Istoricul Cristian Cealera: „Oamenii vor să afle cum arăta orașul, ce prăvălii, hoteluri şi restaurante erau în zonele pe lângă care trec“
0Cristian Cealera are 51 de ani şi este constănțean. S-a născut printre rămășițele vechiului Tomis, oraș multicultural. Când a crescut, a iubit acest oraș și s-a îndrăgostit de fiecare piatră, de fiecare cotlon al străzilor care duc spre mare. Acum, bucuria sa o împărtășește cu turiștii care doresc să afle mai multe despre acest tărâm unic.
Primele tururi le-a făcut în 2017, când lucra la o agenție de turism din Constanța, după care a continuat și în anii următori, iar din 2019, de când este angajat la Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța, a început să efectueze aceste tururi gratuite în mod regulat. Între timp, și-a luat și doctoratul în Istorie.
De Zilele Constanței, de Ziua Marinei, îl vezi după el cu grupuri mai mici sau mai mari de turiști pe care îi plimbă prin toată zona veche a orașului. Următoarele tururi ghidate le va face în luna august, când la Constanța va fi mare sărbătoare, a marinarilor. Vrăjiți, oamenii îl ascultă și află povești interesante despre statui, case și oameni. „Grupurile de turiști sunt diverse. Avem turiști străini interesați să afle câte ceva din istoria orașului nostru. Avem foarte mulți tineri, foarte mulți copii, clase de la diverse instituții de învățământ sau pur și simplu oameni care vor să afle mai mult despre oraș“, spune istoricul.
Istoria orașului, rescrisă
De multe ori, constănțenii care îl însoțesc în tururi spun ei povești și astfel se recompune imaginea orașului. „Avem oameni în vârstă care își aduc aminte despre anumite clădiri sau despre anumite zone pe care noi le pomenim în timpul studiului nostru. Și nu de puține ori au fost momente când ceea ce știam noi, cei de la muzeu, în urma cercetărilor efectuate în urma studiului arhivelor, a fost completat de amintiri foarte interesante ale unor oameni care au copilărit aici, să spunem în anii ’50-’60 și-și aduceau aminte de diverse prăvălii, de diverși proprietari, lucru care ne ajută foarte mult pe noi în recompunerea istoriei Constanței“.
Sunt clădiri renovate superb, dar și construcții care așteaptă o nouă viață. Chiar și ruine, acestea vorbesc de fascinantul Tomis de altădată. Multe clădiri din zona istorică sunt adevărate bijuterii arhitecturale, dar pentru că au suferit modificări neortodoxe în timpul comunismului, nu sunt declarate monumente istorice.
În general, spune Cristian Cealera, majoritatea celor care îl însoțesc sunt foarte interesați de istoria modernă, de ultimii 100 de ani, pentru că se simt mai aproape de aceasta și-și aduc aminte ce le povesteau bunicii și, cu toate că istoria antică este importantă pentru ei, cele mai multe întrebări sunt legate de aspectele istoriei moderne. „Oamenii vor să afle cum arăta efectiv orașul și ce prăvălii erau, ce hoteluri, ce restaurante erau în zonele pe lângă care trec în prezent, cine venea acolo. Discută despre oamenii de cultură care au venit la Constanța, fără însă să ignore și anumite elemente care țin de istoria anterioară, cea din timpul stăpânirii otomane. Sunt surprinși să afle de la noi multe lucruri pe care nu le cunoșteau, dar în același timp e ceva interactiv, un dialog între ghid și grup, iar aceasta dă un plus de valoare acestei interacțiuni“.
Modele de multietnicitate
Toți cei care vin la aceste tururi gratuite sunt conștienți că Dobrogea și Constanța implicit sunt modele de multietnicitate. „Fiind dobrogeni, mulți dintre ei au origini diverse, o bunică în Moldova și una din Bulgaria, să spunem, sau au tot felul de alte origini multietnice. Or, asta îi face să fie foarte pasionați în încercarea de a afla mai multe despre oraș și întrebările sunt legate în general de istoricul fiecărei străzi, case. Întreabă: «Ce era aici înainte?», «Cum arăta orașul în urmă cu 100 de ani?». Pentru asta, noi adesea am scos fotografii de epocă din arhiva muzeului pe care le-am folosit în ultimii ani pentru ca ei să înțeleagă mai bine istoria“. Astfel de expoziții au fost în fața Cazinoului din Constanța, pentru ca trecătorii să vadă cum arăta Bulevardul Elisabeta acum 100 de ani sau Cazinoul într-o zi de vară a anului 1926, dar și pe Strada Ștefan cel Mare.
Povești pentru 130 de copii
Cel mai numeros grup pe care l-a însoțit a avut 130 de persoane. Erau copii de la mai multe clase de la o școală din Muntenia. A fost și cel mai greu, întrucât celor mai mici trebuie să știi să le păstrezi atenția, turul fiind presărat cu poveștile vechiului Tomis, de la legenda argonauţilor şi a lânii de aur la povestea lui Romulus și Remus, la cele cu aer oriental de pe vremea stăpânirii otomane. „Istoria Dobrogei este una deosebită. Istoria Constanței este de asemenea una deosebită, pentru că, față de restul țării, aici, la Constanța, avem colonizarea vest-pontică, pe care nu o întâlnim în altă parte a României, colonizarea vest-pontică începută cu Histria în secolul VII, continuată cu Tomis în secolul VI î.Hr. și apoi cu orașul Callatis, Mangalia de astăzi. Colonizarea greacă a fost urmată apoi de o stăpânire romană în secolul I î.Hr. care durează odată cu epoca romană și romano-bizantină până în secolul VII după Hristos.
Să nu uităm că avem aici, în Evul Mediu timpuriu, un control al slavilor, știm de incursiuni ale bulgarilor în Dobrogea și stabilirea lor pe teritoriul actualei Bulgarii, avem stăpânirea Imperului Bizantin care durează de asemenea foarte mult, nu în ultimul rând domnia lui Dobrotici, cel care stăpânea Țara Cavarnei și nu trebuie să uităm, bineînțeles, de Mircea cel Bătrân, cel care între 1388 și 1418 stăpânește Dobrogea până la «Marea cea mare». Din 1418 aproximativ, și până în 1878, Dobrogea și implicit Constanța devenită Kustenge se află sub stăpânire otomană, cu bune și cu rele.
Nu trebuie să ignorăm acești 450 de ani de stăpânire turcească, pentru că ei și-au pus amprenta asupra dezvoltării orașului, un oraș multietnic, un oraș multicultural care s-a aflat la granița dintre Orient și Occident“. Istoricul spune că noi călcăm pe istorie în orice secundă. „Stăm bine cu poveștile, dar ar trebui să le mai și întreținem și să le punem în circuitul turistic“.
Când nu este ghid, Cristian Cealera este la cetăți: la Histria, Adamclisi sau Capidava, sau scrie povești. A scris „Poveștile Mării Negre“, o serie de patru volume, romanele istorice „La marginea Imperiului – Origini“ și „Piața Independenței. Amintiri din ziua aceea“, coautor la volumul „Povestiri din Scythia Minor“, împreună cu Auris Luca, și coautor la un album de benzi desenate despre istoria Tomisului. Pe 28 iulie va lansa la Biblioteca „Ioan N. Roman“ cartea „Comunitatea britanică din Kustendjie (1857-1882) – Portrete din trecut“.
Se încarcă comentariile...
