Salvamar: „Am fluierat după un bărbat care înota departe de mal și a strigat la mine: «Ce fluieri, mă, ești la oi?». Adulții se cred dumnezei“
0Sub soarele arzător al litoralului românesc, salvamarii veghează tăcuți și vigilenți la granița dintre distracție și pericol. Între valuri imprevizibile, neglijența turiștilor și epuizarea din sezonul estival, acești gardieni ai mării duc o luptă nevăzută pentru viețile altora, zi de zi, fără aplauze, și de multe ori fără un minimum de respect din partea oamenilor.
Mihăiță Chiru are 18 ani. Este aproape un copil. Este bronzat, dar soarele nu i-a colorat pielea în vacanță, ci de la muncă, veghind din foișor, de pe nisip sau de la firul apei turiștii care se avântă până dincolo de geamandură și-și pun viața în pericol, sau căutând copii dispăruți pe plajă. S-a născut și a crescut pe firul apei, în localitatea constănțeană Topalu, scăldată de Dunăre. Aici a învățat și să înoate. Zilnic, cât era ziua de vară, se adunau toți copiii din sat și plecau la scăldat, în Dunăre. Nu i-a învățat nimeni cum să înoate. Au dat din mâini și din picioare până când au stat la suprafață. Nu-și aduce aminte ca vreun copil să fi pățit vreodată ceva. Așa s-a scurs copilăria.
Pe plaja Mării Negre, cu gândul la fiorduri
Între timp, a absolvit Liceul Tehnologic „Carsium“ din Hârșova, unde a învățat să sudeze. Va merge pe acest drum și mai departe, țintind o slujbă bine plătită în Norvegia, acolo unde muncește deja un unchi de-ai săi. Până când va lua în mână definitiv electrozii și aparatul de sudură, muncește ca salvamar pe litoral. Este deja al treilea an în Mamaia. Aici a descoperit că înotul nu este o joacă și este suficient un val sau un curent și te duce la fund.
Înainte de a ajunge pe plajă, a urmat cursuri la Școala de înot „Gheorghe Oancea“, numită după scafandrul care a obținut un record naţional, stabilit în anii ’80, reuşind o scufundare la 500 de metri. El a făcut parte şi din expediţia pe care Jacques Yves Cousteau a efectuat-o în Marea Neagră şi în Delta Dunării. În ultimii ani de viață, a organizat cursuri pentru formarea scafandrilor.
Aici, în bazinele centrului de formare, viitorii salvamari primesc atât cursuri teoretice, cât și practice. „La teorie ne învață cum să intervenim atunci când o persoană este în pericol să se înece, cum să folosim tuburile şi vestele de salvare dacă plecăm pe mare cu sky-jetul. La orele de practică ne învață cum să ne salvăm între noi, într-un bazin de înot. În acest simulator, practic ne învață să ne salvăm unul pe altul“, spune tânărul.
Prima regulă, de aur, în această meserie, este ca în momentul în care salvamarul ajunge lângă persoana aflată în pericol de înec să nu o lase să se agațe de el, pentru că îl va trage la fund. „Mai întâi îi întindem tubul de plută, o lăsăm să se liniștească puțin, îi punem pânza de la tub după gât și o tragem după noi“, explică Mihăiță Chiru. Până la victimă, salvamarul ajunge cu caiacul, cu sky-jetul ori cu barca.
Cele mai periculoase zone pentru copii
De regulă, spune salvamarul, turiștii nu prea țin cont de avertismentele lor. „Se aventurează aiurea. Anul acesta am arborat de câteva ori steagul roșu, ceea ce înseamnă că înotul este interzis. Decizia se ia și în funcție de configurația terenului. În zona noastră avem stabilopozi și valurile se sparg de ei, dar unde nu prea sunt stabilopozi, valurile sunt mai mari. Apoi, mai sunt zone unde au fost lărgite plajele și intri direct în apa adâncă. Faci doi metri și apa este până la brâu Este o zonă periculaosă mai ales pentru copii“, avertizează el. El face un apel și le cere turiștilor să respecte balizele și să nu lase copiii nesupravegheați, chiar dacă apreciază că geamandurile sunt, în unele zone, aproape de mal.
Cu Marea Neagră nu este de joacă. În cei trei ani de când este salvamar a văzut cum marea și-a primit ofranda. Nu va uita niciodată ziua când trei oameni au sfârșit în încercarea disperată de a salva o copilă care era în pericol. „Era în zona pasarelei. Trei oameni au sărit în apă pentru a salva o fetiță care era în pericol să se înece. În ajutorul nostru au sărit și salvamarii din sectorul apropiat, de la Enigma, pentru că au auzit prin stație, dar nu s-a mai putut face nimic. Au murit cu toții, dar fetița s-a salvat ca prin minune, prinzându-se de un picior al digului“.
Dumnezeii de pe plajă
Pe sectorul de plajă cuprins între Teatrul de Vară și Cazinoul din Mamaia veghează 15 salvamari aproape zi-lumină. Toți tineri. Nu este zi de vară fără să nu existe un incident pe plajă. „Copiii stau la mal, nu prea se mai aventurează în larg, dar adulții se cred dumnezei. Aproape zilnic avem un caz cu un turist a cărui saltea gonflabilă este trasă de curenți în larg. Îi vedem din foișoare cum ajung să fie în primejdie și atunci plecăm după ei. Anul acesta i-am salvat pe toți. O altă categorie care ne dă bătăi de cap sunt cei care închiriază sky-jeturi, dar mai ales cei care se cred buni înotători și-și pun viața în pericol. Noi, de dimineața până seara, stăm în foișor și, la orice mișcare suspectă, îi fluierăm inițial. Unii se întorc spre mal, alții însă ne ignoră: spun că înoată de mulți ani, dar degeaba, că nu se pune înotul din bazin cu înotul în Marea Neagră“, spune salvatorul de pe plajă.
Nici atunci când este arborat steagul roșu și este interzis să intri în apă turiștii nu sunt mai responsabili. „Am fluierat zilele trecute după un bărbat care înota departe de mal și a strigat la mine: «Ce fluieri, mă, ești la oi?». Se plâng că-i deranjăm în vacanță, însă când se întâmplă vreo tragedie, rudele victimei ne acuză că nu facem nimic, că stăm degeaba toată ziua în foișor. Dacă ar sta și ei o zi întreagă în foișor...“.
Turiștii, în general, nu vor să înțeleagă că, atunci când steagul roşu este arborat, nimeni nu are voie să intre în apă, nici măcar salvamarii, pentru că și ei sunt oameni, dar, de multe ori, aceștia au fost nevoiți să intre în apă la presiunea celor de pe plajă, care le cereau să se ducă să-l salveze pe cel care nu ținuse cont de nicio regulă. Cele mai liniștite zile au fost acelea când apa mării a fost rece ca gheața, când curenții marini au adus apă extrem de rece din larg spre țărm.
La căutat copii pierduți pe plajă
Salvamarii mai au o misiune, nu primită prin fișa postului, ci apărută ca urmare a neatenției părinților care-și pierd copiii pe plajă. Pe vremea când exista postul estival Radio Vacanța și difuzoare pe toate plajele, anunțul se dădea la radio, instalaţia fiind asigurată de ONT Litoral. Dar acele vremuri nu mai sunt. ONT Litoral a dispărut, plajele au trecut din administrarea primăriilor la Direcția Apele Române Dobrogea-Litoral și au fost concesionate, iar noii administratori au difuzat muzica pe care au dorit-o. O vreme, cei de la Radio Vacanţa, nemaiavând cum să anunţe dispariţiile de copii pe toate plajele, au găsit o altă soluție. Aşa a apărut „Brăţara de Vacanţă“. Cu ajutorul voluntarilor, vreme de câțiva ani, pe plaje au fost oferite între 15.000 și 20.000 de brățări, confecţionate dintr-un material special, care nu se umezea. Pe brățară era scris fie numele unui părinte, fie numele copilului şi un număr de telefon la care cel care găsea copilul putea suna sau la Radio Vacanța.
Acum, doar salvamarul este cel care primește apelul, dar și sarcina de a căuta copilul pierdut. Cazurile nu sunt puține și deloc de neglijat. Chiar dacă toate s-au terminat cu bine, trauma emoțională prin care trece un copil care se vede dintr-odată singur într-o mare de oameni necunoscuți nu este de ignorat. „Foarte mulți părinți vin și ne anunță că și-au pierdut copilul. Acum câteva zile s-a pierdut un băiat de 7 ani. Am dat prin stație și cu toții am plecat în căutarea lui. A fost găsit, dar la o distanță de aproximativ un kilometru. A mers singur pe plajă, de la Foișorul 4 până la Foișorul 1. Se plimba pe mal și n-a mai știut cum să se întoarcă la părinți. Eu l-am găsit și era tare speriat“, spune salvamarul.
Anul trecut, cu toții au căutat un copil despre care părinții erau ferm convinși că a rămas în apă, dar a fost găsit pe plajă. „Părinții au anunțat că s-a pierdut copilul în apă, n-a mai ieșit, și am început să-l căutăm cu ski-jetul, cu barca, cu caiacele. Când colo, un turist l-a găsit mai încolo de foișor“, retrăiește salvamarul, cu emoție, fiecare căutare.
FATA CARE NE OBLOJEȘTE RĂNILE
„Sub mâinile tale ai viața unui om“
Pericolele pândesc și în apă, dar și pe uscat, pe nisip. Ana Maria Neagu este unul dintre puținii oameni care asigură primul ajutor oricui are nevoie pe plaja din Mamaia: fie că un turist s-a înțepat într-o scoică, fie că un altul a făcut stop cardio-respirator în apă, fie că altul s-a ales cu insolație după ce a stat prea mult la soare cu capul neacoperit sau s-a ales cu o indigestie de la mâncarea de la colt de stradă.
Secundele dintre viață și moarte
Deși are doar 20 de ani, Ana Maria Neagu are experiență în salvarea oamenilor. De patru ani face voluntariat pe SMURD. A văzut în tot atâția ani multe cazuri, cumplite, unele greu de povestit, care o afectează și acum. „Am intervenit la accidente rutiere, incendii, oameni tăiați, oameni care au vrut să se sincidă. Am avut bătrâni uitați în casă, în stare de ebrietate sau căzuți iarna, picioare rupte, tot felul de cazuri“, povestește ea experiența care a călit-o în patru ani.
Un caz însă a marcat-o în mod deosebit. „Acum trei ani, a fost un accident de TIR în care au fost implicați doi băieți, unul de 24 de ani și unul de 27 de ani. Băiatul de 24 de ani a fost tăiat de parapet, iar cel de 27 de ani, care a supraviețuit, țipa întruna că din cauza lui a murit. Ce se întâmplase? Din cauză că TIR-ul a fost încărcat prea mult, s-a rupt remorca în curbă, și astfel cel mai tânăr a fost tăiat în două. Asta m-a afectat foarte tare în perioada aia și n-am mai fost trei luni la SMURD“, își amintește ea. Dar a trecut peste, și bucuria de a salva pe cineva o face să mai uite din neputința de a aduce la viață pe cel care nu mai are nicio șansă.
Pe timp de vară, muncește pe plajă, la punctul de prim-ajutor de pe plaja Mamaia. „Am văzut un anunț care spunea că se caută personal la punctul de prim-ajutor pe plajă și așa am ajuns eu aici. Am mai fost și acum doi ani și am început și anul acesta de pe 7 iunie. Atunci, am stat trei luni. Acum cred că o să stau până în octombrie. Dacă asta îmi place, să salvez oameni, să-i ajut, am zis să continui pe partea asta pe timp de vară“, explică fata de ce vine zi de zi pe plajă și nu se bucură de vacanță. În toate aceste luni de vară au fost zile pline, și au fost și zile în care a apucat să respire. A făcut masaj cardiac multor turiști și le-a salvat viețile. „Nu se compară cu masajul de pe manechin. Este mult mai greu. Sub mâinile tale ai viața unui om. Noi facem masaj cardiac până vine medicul. Medicul decide dacă oprim masajul sau nu. Noi suntem pe prim-ajutor“, explică fata.
Visul său: parte din echipa elicopterului SMURD
Pacienții ei nu sunt doar înecații, ci și cei care se rănesc în scoici sau în cioburi. „Noi le acordăm doar primul ajutor. Spre exemplu, astăzi am avut un tânăr de 35 de ani care se tăiase la mână. Noi l-am dezinfectat, l-am bandajat și l-am îndrumat să meargă la spital, întrucât noi nu coasem plăgi pe plajă“, spune fata. Visul ei este să rămână să lucreze în domeniu. Din toamnă, după ce va încheia munca pe plajă și amintirea verii va fi departe, se va înscrie la școala postliceală de asistente, dar dorința sa este să lucreze la SMURD, în echipa celor care se deplasează cu elicopterul, sau la baza militară de la Aeroportul „Mihail Kogălniceanu“. Știe că sunt doar puține locuri și că va trebui să învețe mult pentru asta, dar va încerca. Deocamdată, vine pe plajă zilnic, de la 8.30 până la 19.30. Are o singură zi liberă pe săptămână.
„Am început doar cu o barcă cu motor și câteva plute“
Fiind o activitate sezonieră, nu mulți sunt cei care mai doresc să devină salvamari. Majoritatea celor care fac acest serviciu sunt elevi, studenți și doar câțiva sportivi care nu au prins loturile naționale sau care sunt de performanță, dar vara sunt liberi și, pentru a nu-și pierde antrenamentul, dar și pentru a câștiga ceva bani în plus, apelează la această soluție. „În acești ani avem un schimb de generație. Este greu de găsit salvamari. Aproximativ 60% dintre salvamarii din stațiunea Mamaia și din Constanța au mai fost și anii anteriori, dar restul sunt nou-veniți. De aceea, înainte de a ajunge pe plajă, la foișoare, ei sunt pregătiți la Școala de înot «Gheorghe Oancea»“, spune Gabriel Culea, șeful salvamarilor de pe cele două plaje.
Școliți de salvamari din Germania
În urmă cu două-trei decenii, selecția era foarte dură. „Aveam o selecție foarte bună, nu trecea oricine de selecție, era concurență foarte mare. Dar, acum 20 de ani eram doar noi pe plajă, erau foarte puține beach-baruri, foarte puține șezlonguri. Dacă voiai să te angajezi pe perioada sezonului te angajai ori la Salvamar, ori la vreo terasă. Acum, la fiecare plajă e nevoie de mulți angajați, care să servească turiștii care vin la baruri, sunt baze nautice la care este nevoie de alt personal“, spune șeful salvamarilor din Constanța și Mamaia.
De regulă, la acest serviciu erau primiți doar sportivii de performanță. „Eu am început în anul 2000, apoi, după câțiva ani, l-am cooptat alături de mine pe Bogdan Ciubotariu, prietenul mea care a murit în vara lui 2007, după ce a fost lovit de un fulger pe mare“, povestește Gabriel Culea. Ambii făcuseră sport de performanță, la disciplina caiac-canoe și erau absolvenți ai Facultății de Educație Fizică și Sport. Nu le-a fost ușor. Dar încet-încet, au ajuns la un nivel european. „În 2003 am luat contact cu echipa din Germania care ne-a și instruit și câțiva ani mai târziu am reușit să ne aliniem legislația românească la cea europeană și să facem rost de echipamente moderne. Așa am avut și noi în dotare jet-sky-uri, tuburi de salvare, tărgi și plăci de salvare, după ce la început am plecat doar cu o barcă cu motor și câteva plute“.
La plaje noi, noi necesități
Și vremurile s-au schimbat. Pe litoralul românesc au apărut plaje noi, iar altele și-au mărit suprafața prin înnisipare. Prin urmare, este nevoie de mai mulți salvamari. „Spre exemplu, Plaja Reyna. Înainte nu era nevoie de punct de salvamar, pentru că erau doar pietre, însă acum sunt hectare de plajă în zonă. Ne adaptăm și noi și încercăm să facem față cât putem de mult“, spune Gabriel Culea.
În acest sezon estival, pe cele două plaje sunt 86 de salvamari și 16 persoane care asigură primul ajutor turiștilor. Locul de muncă al fiecăruia nu este același de la începutul sezonului până la sfârșitul lui, ci este schimbat în funcție de nevoi. „Nu este un număr stabil de salvamari pe o plajă, ci în funcție de cât de aglomerat este sectorul. Nu-i las tot timpul în același loc. Spre exemplu, am avut steag roșu pe plaja din Constanța. Atunci, am luat câțiva din Mamaia și am mărit numărul salvamarilor din Constanța, unde era mai mare nevoie de ei. În fiecare dimineață, atunci când se face repartiția, dacă e nevoie, îi mut dintr-o parte în alta. Plus că oamenii trebuie să-și ia și liberele și nu pot să las descoperită o plajă. Ce-ar însemna să-și ia liber toți salvamarii de pe o plajă în aceeași zi?“, spune Culea.
Pe de altă parte, și aici, totul este într-o continuă schimbare, întrucât nu toți cei care încep sezonul îl și termină. Unii rezistă doar câteva zile sau o săptămână. „Este tot timpul o continuă mișcare. Am avut angajați și 300, că nu rezistă. Faptul că e o meserie de sezon este un mare dezavantaj“.
Cât câștigă un salvamar
Banii pe care-i ia un salvamar nu sunt puțini, însă presiunea este foarte mare pe ei. Astfel, un salvamar în primul an de activitate are un salariu net cuprins între 3.300-3.500 de lei, apoi, în funcție de vechime, ajunge să câștige 4.500 de lei. Un șef de sector, al cărui salariu se negociază separat, poate să treacă de 5.000 de lei. Banii vin dintr-un fond special, de la Ministerul Turismului, și sunt alocați de fiecare primărie litorală în parte. În funcție de buget, municipalitățile pot face și alte investiții.
Spre exemplu, Primăria Constanța a cumpărat foișoare pentru plajele Mamaia și Constanța, iar acum câțiva ani ATV-uri. Serviciul de salvamar dispune și de câteva spații de cazare pentru cei care sunt din alte județe ale țării sau din comune îndepărtate din județul Constanța. Cele câteva camere au în dotare un pat, un duș și o mică bucătărie, unde se poate pregăti o mâncare, pentru ca tinerii să facă economii și, la sfârșitul sezonului estival, să rămână cu ceva bănuți.
Se încarcă comentariile...
