Povești din Portul Turistic Tomis: „Am înlemnit: la bord au urcat Gheorghe Dinică, Marin Moraru și Radu Beligan“

0
0
Publicat:

Pe muzica filmului „Pirații din Caraibe“ sau doar a valurilor, rând pe rând navele de croazieră încărcate de turiști părăsesc Portul Tomis într-o aventură pe mare.

Faleza vechiului Tomis FOTO M.I.
Faleza vechiului Tomis FOTO M.I.

Captain Jack Sparrow, în rolul nostru jucat de un prichindel blond, ale cărui mânuțe abia cuprind timona, conduce nava într-o imaginară călătorie. Cu inima strânsă de emoție, dar cu un aer grav, determinat să devină erou, duce corabia într-o imaginară luptă cu stihiile naturii care face să eșueze ambarcațiunea de lemn pe o stâncă de pe o insulă încă necunoscută, acolo unde pirații își ascund nestematele furate în grote adânci, unde încă nu a pătruns vreodată lumina soarelui. De la cârma adevărată a ambarcațiunii, căpitanul, cel care stăpânește caii-putere ai motorului pentru a duce în siguranță ambarcațiunea pe care un copil visează, râde șugubăț în colțul gurii.

Mihai Buștiuc, de 70 de ani, proprietarul companiei care deține nava Tomis la bordul căreia îmbarcă turiști pentru plimbări pe mare, nu îl întrerupe din visare, ci se adresează celorlalți turiști: „Uitați delfinii!“. Nu mai contează nimic, nici măcar clădirea vechiului Cazinou, martor mut al vilegiaturiștilor de altădată, nici măcar construcțiile Tomisului pe care le sărută soarele înainte de a pleca să se culce. Adulți și copii deopotrivă se bucură de giumbușlucurile pe care unele dintre cele mai frumoase creaturi ale mării le fac spre bucuria tuturor.

De pe Magistrala Albastră în Portul Turistic Tomis

Constănțeanul Mihai Buștiuc este o enciclopedie. Povestește cu haz o viață trăită pe apă. Inginer navalist de profesie, a absolvit cursurile Facultății de Construcții Navale din Galați. Mare parte din viață a lucrat pe șantierul Canalului Dunăre-Marea Neagră, fiind șeful Secției Exploatare Flotă Tehnică. Era anul 1980 când a pășit pentru prima dată pe șantierul Magistralei Albastre și a rămas aici, la exploatare, chiar mulți ani după inaugurare, până în 2023. Și după ce s-a pensionat a mai lucrat încă trei ani. Aici a cunoscut cei mai buni ingineri ai României, cu care a legat prietenii de-o viață. L-a întâlnit pe Chiriac Avădanei, şeful echipei de proiectare a Canalului Dunăre-Marea Neagră, despre care vorbește la superlativ. La fel de frumos vorbește de simplii muncitori, care au făcut posibilă străpungerea Dobrogei cu un canal navigabil.

Mihai Buștiuc, la cârma navei Tomis
Mihai Buștiuc, la cârma navei Tomis

Dar anii au trecut și inginerul navalist, trecut de prima tinerețe, a rămas tot pe apă. Așa încât, în anul 1996, a adus în Portul Constanța prima ambarcațiune cu care a plimbat turiștii pe mare. „Am fost primii care am inaugurat plimbările pe mare în Portul Tomis. Lumea nici nu știa că are voie să meargă pe mare, pentru că nu se făceau astfel de plimbări“. Nava se numea „Condor“ și, la acea vreme, era singura ambarcațiune din Portul Tomis. Alături de ea mai erau ancorate câteva veliere, printre care și vestita „Speranța“, corabia din serialul lui Radu Tudoran „Toate pânzele sus“.

Condor era o veche barcă de salvare pe care câțiva meșteri pricepuți au renovat-o într-o parcare dintre blocuri. „La origine a fost o barcă de salvare. După ce i s-au făcut calcule de stabilitate, am modificat-o și am făcut-o ambarcațiune de agrement. Cu ea, din anul 1996 și până în 2000 am plimbat mulți turiști“, povestește el.

Pe mare cu Dinică, Moraru și Beligan

Mulți au rămas anonimi și, după atâția ani, a reținut doar bucuria din ochii miilor de turiști care au urcat la bordul Condorului, dar și experiențe memorabile alături de monștri sacri ai scenei românești. „Odată, a venit la noi un domn care ne-a spus că vrea să plimbăm niște artiști. Când am văzut despre cine era vorba, am înlemnit. La bord au urcat Gheorghe Dinică, Marin Moraru și Radu Beligan. Ei veneau din Eforie, unde jucaseră piesa de teatru «Take, Ianke și Cadîr». Au fost două ore de poveste. La vremea aceea nu erau telefoanele așa performante ca să pot să-i filmez și să am amintiri cu ei. Cine a avut șansa să stea alături de mari artiști vreme de două ore? A fost o experiență unică. Au povestit din viața lor amănunte interesante: când nu aveau ce mânca, când dormeau prin parcuri noaptea, cum se plimbau cu fetele. Radu Beligan stătea la mijloc. Avea niște ochelari impenetrabili. Ceilalți îi spuneau «maestre». Așa am petrecut vreme de două ore, cât am stat cu ambarcațiunea în larg, la ancoră“, retrăiește el acele clipe minunate.

Păcăliți de Jean Constantin

Din amintirile sale nu putea să lipsească Jean Constantin, cel mai iubit constănțean. „Nea Jean avea o barcă în port, Caliopi, dar îi era frică de mare. Nu prea ieșea. Mai fără bani, cum era el, vine într-o zi la noi și ne zice: «Măi, băieți, am și eu câteva obligații. Vreau să plimb pe unii cu barca. Vin eu cu banul apoi». Am acceptat, nu putea să-l refuze nimeni. Au venit niște șmecheri din București, nu erau actori. I-am dus în larg, au făcut baie, au ascultat muzică, s-au distrat, au mâncat ce și-au adus cu ei și au băut șampanie fină. La plecare, nea Jean ne-a spus: «Mulțumesc, băieți» și a plecat. Era Jean al nostru. După un sfert de oră, se întoarce unul dintre tipii pe care-i plimbasem și a scos din buzunar un teanc de bani legați cu un elastic. «Nu v-a plătit, nu?», întreabă el. Eu îi răspund: «Lăsați, că ne descurcăm noi cu nea Jean», la care el: «Luați de aici». Și ne-a dat banii pe călătorie. Când mai trecea nea Jean pe aici, ne întreba: «Ce mai faceți, măi băieți? Să vă plătesc...»“, râde și acum, după atâția ani, Mihai Buștiuc.

În acei ani, plimbările pe mare cu plecare din Portul turistic Tomis se făceau doar trei luni pe an, atât cât ținea vara. Acum, toamnele fiind mai blânde, se poate naviga până în octombrie. „Nu aveam un program anume. Când se strângeau șapte-zece persoane plecam la plimbare“.

Din 2000, nu mai este Condorul, ambarcațiune pe care a vândut-o. În locul ei a venit „Tomis“, modificată în ambarcațiune de agrement dintr-o barcă de salvare pe mare. „Am cumpărat-o de la Tulcea, am modernizat-o și i-am pus motor nou, englezesc“, spune el. De curând, a achiziționat și un ponton care l-a costat 18.000 de euro.

Ambarcațiune de agrement
Ambarcațiune de agrement

„S-a furat mireasa cu vaporul noaptea“

Și pe „Tomis“ a trăit clipe memorabile. Târziu, în noapte, când orașul dormea, iar turiștii se odihneau pentru a face față încă unei zile de vacanță, echipajul navei rămânea la bord, la dispoziția mireselor furate. „Eu am inventat prestația «S-a furat mireasa cu vaporul noaptea». De unde mi-a venit ideea? Când s-a însurat unul dintre băieți am văzut că i-au furat mireasa și a fost dusă la un bar din apropiere. M-am gândit să fac eu ceva să fie mai aventuros, mai plin de farmec. Și atunci m-am dus la restaurantele din Portul Tomis și din apropiere, la Esplanada, la Zorile, și la altele, și ne-am oferit serviciile să furăm mireasa și îi oferim clipe de neuitat. Așa că, la miezul nopții, venea mireasa la vapor cu cavalerul de onoare și cu tot alaiul după ea. Noi îi dădeam o pipă nouă, o șapcă de căpitan și o puneam la timonă. Toate miresele au fost încântate de această experiență inedită din noaptea nunții“, povestește el.

Tot pe barca lui a avut loc prima cununie pe apă. „Un fost coleg de-ai mei, cu care am lucrat pe șantierul Canalului Dunăre-Marea Neagră, a venit la mine într-o zi și mi-a spus că vrea să se cunune pe mare. Eu nu l-am refuzat, însă nu eram sigur că va putea aduce ofițerul Stării Civile. Dar au adus-o și așa prietenul meu și iubita sa și-au unit destinele pe apă, la distanță de șase mile marine de țărm, aproape de zona unde așteaptă navele ca să intre în rada Portului Constanța. Am pus o masă pe vas, ei au avut șampanie și acordeon. Și aici doamna de la Primărie i-a întrebat: «Cetățene cutare, vrei să o iei în căsătorie pe cetățeana cutare?»“. La sfârșit, le-a cântat acordeonistul, dar și marea.

O plimbare cu ambarcațiunea Tomis costă 30 de lei și durează jumătate de oră. Într-o cursă pot fi primiți la bord doar 12 turiști, așa cum prevăd normele de siguranță, deși capacitatea vasului este mai mare. Programul este de la 10.00 la 20.00. „Zilnic, cât ține timpul frumos, facem cinci-șapte curse pe zi. Ieșim în larg pentru 30 de minute. Cine dorește o cursă specială, de o oră, poate închiria barca la prețul de 500 de lei pe oră. Se fac zile onomastice în larg. Clienții își pot aduce cu ei catering și ceva la gheață. Am avut foarte multe zile onomastice. Clienții își pun muzica pe care o doresc, iar noi le asigurăm sonorizarea cu ajutorul celor două boxe stereo pe care le avem pe navă. Se poate face și baie în larg, oamenii se pot bronza sau se pot distra, fiecare cum crede de cuviință“.

Copiii, primii turiști

Copii și pirați
Copii și pirați

Începând cu venirea primăverii, primii clienți sunt copiii de la școlile din Constanța, care sunt aduși de doamnele învățătoare în cadrul activităților recreative. „Cum vin grupuri mari, iar noi avem voie să luăm doar 12 persoane la bord, ne unim mai multe bărci din Portul Tomis și plecăm împreună“, spune bărbatul. Tot pe ambarcațiunea de agrement pot fi organizate și partide de pescuit, dar astfel de activități sunt mai rare. De acum, este și sezonul delfinilor. „De la jumătatea lunii iulie vedem delfini în fiecare zi, dar nu la fiecare cursă“.

Întreținerea ambarcațiunii este scumpă. De cum se opresc cursele pe mare, în timpul sezonului rece, vasul este tras la mal sau urcat pe cavaleți. Alți bani merg pe plata chiriei în port, care se ridică la câteva mii de euro pe an. „Este o afacere a unui român din clasa de mijloc, care investește tot ce are într-o ambarcațiune“.

Inginerul navalist care oferă acum plimbări pe mare turiștilor nu s-a oprit să viseze. El vorbește acum de o idee mai veche a foștilor ingineri din producție: „Propunerea noastră era să se facă o ecluză între Siutghiol și ramura Canalului Poarta Albă-Midia Năvodari, pentru ca ambarcațiunile de pe lac să iasă la mare și seara să vină înapoi. Proiectul este în fază de propunere tehnică. Aici, pe mare, e spațiu limitat de plimbare, însă pe lac este spațiu mult mai mare“, explică el de ce s-au gândit la o astfel de idee. Nu este o soluție practică nici să plimbi turiștii de la Constanța la Tulcea și nici spre sudul litoralului, ideea fiind nerentabilă.

Locul unde Istoria întâlnește briza

Acolo unde valurile Mării Negre îmbrățișează zidurile antice ale Tomisului, Portul Turistic prinde viață ca un amestec vibrant de istorie, urbanism modern și spirit marin. Nu e doar un loc pentru ambarcațiuni sau un șir de terase animate – este o punte între lumi, între mit și prezent.

Portul turistic Tomis
Portul turistic Tomis

Puțini știu că actualul port s-a născut prin transformarea, în 1958, a unui loc cu o frumusețe naturală aparte: fostul Golf al Delfinilor. Înainte de perioada comunistă, zona era un golf deschis, cu ape limpezi și o faună marină bogată, frecventat chiar de delfini – fapt care i-a adus numele poetic. În comunism, autoritățile au decis să îl transforme într-un port de agrement, parte a unui plan amplu de sistematizare urbană. Golful a fost parțial închis cu diguri și reprofilat, iar zona a fost transformată într-un spațiu artificial, dar strategic, dedicat navigației ușoare. Redeschis și modernizat după 2004, Portul Tomis a devenit rapid una dintre cele mai dinamice zone de promenadă ale Constanței. Cu pontoane pline de iahturi, bărci de agrement, restaurante cu vedere spre mare și alei aglomerate în serile de vară, portul îmbină energia turismului cu parfumul nostalgic al vechii cetăți antice.

Numele „Tomis“ nu e întâmplător. Aici, în urmă cu peste 2.000 de ani, grecii au întemeiat colonia care va deveni mai târziu un oraș roman de seamă. Portul actual nu este doar un loc de acostare. Este un spațiu social, cultural și estetic. Turiștii pot porni în croaziere scurte sau pot savura preparate cu pește proaspăt. Aici, cafeaua de dimineață are gust de sare marină și povești pescărești, iar serile aduc adesea evenimente culturale – proiecții de film, concerte acustice sau festivaluri culinare. Dar farmecul său nu vine doar din ceea ce oferă, ci și din ce evocă. Portul Tomis reușește, poate fără să-și propună, să păstreze vie amintirea golfului natural de odinioară, a Tomisului antic și a Constanței cosmopolite. Este un loc unde delfinii nu mai înoată liber, dar unde poveștile lor încă se simt în aerul sărat și în privirea celor care se opresc, pentru o clipă, să admire linia orizontului.

„Când am adus nava din șantier m-a prins furtuna trei zile și trei nopți pe drum, în Grecia“

Din cele cinci ambarcațiuni staționate în Portul Turistic Tomis care plimbă vara turiștii pe mare, una este a lui Stelică Teslaru, de 63 de ani, fost navigator. Conducea o editură de carte pentru copii, „Steaua Nordului“, atunci când s-a întors pe apă, chiar și numai în Portul Tomis. De ce a luat această decizie? Întrebat, nu stă mult pe gânduri: „Într-o seară, am văzut o femeie cu doi copii, unul avea cam șase-șapte ani, iar pe celălalt îl ținea în brațe, amândoi erau vineți de frig, iar femeia aștepta să vină o bărcuță care să-i ducă pe mare. Când, în sfârșit, a venit bărcuța, căpitanul i-a zis că nu mai iese pe mare în acea zi. Atunci mi-am spus că primele dividende pe care le obținem de la editură le investim într-o barcă de plimbat turiștii“.

Ajutorul de nădejde al căpitanului Stelică Testaru
Ajutorul de nădejde al căpitanului Stelică Testaru

S-a ținut de cuvânt și, în urmă cu șapte ani, a scos la plimbare vasul „Hazar Baba 5“, construit într-un șantier din Turcia. Barca spectaculoasă, care a costat jumătate de milion de lei, este construită din pin alb, copac care crește în Norvegia. Este un lemn, explică el, care rezistă la apă. Ar mai fi mahonul, care are aceeași calitate, dar pinul alb este mult mai frumos. „Dacă o barcă din pin alb este întreținută bine, rezistă 25-30 de ani“, spune el. Când vine frigul și, prin urmare, nu mai sunt nici turiști dornici să plece în aventură pe mare, nava merge la reparații în șantierele turcești, unde este urcată pe mal cu cabluri speciale.

Cât e cald și bine, nava este legată la cheul din Portul Turistic Tomis și își așteaptă clienții. O plimbare care durează vreme de 30 de minute costă 50 de lei. Nu pleci singur în aventură, ci ești însoțit de „pirați“, recreați în mărime naturală, sau unii supradimensionați, agățați de parâme, sau chiar de structura navei. „Pirații sunt din Asia, iar unii din Turcia. Avem trei pirați, un pic mai mari decât statura unui om, iar unul de mărime naturală. Mai așteptăm încă doi. Ne-am obișnuit ca în fiecare an să aducem ceva nou. Dacă avem clienți care se întorc cu drag pe barca noastră, este suficient. Dacă nu-ți respecți clientul, poți să stai la mal și să faci altceva“, este deviza căpitanului. Este mâhnit însă de felul în care sunt tratați turiștii români în hoteluri și pe plajă: „Am văzut că ceea ce se face pentru români este japcă pe față, de aceea am investit în bărci. Turistul nu era respectat ca om, toți vor doar să i se ia banii“.

Cum se vede orașul de pe mare
Cum se vede orașul de pe mare

Plimbări alături de delfini

De aceea Stelică Teslaru nu s-a mulțumit cu orice fel de bărci, ci cu unele spectaculoase, comandate departe de țară. Acum are clienți dintre cei mai diverși: constănțeni, dar și români din toată țara, copii, dar și bătrâni. Cu toții stau atenți la el în timpul plimbărilor pe mare și ascultă povești marinărești, detalii neștiute despre Cazinoul constănțean, recent redeschis publicului, dar mai ales despre Marea Neagră, despre speciile de pești care trăiesc aici, despre faună. „Noi lucrăm zi-lumină, de la ora 8.00 la 22.00. O plimbare cu barca mea durează între 30-50 de minute. Dacă găsim delfini, stăm mai mult. Delfinii din Marea Neagră se apropie de navele cu propulsie, dar din lemn, nu de cele din fier, pentru a-și curăța pielea de crustaceele care se prind de ei. Se joacă pe lângă navă, dacă nu ne aplecăm agresiv, peste bord, ca să-i urmărim. Ne însoțesc în aproape toată călătoria și ne bucură de tot spectacolul pe care-l fac. Dacă văd că mănâncă, le respectăm programul. Cât de des îi întâlnim? Sunt zile și zile. Când apar, știm că sunt grămadă. Când vedem pescărușii că se învârt în cerc, știm că acolo sunt și delfini și ne deplasăm și noi acolo. Dacă ei se deplasează într-o anumită direcție, ne ducem după ei“, detaliază el ce înseamnă o zi de muncă a unui căpitan de vas din Portul Tomis.

Copiii, principala lui grijă

În tot ceea ce face se gândește la turiști, dar mai ales la cei mici, care nu știu să se prefacă. „Oamenii dintotdeauna vor să se distreze, să se recreeze și, în momentul în care turistul plătește, trebuie să-i oferi ceva, nu doar căldură sufletească, ci și să-l înțelegi, că degeaba urcă cu copiii dacă eu mă uit la ei și nu înțeleg ce vor. Dacă nu știi ce vor copiii, nu poți să îi chemi la mal“, este el de părere. Așa încât, puțini sunt cei care stau pe banchetă în timpul călătoriei. De regulă, pe rând, micuții primesc de la căpitan șapca sa, apoi sunt invitați la timonă, să conducă ei nava. Mândri de misiunea primită, copiii își iau rolul în serios și, după ce își fac poze, se întorc pe băncuțe. Nimeni nu stă pe telefon. Experiența inedită de a vedea marea dincolo de țărm face din fiecare plimbare o amintire de neuitat și pentru copii, dar și pentru părinți.

Faleza orașului Constanța
Faleza orașului Constanța

Furtunile pe Marea Neagră iscate din senin

Dar nu toate zilele sunt senine, și nu de puține ori, furtuni iscate din senin au prins ambarcațiunea de agrement în ghearele sale nevăzute. Primul botez al navei a fost pe drumul de venire spre casă, din șantierul din Turcia. „Când am adus-o din șantier m-a prins furtuna trei zile și trei nopți pe drum, în Grecia, dar am trecut de pericol și am ajuns cu bine acasă“, își aduce aminte Stelică Teslaru.

Și în timp ce plimba un grup de turiști pe Marea Neagră l-a prins o furtună pe care nu o va uita ușor. „Eram pe mare când am văzut că s-a întunecat la Midia. Atunci m-am îndreptat spre Portul Tomis, dar când am ajuns în gura portului s-a dezlănțuit furtuna, de-abia am putut să acostez. Eram cu turiști, dar nu s-au speriat“. El consideră că Marea Neagră este una dintre cele mai periculoase mări, după Marea Nordului și Golful Biscaya. „Se poate forma o furtună în 30 de minute. Dacă te prinde la distanță, este bine să mergi mai în larg, în apropierea digurilor se formează berbecele, și când vin câteva zeci de valuri și lovesc nava o distrug“, dă el sfaturi utile celor care sunt prinși cu ambarcațiunile într-o astfel de furtună. „Marea, dacă nu o respecți, nu te respectă“, este deviza sa.

Nava condusă de căpitanul Stelică Teslaru este cu propulsie, velele sunt doar pentru spectaculozitate. De aceea nu o putem numi corabie. „Putem să facem cu ea și ocolul pământului, dar ea este construită pentru a plimba turiștii. Sunt mulți dintre cei care vin în vacanță și nu rămân cu altă amintire decât plimbarea pe apă cu barca mea. Înainte, cu mulți ani, era un vaporaș care ducea turiștii la Insula Ovidius, dar de la an la an lucrurile s-au mai schimbat...“.

Constanţa

Top articole

Partenerii noștri


Ultimele știri
Cele mai citite