținând cont cine ne conduce și cum au fost unele ierni bucureștene nu atât de îndepărtate.

Noroc că memoria noastră e, și ea, selectivă.

Întorcându-ne la conflictul din Ucraina, pentru că despre acest război este vorba și în rândurile următoare, putem să identificăm punctele în care realitățile se apropie sau se despart în principalele publicații de la Kiev, prin simpla trecere în revistă a articolelor zilei din presa locală de engleză.

Am ales această parte a presei din două motive:

-          este mai ușor de verificat de către cei care doresc să citească articolul în original ca să verifice dacă am păstrat fidel conținutul acestuia;

-          este îndeajuns de diversă, uneori laudativă, alteori critică  la adresa puterii, fiind astfel o oglindă de dimensiuni mai reduse, dar cu proiecție internațională mai extinsă, a media ucrainene în general.

Foto: X

Făcând un bilanț absolut subiectiv - de aceea se numește ”articol de opinie” – despre modul în care se raportează aceste publicații la ierarhia și evoluțiile interne, pot aprecia ”Kyiv Independent” ca fiind foarte aproape de linia oficială, cele mai multe din articolele sale promovând narațiunile inițiate și încurajate de Administrația Prezidențială.

”Ukrainska Pravda” este, în general pe aceeași linie, ieșind însă din rând în anumite momente atunci când își permite lungi și acide investigații pe domeniul corupției, unele mergând chiar sus de tot.

Ultimul, cu voia dumneavoastră,”Kyiv Post”, este cel mai non conformist dintre ele, destul de critic în multe din articolele sale, făcând uneori trimiteri și la ceea ce se întâmplă în tabăra inamicului, unele declarații sau decizii ale acestuia fiind interpretate în cheia ”așa zic ei”.

E, de asemenea, de menționat faptul că, de multe ori, presa de limbă engleză poate spune lucruri care nu apar în cea de limbă ucraineană pentru că există o anumită protecție venită de la parteneri, cei care furnizează și fonduri și mijloace tehnice și care impun, nu întotdeauna, însă, o anumită conduită care să se apropie de sintagmele ”a patra putere în stat”, ”libertatea presei” etc.

Mai contează și faptul că mulți dintre lucrătorii din aceste redacții sunt voluntari din Vest veniți să apere democrația ucraineană cu mijloacele presei, ceea ce și fac într-o anumită măsură.

Cel mai adesea, paginile de deschidere ale acestor publicații sunt cele care descriu rezultatele bombardamentelor ruse, aspectele eroice sau de puternică angajare și suferință ale luptelor care se poartă acolo, pe linia frontului, sau în adâncimea teritoriului.

”Kyiv Independent” publică, astfel, foarte recent un articol intitulat: ”Breaking News: Un centru medical și o academie de științe au fost lovite în centrul Kievului, în timp ce atacurile rusești cu drone au continuat pe parcursul întregii zile”.

Conținutul este în continuarea titlului, situația prezentată fiind una care a ieșit din tiparele anterioare în care a evoluat Kievul.

Rușii și-au intensificat, în ultima perioadă, campania de lovire cu rachete și drone a capitalei ucrainene, urmărind distrugerea infrastructurii industriale ucrainene, dar lovind uneori, accidental sau premeditat, nu se știe, e vreme de război, și alte obiective fără aparentă destinație militară.

Foto: X

Mediatic, aceste lovituri în spații publice sunt cele care ajung subiecte de presă și abordarea presei din Ucraina este una care respectă tiparele de pretutindeni.

Nimeni nu se întreabă cum un atac cu peste o sută de drone și rachete a provocat victime cât să le numeri pe degete, nici dacă obiectivele lovite nu aveau cumva și altă utilizare decât titulatura oficială.

Într-un conflict ca acesta, cel puțin în ceea ce privește descrierile distrugerilor provocate de inamic, nu există decât două culori, negru și alb, e clar cum trebuie distribuite, orice încercare de nuanțare poate deveni periculoasă, mai ales când e vorba de incidente soldate cu victime.

Articolele de acest gen sunt o adevărată farmacie de componente tragice și eroice, în care nu se omite declarația de ripostă: ”Rusia va primi un răspuns... partenerii trebuie să vadă asta”, spune președintele Zelenski, precum și prezența autorităților, primarul Kliciko, în acest caz, care trebuie să rezolve problemele practice, evacuare, răniți etc.

Între președinte și primar nu e o afecțiune profundă, sigur ziaristul știe asta, dar știe și că e bine să țină balanța în echilibru și să nu omită eroismul unuia dintre cei doi.

”Kyiv Independent” nu face decât să respecte această cutumă.

Cum vremurile sunt complicate, tot ”Kyiv Independent” publică și un  articol despre presiunile la care este supus Kievul ca să fie mai reținut în atacurile sale asupra rafinăriilor ruse.

Foto: X

Dacă despre șefii locali trebuie să fii atent ce spui și când spui, ca să trimiți o contră în direcția lui Trump nu e chiar o problemă, chiar și partenerii europeni încurajează asta.

Articolul publicat cu câteva zile în urmă are titlul ”Trump dorește ca Zelenski să reducă atacurile asupra rafinăriilor rusești; un oficial ucrainean afirmă că acordul trebuie să fie reciproc” și are ca subiect unul din subiectele discutate la întâlnirea de la New York, din 27 septembrie, dintre președintele SUA și președintele Zelenski.

În media de peste ocean s-a insinuat faptul că, de fapt, acesta a fost singurul subiect înaintat de partea americană, președintele ucrainean având, desigur, o agendă ceva mai lungă: licențe ”Patriot”, bani, armistițiu, bani, negocieri de pace, bani etc.

Scopul articolului este să convingă pe cine poate convinge că SUA a înțeles greșit, nu loviturile ucrainene asupra rafinăriilor ruse au provocat criza de combustibil Diesel, problema e undeva în zona Golfului: ”Studiile arată că războiul americano-israelian împotriva Iranului a afectat aprovizionarea cu motorină și combustibil diesel mult mai mult decât loviturile Kievului asupra rafinăriilor de petrol rusești”.

Probabil e adevărat dar așa, ca între oameni care scriu, nu e bine să arăți că vinovatul este cel de la care ai nevoie de sprijin.

Dar, sigur, e și presa ucraineană în trendul european care este nemulțumit de opțiunile de ultimă oră ale Administrației Trump față de războiul din Ucraina.

Dacă nu ar fi nevoia de interceptori anti-rachetă și de licențele alea...

Înainte de a trece la câte un exemplu de la celelalte două publicații ”Ukrainska Pravda” și ”Kyiv Post”, încă un exemplu de la ”Kyiv Independent” privind interpretarea în tonuri acceptabile a unei realități care s-ar putea să fie cruntă.

Articolul se intitulează ”Ucraina intră în iarnă mai bine pregătită decât anul trecut, afirmă premierul, însă riscurile persistă” în care se prezintă câteva din măsurile anunțate de către guvern pentru limitarea efectelor loviturilor ruse asupra infrastructurii de energetice și de furnizare a căldurii pe perioada iernii.

Scopul este promovarea concluziei că situația nu este atât de dificilă deși în ultimele câteva luni bombardamentele ruse au scos din funcțiune mai multe centrale electrice decât au făcut-o în toată perioada anterioară a războiului.

După ce își face datoria de a disemina optimism bine ponderat, în ultima frază este prezentată și situația reală în spatele unui exercițiu stilistic care contrazice, până la urmă, chiar titlul: ”Ucraina nu a finalizat încă toate reparațiile la infrastructura energetică avariată în urma atacurilor rusești din iarna trecută, ceea ce lasă țara vulnerabilă, chiar dacă oficialii afirmă că gradul de pregătire pentru iarnă s-a îmbunătățit”.

Spuneam că, uneori, presa ucraineană de limbă engleză pune și întrebări, ridică și probleme.

Foto: X

”Ukrainska Pravda” publică astfel un articol despre cuvântarea președintelui Zelenski de la tribuna Adunării Generale a ONU în care acesta a strecurat și o informație despre transferul a doi prizonieri de război nord – coreeni către Coreea de Sud.

Incidentul îi implică pe cei doi președinți de stat, unul a dezvăluit o informație care trebuia să rămână secretă, celălalt îi reproșează în termeni extrem de duri că a încălcat termenii acordului bilateral.

Partea ucraineană neagă că ar fi fost un acord de confidențialitate, președintele sud – coreean insistă pe faptul că dezvăluirea ar putea avea grave consecințe pentru relațiile bilaterale cu Coreea de Nord, pentru familiile celor doi prizonieri, bineînțeles și pentru relațiile dintre Seul și Kiev.

Nu e un subiect simplu, chiar și apariția lui e un gest de curaj, dar publicația poate invoca faptul că informația este deja transmisă de principalele agenții internaționale de presă.

Prezentarea lui  în formă informativă, doar ce s-a declarat de către fiecare parte, fără a face și propriile evaluări, este formula aleasă și neutră.

Noi, mai de departe, am putea comenta, totuși, că președintele Zelenski nu s-a putut stăpâni să nu folosească această informație pentru a bate obrazul celor peste 47 de state care au voluntari care luptă de partea rusă (informația este furnizată chiar de către ”Ukrainska Pravda”) și să le amintească faptul că e timpul să facă ceva cu aceștia.

Sigur, după acest exercițiu de elocvență publică, va fi greu să menții încrederea unor parteneri la același nivel, mai ales pentru aranjamente secrete, nu știi când tranzacția ta poate ajunge să fie expusă la vreo tribună publică.

Foto: X

La rândul său, ,”Kyiv Post” publică un articol despre un alt domeniu critic pentru apărarea țării, supus și el în ultima perioadă atacurilor ruse, infrastructura de comunicații online.

Tonul articolului nu mai este la fel de optimist ca la publicațiile anterioare: ”Ucraina se pregătește pentru cel mai pesimist scenariu, în timp ce Rusia vizează infrastructura de internet”, deși sunt invocate tot declarații ale autorităților, în cazul nostru primul ministru Serhii Korețki.

Sunt amintite și loviturile ruse asupra centrelor de date UTELS, MiroHost și DATAGROUP și infrastructurii de comunicații (e posibil, să fi fost și cazul Academiei de Științe, amintite în primul articol, n.n.) și primele măsuri luate pentru limitarea consecințelor.

Nici acest articol nu detaliază, dar e important de știut că fără structura de comunicații, fără conexiunile care permit miilor de drone care se află în aer în fiecare secundă deasupra liniei frontului să funcționeze, să observe, să atace obiectivele de la sol, nu poate exista nici victorie în acest război semi-virtual.

Iar în absența victoriei nu rămâne decât cealaltă opțiune.

A patra putere în stat e acolo, în anticameră, știe cine intră și iese din birourile celorlalte trei puteri, uneori simte cum bate vântul, alteori mimează entuziasmul, are un instinct puternic al supraviețuirii, nu știi când poți ajunge jos în stradă și te întreabă cineva ce înseamnă și cum se conjugă verbul ”a busifica[1]”.

[1] Rezumat generat de AI

„A busifica” nu este un cuvânt oficial în limba română (nu există în dexonline), ci reprezintă un termen de jargon sau un neologism informal tradus/preluat din contextul geopolitic sau lingvistic internațional recent, având două sensuri principale în funcție de context.

Cel mai frecvent, termenul vine de la substantivul „bus” (microbuz). În contextul mobilizării din Ucraina, termenul „busificare” (în ucraineană: бусифікація) este folosit în mod peiorativ pentru a descrie mobilizarea forțată sau agresivă pe stradă, în care bărbații sunt luați direct de pe drumuri, urcați în microbuze (buses) de către oficialii centrelor de recrutare și duși la comisariat.