Articole scrise de Mariana Iancu

La primele alegeri libere de după Decembrie 1989, votul nu mai era obligatoriu, însă românii s-au încolonat cuminți și s-au dus să-l voteze, în mare majoritate, pe Ion Iliescu, tovarăș de frunte pe vremea lui Nicolae Ceaușescu, deși tot ei strigaseră, sub gloanțe, „Jos comunismul!“

Democrația noastră este fragilă, așa cum era în urmă cu 35 de ani. Dacă în prezent campania electorală se duce la televizor, la radio, pe stradă, dar mai ales în mediul online, politicienii de acum 35 de ani aveau de înfruntat cenzura instituită de neocomuniști.

Un călugăr grec pripășit în Țara Românească în vremuri tulburi ne-a lăsat moștenire una dintre cele mai de preț bijuterii arhitecturale și religioase, Biserica Stavropoleos. Lăcașul de cult a supraviețuit cutremurelor, incendiilor, războaielor, dar și comunismului.

Pe colinele molcome ale Moldovei, la limita dintre județele Neamț și Iași, pe teritoriul comunei Butea, se ascunde în pădure o bijuterie arhitecturală unică: un castel neogotic ale cărui ziduri au rezistat în ciuda războaielor, invaziei sovietice, incendiilor și comunismului.

Indiferent de județul pe care îl alegi, știi că peste tot în Moldova vei găsi artă, povești, mâncare, tradiții, credință, toate sub marea pălărie a istoriei.

În urmă cu 35 de ani, Cortina de Fier se ridica, Zidul Berlinului cădea, iar comunismul își trăia ultimele zvârcoliri. Din păcate, omenirea n-a învățat nimic de la cea mai dură lecție de după cele două războaie mondiale și înalță ziduri-graniță între bogați și săraci, albi și negri, viață și moarte.

Cosmin Budeancă, istoric și cercetător la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc, explică într-un interviu pentru „Weekend Adevărul“ care au fost semnalele care au pregătit, într-un fel, căderea Zidului Berlinului.

Începută în urmă cu 111 ani, mișcarea cercetășească încă supraviețuiește în rândul unei generații conectate mai degrabă la lumea virtuală decât la cea reală. Mai mulți copii și tineri învață să urce muntele cu un rucsac în spinare, să își aprindă un foc la care să se încălzească sau să se orienteze.

Ileana Șipoteanu, cântăreața care a făcut furori pe scena Festivalului Mamaia în anii ’80, povestește că schimbarea de regim care a adus cu ea modificări în sistemul bugetar a însemnat și marginalizarea artiștilor.

Alin Dimăncescu, nepotul unuia dintre liceenii care au purtat prima dată cu mândrie uniforma de cercetaș în anul 1913, conduce, în prezent, Asociația Cercetașilor Tradiționali din România (ACT-RO).

Fosta Vilă Regală Mamaia, monument istoric, va fi trecută în proprietatea statului și în administrarea Ministerului Culturii. Clădirea este într-o stare avansată de degradare.

Scafandrii de luptă au rămas o legendă în istoria Marinei Române. Antrenați să spargă linia frontului, să lupte corp la corp, cei din trupele speciale „atacau“ unitățile militare și „minau“ navele. Totul se petrecea în cadrul unor misiuni.

Legionarul devenit comunist Eugen Țurcanu a fost judecat, condamnat și executat în urmă cu exact 70 de ani după o mascaradă de proces, în care noua orânduire s-a spălat pe mâini de sângele vărsat în „Experimentul Pitești“, încercând să arunce întreaga vină pe umerii „bandiților“.

După ce ploaia de toamnă răcorește pământul încă înfierbântat de vara ce-a trecut, sporii ciupercilor plesnesc și germinează, umplând desișurile cu pălăriile roșii, albe, galbene sau maro.

Regula generală, de la care niciun medic toxicolog nu se abate atunci când vine vorba de a da sfaturi românilor, este aceea că nu se consumă ciuperci decât dacă sunt cumpărate de la un magazin, întrucât acestea sunt crescute într-un spațiu protejat și nu conțin toxine.

Fiecare vin este unic, în funcție de solul pe care crește strugurele, de lumina soarelui care face bobul să crească, de perioada în care începe culesul. Somelierul Sevghin Menan Derviș a dezvăluit pentru „Weekend Adevărul“ câteva dintre tainele ascunse într-o sticlă de vin alb, negru sau rose.

Podgoriile de pe teritoriul României s-au reinventat de-a lungul secolelor, cu soiuri aduse de peste hotare și frumos aclimatizate sau cu unele primite-n dar, pe filieră nobilă.

Suni la 112 și cele câteva minute de așteptare ți se par o veșnicie. Dar au fost vremuri când era o întreagă aventură găsirea unui telefon fix până când să ceri ajutorul medicilor, poliţiştilor, jandarmilor sau pompierilor.

În anii ’70-’80, toată Valea Jiului era o exploatare minieră. În prezent, puține lucruri mai amintesc de minele din trecut, de lămpașe, dar și de poluare. Minerii din zonă au plecat rând pe rând, odată cu închiderea abatajelor, ducând cu ei dramele din adâncul pământului.

Anul acesta se încheie campania de săpături în cimitirul din Periprava, acolo unde au fost îngropați deținuții politic care au murit în lagăr. Chiar dacă niciun schelet nu a fost identificat, iar procurorul de caz a clasat dosarul, s-a făcut o reparație morală pentru victimele comunismului.

Pe unde au trecut prin Dobrogea, germanii au lăsat în urma lor amintiri, case frumoase, străzi largi, biserici care străluceau în soare, dar și ceva din disciplina lor.

Anul acesta s-a încheiat campania arheologică de săpături de la Periprava, începută în urmă cu mai bine de zece ani. Dacă regimul bolșevic i-a numit „dușmani ai poporului“, cel democratic i-a catalogat „deșeuri biologice“ și i-a ținut tot în întuneric: din dezinteres și lipsă de fonduri.

Periprava, locul cunoscut pentru lagărul de exterminare care a funcționat în perioada comunistă, a rămas un iad pentru sufletele chinuite care trăiesc aici. Sălbăticia locului este pentru ei o pacoste, iar caii sălbatici sunt amintiri plăcute doar pentru turiști.

Preparatele evreiești sunt legate într-un fel sau altul de istoria atât de zbuciumată a acestei etnii: de templul sfânt, de perioada de robie sau de deșertul nesfârșit. Cei care nu au ajuns în Palestina au rămas în toate colțurile lumii pentru a spune tuturor povestea unui neam de supraviețuitori.

Stilul de viață sedentar al copiilor, dintre care mulți și-au petrecut vacanța pe telefon sau au rămas în grija bunicilor care le-au făcut toate poftele, vine cu kilograme în plus, iar obezitatea precoce reduce speranța de viață și aduce, în viața de adult, multe complicații.

Secretul borșului de pește nu este apa de Dunăre, așa cum cred mulți, ci peștele slab și gras care se fierbe alături de legume. Lipovenii din Dobrogea, care au făcut din mâncatul acestui preparat tradițional un festival, ne dezvăluie rețetele mai multor mâncăruri specifice caselor albastre cu stuf,

Dacă zeii ar fi avut un munte, acesta ar fi fost Parângul. Niciun alt masiv muntos nu își păstrează secretele ca lanțul situat pe Valea Jiului. Și după ce a fost bătut la pas de aventurieri, muntele încă încearcă să-și apere tainele.

În fiecare produs tradițional, grecii au presărat ceva din soarele vechii Elade, iar prăjiturile le-au condimentat cu cardamon, mastic și mahleb – bineînțeles, fiecare porție de mâncare este dăruită și savurată în ritmuri de sirtaki.

Farmecul oriental al Dobrogei nu poate fi înțeles decât de cel care a gustat măcar o dată din cel mai vestit preparat al turcilor, baclavaua, sau un șuberek, plăcinta în înveliș crocant.

Dintre toate ctitoriile sale, toate opere de artă înșirate în întreaga țară, domnul Țării Românești, Constantin Brâncoveanu, a ales Mănăstirea Hurezi ca necropolă a familiei sale.

Cu o domnie de 25 de ani, pe care nu a dorit-o, dar care a fost una dintre cele mai bogate din istoria noastră, Constantin Brâncoveanu și-a creat o rețea diplomatică de la Veneția și până la Constantinopol. Acest lucru avea să-l plătească cu viața.

Omenirea a căutat secretul tinereții fără bătrânețe din cele mai vechi timpuri. Darurile naturii, cum ar fi nămolul sau apele termale, au promis tinerețe veșnică. Nedrept intrate în anonimat după Revoluție, stațiunile termale oferă încă multă sănătate celor care aleg să vină aici în vacanță.

Un produs simplu, făcut cu puține ingrediente, a devenit un adevărat deliciu al artei culinare tradiționale armânești, reprezentanții etniei din Dobrogea avându-l pe masă la orice ocazie.