SBU plus GUR egal ”Love”

Războiul se duce pe front dar și pe străzile din Kiev. Nu mai există limite pentru utilizarea dronelor, nu mai există rețineri în atacarea infrastructurii. Ne apropiem de final? Se mai poate negocia ceva?

Foto: Foto: X

Cu umor despre omor. Exercițiu de intrat în atmosferă

Uneori relația noastră cu războiul, pe persoană fizică și un pic inconștientă, este una contrazice evidența pericolului.

Teoretic, războiul este una din răutățile tragice cel mai înalt clasificate și mai periculoase, dar și mai crude și mai sângeroase, pe care oamenii și le aplică unii altora.

Practic, la noi războiul pare să fie, însă, chiar și atunci îl abordăm doar de la distanță,  una activitățile pe care le considerăm ca un exercițiu curent, așa cum sunt semănatul, aratul, culesul, poate chiar și scrisul de impresii personale pe platforme de opinii online.

Câteva exemple din ultima perioadă care argumentează această afirmație din registrul anecdotic.

O turmă de mioare din Vaslui era să rămână orfană pentru că ciobanul care a descoperit drona rusă intrată fără aprobare pe spațiul pășunii sale s-a enervat că această încă bâzâia și clipea și atunci, la nervi, ”i-a scos rotundul și firele” și aceasta s-a oprit.

Poate, totuși, ciobanul nu era cioban ci colonel inginer de aviație, pensionar în rezervă, ca în bancul acela cu avioanele.

Ceva mai departe de linia frontului, pe lângă Satu Mare, în comuna Vama, un  alt cetățean, consilier comunal de această dată, era să lase și el consiliul fără un membru când a decis să ducă singur, pe scuter, un proiectil descoperit pe un șantier local.

Poliția a refuzat pachetul adus la subțioară, apreciind că neașteptatului cadou cetățenesc i-ar sta mai bine undeva pe câmp,  în afara localității, astfel că epopeea transportului de materiale explozive pe două roți a mai continuat un timp.

Relația noastră cu pericolul pare a fi din registrul umorului negru și, din păcate, ea nu se limitează la aceste incidente punctuale, de tot râsul și îngrijorarea, unele dintre ele, ci și la modul în care privim pericolul, criza, războiul, în general.

Foto: Foto: X

Pe de altă parte, am putea spune că aceste incidente fac parte din faza noastră de acomodare, jungla periculoasă și mortală a ajuns deja dincolo de gard, dar noi încă mai chicotim în spatele porții.

Iar acest lucru se întâmplă în timp ce la ucraineni s-a intrat deja în faza de dez-escaladare a războiului și de escaladare a ciomăgelii fraterne de pe maidan.

La noi cu umorul, la ei cu omorul.

Există și explicații colective pentru această apreciere.

La noi pentru că, se știe, războaiele au fost, cele mai multe, ”de însoțire”, nu ne-am asumat cu adevărat lupta, nici măcar când fost vorba despre independența națională, chiar și despre unitatea teritorială.

Mereu ne-a trebuit un umăr de sprijin, o manta de ploaie, o alianță de vreme rea care să ne țină de mână până când trecem puntea.

La ei, pentru că s-a ajuns deja la o altă etapă, războiul nu a putut furniza rezultatele așteptate, nici la Kiev, nici în altă parte, nuca a fost tare și cu coaja groasă, e cazul  să se întoarcă în bătătura proprie, să stoarcă ce se mai poate stoarce, de la cine se poate, cât se poate, până nu devine totul o fundătură fără profit și fără viitor.

Poate descrierea pare cam apocaliptică dar este provocată  de unele evoluții din ultima perioadă care nu pot să nu îngrijoreze.

Până la urmă, curtea lor este vecină cu a noastră, iar când bate vântul sau când e furtună nu există gard îndeajuns de înalt ca să ne protejeze.

Foto: Foto: X

SBU plus GUR egal ”love”

Când într-un stat aflat în stare de război încep luptele fratricide între instituțiile sale de forță, explicația cea mai evidentă este că abisul se află după colț.

Zilele trecute, mai exact miercuri, 2 septembrie, într-un cartier de pe malul stâng al Kievului, destul de aproape, totuși, de centrul orașului, a avut un schimb de focuri care a durat mai multe ore.

Nu a fost o confruntare între bande locale în lupta pentru piața neagră, cum s-a mai întâmplat, nici riposta unui trăgător izolat urmărit de recrutorii militari așa cum, iarăși, s-a mai întâmplat.

Cei care s-au înfruntat în scurta dar intensa bătălie urbană au fost membrii SBU și GUR, știți cui aparțin acronimele, miza fiind, la prima vedere și după primele declarații, capturarea / recapturarea unui lider al grupării voluntarilor ruși care luptă de partea Ucrainei.

Suntem deja într-o zonă gri, pentru că este vorba de o structură trecută de partea inamicului, privită ca trădătoare de către ruși dar și cu suspiciune de către ucraineni, foarte necesară în narațiunea războiului (de exemplu în ”Operația Kursk”), probabil infiltrată de tot felul de oameni cu tot felul de loialități și interese.

Pe scurt, o variantă a evenimentelor ar fi că SBU l-a răpit / arestat pe locțiitorul comandantului Corpului Voluntarilor ruși / Russkii dobrovolceskii korpus / RDK, structură aflată în coordonarea GUR, un cetățean pe nume Stepan Kaplunov, acuzându-l de cooperare de FSB.

Cât timp a fost capturat, acesta a fost și ”spovedit”, mărturisind că, da, a cooperat cu ruda inamică.

GUR s-a simțit dator, la rândul său, să-și recupereze colaboratorul, a trimis o unitate specială să-l scoată din beciul SBU, gardienii nu au fost de acord, iar în scurtul dar reciprocul dialog cu arme de calibru mic, vreo trei militari GUR au trebuit să fie retrași pe targă de la locul incidentului.

”Colaboratorul” a fost, totuși, recuperat, chiar a avut și declarații pentru presă în care a negat mărturisirea anterioară,  afirmând, de această dată, că, da, a spus ce a spus, dar sub tortură (”presiune”, mai exact, nu e sănătos să folosești acest cuvânt, ”tortură”, în apropierea liniei frontului).

Șeful Administrației prezidențiale, generalul Kirilo Budanov, este fost șef al GUR, în timp ce fostul șef al SBU, generalul Evgheni Hmara, este actual ministru al apărării.

Vă dați seama ce încurcătură!

Președintele Zelenski a intervenit și a așezat cât a putut de discret o pătură pe țambal, dar incidentul a ajuns deja în atenția publică, iar întrebările sunt multe, majoritatea fără un răspuns convenabil.

Deocamdată s-a făcut liniște, au fost câteva destituiri prin servicii, între SBU și GUR e din nou ”love”, să ne așezăm liniștiți pe locurile noastre.

Foto: Foto: X

”Acum nu e momentul”

Într-un interviu publicat pe 1 septembrie, pe pagina online a ”Ukrainska Pravda”, Avocatul ucrainean al Poporului, Dmitro Lubineț, face câteva dezvăluiri privind situația drepturilor omului în Ucraina.

Nu se așteaptă nimeni ca într-o țară aflată în război să nu se întâmple și abateri de la normele cotidiene, să nu fie încălcate, pe ici pe colo, niște drepturi, să nu se întâmple abuzuri, oameni suntem, înțelegem că în vremuri grele lumea se sălbăticește, umanitatea mai are de suferit, prin părțile esențiale, dar înțelegem, oameni suntem.

Ce ne prezintă, însă, domnul Lubineț, poate nu intenționat, dar așa a ieșit, este imaginea unui sistem în derivă, cu azimutul dereglat, nu a unor cazuri izolate.

Este valabil atât pentru partea în care interviul se referă la acțiunile forțelor ruse pe teritoriul Ucrainei, la modul în care sunt tratați locuitorii aflați sub ocupație sau prizonierii ucraineni de război, dar este la fel de valabil și documentat și în ceea ce privește ceea ce se întâmplă în Ucraina propriu-zisă, cea rămasă sub controlul Kievului.

Datele prezentate au mai apărut, nu e chiar o noutate, nouă este intensitatea la care a ajuns dezbaterea publică a subiectului, până mai ieri tabu, ca o alarmă care semnalizează existența unei presiuni sociale interne ce se apropie de punctul de fierbere.

Interviul, lung, foarte lung, începe cu câteva date seci care detaliază aspectele și nivelurile de ”mercato” ale acțiunii structurilor locale de recrutare - mobilizare:

-      o ”iertare”, urmată de părăsirea microbuzului cu care sunt transportați cei ”recrutați” pe stradă, costă 10.000 dolari;

-      aceeași operațiune dar de la sediul Centrului Teritorial de Recrutare este evaluată la 15.000 dolari;

-      un ”serviciu complet” de părăsire a Ucrainei ajunge la 50.000 – 70.000 dolari.

Foto: Foto: X

Domnul Lubineț este stresat și de problema nerespectării drepturilor omului dar și de aspectul relativ tehnic și îngrijorător al situației prezentate: capturarea pe stradă a viitorilor soldați poate duce la o explozie socială, punând în pericol însăși funcționarea armatei.

Probabil ar trebui o altă abordare, noul comandant al armatei ucrainene caută soluții, problema este că actualul sistem, oricât de nedrept și haotic, oferă o serie de ”bonusuri” financiare pentru o mulțime de oameni.

Iar cei care sunt încadrați în unitățile de mobilizare, deși sunt disprețuiți de toată lumea, au cel puțin două avantaje majore față de toți ceilalți:

-        nu știu cum arată frontul;

-        ajung în timp record la o situație materială și financiară de invidiat.

Nu are cum să nu se dezechilibreze balanța umanității la astfel de argumente.

Interviul trece și prin alte subiecte, aflăm de exemplu că există și Avocat al Poporului pentru militari, doamna Olha Reșetilova (”Constituția Ucrainei nu prevede așa ceva”, precizează un pic iritat domnul Lubineț), înțelegem ce înseamnă un șef regional de recrutare ”eficient”, poate de aceea o astfel de poziție ”costă” 50.000 dolari, aflăm și cum se realizează listele pentru schimburile de prizonieri, ce diferențe de abordare sunt între cele două părți.

Pentru ca interviul să conțină și partea de încălcări ale legilor războiului, denumire generică, comise de partea rusă, domnul Lubineț prezintă și o serie de aspecte privind crimele de război,  ce se întâmplă cu investigațiile Curții Penale Internaționale.

Este lăudat Procurorul General german pentru primele investigații împotriva unor membri ai armatei ruse, este criticat Procurorul General german pentru modul în care gestionează situația cetățeanului ucrainean Serghei Kuznețov, acuzat de ”subminarea” conductei ”Nord Stream”, ”ale cărui drepturi, după știința mea, sunt încălcate”.

Greu să mulțumești pe toată lumea.

Interviul atinge și problema potențialelor alegeri, subiect la care domnul Lubineț, responsabil național cu drepturile omului, răspunde cu aceeași expresie folosită de un caricaturist român în ultimii ani ai regimului Ceaușescu: ”Acum nu e momentul”.

Foto: Foto: X

Sunt și alte subiecte ale actualității curente care au semnificații asupra cursului situației din Ucraina și din jurul ei.

Unul ar cel al re-poziționării președintelui Finlandei, Alexander Stubb, care, într-un recent interviu, afirmă că nu există o amenințare iminentă a Rusiei asupra NATO, așa cum susțin, de exemplu, politicieni germani, foarte supărați după un recent incident cu dronă, petrecut la Leipzig.

Schimbarea de ton nu e o dovadă și de schimbare de direcție, favorabilă Moscovei, domnul Stubb precizând că Rusia are probleme cu războiul, cu pierderile pe front și cu recrutarea de soldați pentru a le acoperi, doar de aceea nu e pregătită să încerce și mai mult.

Președintele Finlandei încă e văzut ca una din persoanele cu care Rusia ar putea dialoga ca reprezentant european – știți deja cât de greu a fost să se afle un nume adecvat de negociator european pentru tratativele cu Kremlinul – iar astfel de afirmații ajută.

Mai ales într-o perioadă în care Ucraina începe să fie cu spatele la perete și trebuie găsită o soluție pentru scoaterea acesteia din situația periculoasă.

Dacă se adaugă și afirmația președintelui finlandez, unii ar spune că un pic hazardată prin candoarea ei, că Beijingul va ține în frâu Rusia și nu va permite escaladarea către utilizarea armelor nucleare tactice - „M-a vizitat ministrul chinez de externe și am discutat problema cu el. El a spus: «Nu vom permite niciodată să se întâmple asta».” – rezultă că Finlanda, prin reprezentantul său cel mai înalt, încă mai speră să fie un loc unde să se poarte, ca pe vremuri, negocieri de pace.

Foto: Foto: X

Fără arme și sisteme antiaeriene care să protejeze spațiul aerian propriu, Ucraina vrea să-l închidă pe cel al Rusiei.

Recent, președintele Zelenski a recurs din nou la tonul aluziv / amenințător pentru a transmite un mesaj de sfidare la adresa Moscovei, atât de plăcut media occidentale: ”cerul rusesc a devenit un spațiu pentru drone, nu pentru aeronave civile”.

Dronele sunt, desigur, cele ucrainene care, asta e, se plimbă prin Rusia ca Vodă prin lobodă.

Companiile aeriene de toate originile ar trebui să știe asta, avertizează Zelenski, care precizează și că mesajul nu e ceea ce pare la prima vedere: ”Ucraina nu amenință aviația civilă ca atare, nici măcar o aeronavă civilă. Pur și simplu vor exista drone pe cerul Rusiei într-un mod care trebuie luat în considerare”.

Sunt cel puțin două aspecte, pe lângă multe altele, la care se poate insista pe marginea acestui mesaj:

-        dronele ucrainene s-au aflat din prima perioadă a războiului în preajma aeroporturilor ruse, nu e ceva nou;

-        dronele ucrainene, dronele în general, sunt aparate fără pilot, dar pilotate, cineva e întotdeauna responsabil pentru operațiunile pe care le desfășoară.

Mesajul este, cum spuneam, adresat mai mult unui public care apreciază acest gen de atitudine adoptată atunci când pe străzile Kievului evoluțiile nu sunt cele dorite și așteptate.

Problema apare atunci când există și companii aeriene occidentale sau din state NATO, de pildă turcești, care continuă să aibă curse în Rusia.

O fi de bine să-ți ameninți aliații?

***

Cât privește situația de pe front, aceasta rămâne cum s-a stabilit: pe frontul de est nimic nou.