Istoria de 75 de ani a Palatului Copiilor. „Șandramaua regală“ unde pionierii învățau să devină tovarăși
0Inițial, Palatul Pionierilor a funcționat în Palatul Cotroceni, „locul unde huzurise regele care a fugit“, primii pionieri fiind aduși aici la 1 iunie 1950, după ce superba construcție fusese devastată de tovarăși. Vreme de peste două decenii, aici copiii au avut diferite activități extrașcolare și serbări, iar din luna septembrie a anului 1985, pionierii au primit un nou sediu, cel de pe Bulevardul Tineretului.
O fetiță cu zulufi ia un creion bont și începe să scrie pe o foaie de hârtie: „Dragă Moș Gerilă, eu am fost cuminte. Aş vrea să-mi aduci o păpușă și dulciuri dacă se poate. Pentru surioara mea cea mică aș vrea un tren, că ea e mai băiețoasă și nu-i plac păpușile, iar pentru fratele meu cel mare un aparat de radio. Mamei să-i trimiți o mașină de spălat haine, că nu mai poate să spele la mâini, iar tatei un binoclu, din ăla cum am văzut prin filme“. Acestea erau dorințele unui copil din anii ’50 care credea în Moș Gerilă, un personaj care-l înlocuise pe Moș Crăciun. Tovarășul care-l interpretase pe Moș Gerilă a luat de pe masă hârtia lăsată de copilă, s-a uitat curios să vadă dacă dorințele fetiței se pot îndeplini și a oftat prelung. Nici un Moș Gerilă nu putea să facă minuni. Și-a rotit privirea în jur. Era Anul Nou în fostul Palat Cotroceni, acum Palat al Pionierilor.
Fetița uitase de mult de scrisoare, dar amărăciunea omului adult nu dispărea așa de repede cum dorințele unei fetițe se pierdeau prin bradul ornat cu hârtie creponată, printre globurile de cristal și beteala argintie. Se uită în jur, și chiar despuiat de podoabele de odinioară, Palatul Cotroceni din Codrii Vlăsiei păstra urmele pașilor pierduți ale tuturor celor care au scris unele dintre cele mai frumoase pagini ale istoriei poporului român: Constantin Brâncoveanu, Tudor Vladimirescu, Alexandru Ioan Cuza, Carol I, apoi Regele Ferdinand și Regina Maria.
Spații devastate
Acum, spațiul era al pionierilor și șoimilor patriei, fiind inaugurat la 1 iunie 1950, în prezența unor tovarăși de frunte: Ana Pauker, Vasile Luca, Th. Georgescu, dar și reprezentanți ai Ambasadei Sovietice. Între timp, toate valorile din palat dispăruseră. Deși mulți puseseră ochii pe acest domeniu, autoritățile comuniste au decis ca Palatul Cotroceni, care la vremea respectivă avea cinci corpuri cu 150 de camere, inclusiv parcul, să fie dat Ministerului Afacerilor Interne, iar biserica palatului a trecut în administraţia Ministerului Artelor şi Informaţiilor. Valorile din palat au fost prăduite. Unele obiecte de artă şi mobila de valoare au intrat în patrimoniul Ministerului Artelor şi Informaţiilor, obiectele de inventar agricol au ajuns la Ministerul Agriculturii, iar autovehiculele la Preşedinţia Consiliului de Miniştri, așa cum dezvăluie Nicoleta Ionescu-Gură în volumul „Palatul Cotroceni, de la reședință regală la Palat al pionierilor“. În octombrie 1948, Palatul Cotroceni şi parcul au fost cedate Ministerului Artelor şi Informațiilor, perioadă în care a fost golit de toate valorile care se mai găseau după prima prăduire, autoritățile comuniste dorind să șteargă orice urmă care să amintească de Familia Regală.
Aici a funcționat Palatul Pionierilor vreme de 26 de ani, timp în care distrugerea lui a continuat. Lampadarele baldachinului de la intrarea principală au fost demontate, iar scara din lemn sculptat din dreapta intrării principale, demolată. Sufrageria Regelui Carol I şi Salonul de Aur au fost devastate, iar Salonul de Pictură a fost desființat. Superbele coloane din piatră de Rusciuc au fost vopsite cu vinacet cenușiu închis, Salonul Reginei Maria a devenit sala de poveşti a pionierilor, iar în salonul de pictură, pionierii învățau balet. Într-o altă sală a palatului a fost amenajată o expoziție cu obiecte trimise de pionierii din toate provinciile: cusături româneşti, păpuși, jucării, obiecte artistice din rafie şi pai etc.
La etaj au fost amenajate laboratoare unde pionierii făceau experiențe de fizică și chimie. Toate cărțile din biblioteca Regelui Ferdinand au dispărut, pe etajerele luxoase luând loc revistele „Pionierul“, „Licurici“, „Pogonici“. În parcul palatului au fost amenajate terenuri de volei, tenis, o pistă de alergări, un teren de jocuri pentru pionierii mai mici, cu leagăne circulare, un mare bazin de înot cu ecluze, un mic labirint.
Toți tinerii pionieri
Copiii n-au învățat aici doar să coasă, să cânte la chitară sau să înoate. Au învățat și să urască Familia Regală, cea care făcuse România Mare, iar Bucureștiul „Micul Paris“. Tot ceea ce le lipsea din viața lor de zi cu zi puneau pe seama Regelui Mihai I, nu a ocupantului sovietic care, după război, ne secătuise de tot ceea ce nu fusese distrus de bombe. Armata Roșie intrase triumfătoare pe străzile Bucureștiului și nu mai plecase. În locul domnilor au apărut tovarășii „care au făcut dreptate“. „Regele şi suita sa au rămas cocoţaţi ca nişte corbi pe bogățiile adunate din jaf nesățios. Se agăţau corbii cu ghearele de huzurul pe care simţeau că îl vor pierde. Şi l-au pierdut. Poporul, în frunte cu comuniştii, a dărîmat şandramaua regală. Degeneratul Mihai de Hohenzolern, ultimul reprezentant al bandei de jefuitori, şi-a luat tălpăşiţa huiduit de întregul popor. Asta a fost acum 11 ani. Romînia a devenit mîndra şi libera noastră Republică Populară Romînă. A fost darul cel mai de preţ pe care Partidul l-a făcut poporului de Anul Nou 1948. Poporul şi-a reluat în stăpînire bunurile sale. Peleşul, fost castel regal, a devenit Muzeu naţional. Palatul Cotroceni a fost dăruit de Partid copiilor şi a devenit mîndrul Palat al pionierilor vestit în ţară şi peste hotare. Iar fostul palat regal şi-a căpătat, firesc, numele: Palatul Republicii“, scria „Scînteia pionierului“ în numărul din 8 ianuarie 1959.
Într-un alt reportaj publicat în aceeași presă comunistă se vorbește despre sărbătoarea care are loc în decembrie 1958 la Palatul Pionierilor, unde se adunaseră 800 de copii. „Sînt aici membri ai activelor pioniereşti şi reprezentanţi ai şcolilor fruntaşe din Bucureşti. La masa prezidiului iau loc Ion Circei, secretar al C.C, al U.T.M., reprezentanţi ai Comitetului Orăşenesc U.T.M., reprezentanţi ai Sfatului Popular al Capitalei, militari şi muncitori. Sunetul melodios şi puternic al goarnelor deschide adunarea festivă...“.
Visul fetiței din America: o păpușă românească
Cât timpul Palatul Pionierilor a funcționat în Palatul Cotroceni, aici au fost organizate mai multe cercuri, unde copiii învățau să picteze, să croșeteze, iar băieții să taie la traforaj. Tot aici, fetele își confecționau păpuși. Dintr-un reportaj publicat de „România Liberă“ a acelor ani, aflăm că o fetiță din America a rugat să i se dăruiască o păpușă românească, iar la cercul mâinilor îndemânatice din Palat, fetițele lucrau de zor la o masă plină de bucăți de pânză, vată, carton, flori de hârtie pentru a împlini visul americancei. „Rugămintea fetiţei a fost împlinită cu multă bucurie de membrii cercului «mîini îndemînatece» care au lucrat şi au trimis o expresivă păpuşe romînească“, scria autorul.
Alt reportaj la gazetă, aceeași abordare. „Să scrieţi la gazetă că în cinstea zilei de 7 Noembrie, cercurile noastre vor executa un planiglob electric, înfăţişând lupta pentru pace pe tot pământul. În centru va fi Uniunea Sovietică şi Moscova, oraşul marelui Stalin. Şi când s-o apăsa pe un buton, o să se aprindă luminile în toate părţile lumii, unde popoarele luptă pentru pace. Vor răsuna imnuri şi o să se audă explicaţii – că, ştiţi, o să facem şi sonorizare. Zău, o să fie ceva minunat! Să scrieţi neapărat despre asta“, i-au cerut pionierii de la cercul de radio şi electrotehnică reporterului. O fi fost așa, n-o fi fost... Cert este faptul că ura tovarășilor pentru Familia Regală nu dispăruse.
Bazin de înot sau drumeții în aer liber
Aici se înființase o revistă a Cercului literar, biblioteca număra peste 35.000 de volume și aveau loc numeroase întâlniri între copii și scriitori. Pe terenurile de sport, cei mici desfășurau diferite activități: spartachiade, crosuri, ansambluri de gimnastică, iar în timpul verii era funcțional un bazin de înot unde pionierii dădeau jos cravata roșie și îmbrăcau slipul. Alții își petreceau vacanța în stațiunea micilor naturaliști, unde, pe lângă laboratoare, fusese amenajată o mică seră unde erau plantate roșii, iar în livadă, pomi fructiferi. Unele fete învățau să coasă, altele să brodeze sau să picteze. Cei mai romantici cântau la mandolină, iar cei care erau artiști în lemn decupau la traforaj. Trei autobuze stăteau la dispoziția copiilor pentru drumeții. La Palatul Pionierilor din București erau aduși, pe timpul vacanței de vară în special, copii din orașele mici sau din mediul rural, acolo unde nu existau astfel de complexuri de petrecere a timpului liber.
La timpuri noi, un nou sediu
„Trebuie ca acest palat să servească pentru a învăţa cele mai noi și înalte cuceriri ale cunoaşterii“
În anul 1975, clădirea a fost preluată de Protocolul de Stat, care a restaurat-o și a transformat-o în reşedinţă prezidenţială, iar instituţia a funcţionat sub titulatura de Casa Centrală a Pionierilor într-o clădire din strada Sfinţii Apostoli. Din 1979 s-a mutat în sediul din Calea Serban Vodă. Actualul sediu al Palatului Copiilor (fost Pionierilor), de pe Bulevardul Tineretului, a fost construit între anii 1983-1985, șef de proiect fiind arhitectul Gheorghe Nădrag, și inaugurat în prezența tovarășului Nicolae Ceaușescu. „Acum, cînd primiţi acest minunat palat – creaţie a muncii avîntate a oamenilor muncii – trebuie să vă propuneţi să folosiţi cu rezultate cît mai bune acest palat, toate celelalte case ale pionierilor, şcolile, toate mijloacele pe care societatea noastră le-a realizat şi le realizează pentru a educa şi forma copiii şi tineretul patriei noastre. Trebuie ca acest palat, toate casele pionierilor, şcolile şi toate celelalte mijloace de educaţie să servească pentru a învăţa, a învăţa, pentru a vă pregăti temeinic însuşindu-vă – subliniez încă o dată – cele mai noi si înalte cuceriri ale stiintei si tehnicii, ale cunoaşterii în toate domeniile de activitate!“, este cuvântarea citată în revista „Arhitectura“ din anul 1987.
Despre el s-a vorbit pe larg în presa vremii: „Acest important edificiu e situat în partea de nord a Parcului de Distracţii al Tineretului şi a Orăşelului Copiilor, pe platforma inferioară acestora, sub cornişă, în continuarea zonei de locuinţe «Tineretului» şi în prelungirea axului Bulevardului Pionierilor, lîngă intersecţia acestuia cu Calea Piscului (actuala alee, ascendentă, de acces la Palatul Sporturilor şi Culturii). Avînd intrarea principală în axul Bulevardului Pionierilor, la capătul careului festiv, tratat cu paviment decorativ şi destinat adunărilor şi ceremonialurilor pioniereşti în aer liber, Palatul Pionierilor şi Şoimilor Patriei este conceput pe direcţia liniilor hexagonului, compunîndu-se din 17 corpuri, cu rosturi de tasare între ele, datorită faptului că, în această zonă de luncă a Dîmboviţei, terenul prezintă, din punct de vedere geotehnic, caracteristici dificile pentru construcţii“.
Palatul din amintirile copiilor
Peste ani, copiii de atunci, acum adulți, își aduc aminte cu nostalgie de acele vremuri: unii au zburdat prin Palatul Cotroceni, alții în noua clădire de pe Bulevardul Tineretului, dar în toate amintirile copilăriei se regăsesc activitățile de aici. Atunci când pe rețelele de socializare se publică o imagine din acele timpuri, devin nostalgici după un timp al inocenței. „Doamne, ce baluri se făceau acolo“, „Ce-am mai bătătorit aleile alea în copilărie“, „Pe vremea când noi, elevii, ne plimbam ca Vodă prin lobodă în Cotroceni... ateliere, cercuri pionerești, tabere gratuite la Năvodari... Nota bene!: eram copii de muncitori, care învățau bine...“, scriu foștii copii. Carmen își aduce aminte de vremurile în care aici a învățat balet. „În Palatul Pionierilor am făcut 4 ani de balet cu o dansatoare rusoaică... făceam o oră cu troleibuzul din Lacul Tei... amintiri frumoase... și multe serbări cu premii pentru copiii cu merite speciale... Eram sute de copii care participau la zecile de ateliere. Restul era iluzie... din păcate“.
Altcineva care și-a petrecut copilăria aici își amintește că palatul „iarna se transforma într-un mic orășel al copiilor cu carnavaluri în sălile de la intrarea în curtea Cotroceni... și vată de zahăr pe băț...“. Augustin a avut parte de o experiență frumoasă aici. A fost adus cu trenul de la Sibiu la București, alături de alți pionieri fruntași la învățătură. „Costul excursiei a fost cât un bilet de peron, adică 50 de bani. Am primit sandviciuri Am ajuns la Palatul Copiilor unde am fost cazați pentru 3 nopți. Am vizitat atelierele diferite, am înotat în piscina palatului, am fost duși să vizităm capitala, iar în ultima seară s-a făcut un foc de tabără uriaș. Nu am să uit niciodată această excursie“.
Daniela retrăiește anii copilăriei în care o amintire de suflet este acest palat: „Superb era acolo. Avea grădini bine îngrijite cu alei spațioase cu bănci și tot felul de statui. În interior erau camere micuțe. Podeaua scârțâia. Aveam ore de pian. Ore de desen. Fiecare ce își dorea. Se făceau carnavaluri. Serbări. Totul era gratis pentru orice copil“.
Propaganda înainte de orice
Pe măsură ce treceau anii, presa nu mai consemna aproape nimic din ceea ce se petrecea la Palatul Pionierilor, ci doar activitățile de propagandă. În numărul din aprilie-iunie 1989 al revistei „Flacăra“ nu se scria decât în limbaj de lemn. „În pas cu şcoala, organizaţiile de pionieri contribuie cu mijloace proprii la cultivarea înclinaţiei copiilor spre aflarea şi însuşirea noului din ştiinţă şi cultură, din alte domenii, sprijinindu-i să aprofundeze prin cercetare şi cunoaştere directă cele învăţate la şcoală. În acest scop, au fost create numeroase case ale pionierilor şi şoimilor patriei. După cum este cunoscut, în 1986 copiilor le-a fost încredinţat Palatul Pionierilor şi Şoimilor Patriei din Bucureşti, ridicat ca o expresie a dragostei şi grijii permanente a conducătorului partidului şi statului, a tovarăşei Elena Ceauşescu, faţă de copii. În şcoli şi în casele pionierilor şi şoimilor patriei există 107 614 cercuri tehnico-aplicative, ştiinţifice şi pe obiecte de învăţămînt, in care sunt cuprinşi peste 2 400 000 de copii. O imagine semnificativă pentru dotarea tehnică o dau cercurile de informatică, la care în anul de învăţămînt 1988-1989 au participat 20 000 de pionieri şi şcolari, aceste cercuri dispun de 600 de calculatoare electronice şi de 100 de monitoare color“.
Oferta educațională postdecembristă
După Revoluția din 1989, Palatul Pionierilor și Șoimilor Patriei și-a pierdut din interes, fiind privit ca o rămășiță a unui timp pe care oricine l-a trăit l-a vrut uitat. Dar Palatul Pionierilor a supraviețuit și acum se numește Palatul Național al Copiilor. Înscrierile se fac online și activitățile pot fi urmărite pe rețelele de socializare. Conform site-ului oficial, aici funcționează un cenaclu literar, o secție cultural-artistică, unde copiii învață să cânte la acordeon, muzică ușoară sau într-un cor, aici fiind și un cerc de jocuri muzicale. De asemenea, se țin cursuri de dans, de pictură și de ceramică. O trupă de dans modern încearcă să țină pasul cu schimbările din societate, iar cei care doresc să cultive tradițiile pot învăța dansuri populare, iar cei mai talentați urmează cursuri de balet.
Tot la Palatul Național al Copiilor sunt şi cursuri de inițiere în presa scrisă, radio și televiziune, iar un alt profesor le vorbește copiilor de educație civică. Pe scena copilăriei pot urca mici artiști care învață un rol sau se pot distra la teatrul de marionete. Dacă în anii ’50 era de neconceput ca la Palatul Pionerilor să se învețe o limbă străină alta decât rusa, acum este deschidere către limbile de circulație internațională: franceză, engleză, italiană, germană.
Se încarcă comentariile...
