Video Misterul porții medievale din Castelul Corvinilor, singura ușă care a supraviețuit celor mai mari incendii din istoria sa

În secolul al XIX-lea, Castelul Corvinilor a fost distrus de două incendii devastatoare. Singurul obiect original care a supraviețuit este ușa masivă de lemn a vechii închisori, martoră a celor mai dramatice episoade din istoria castelului.

În secolul al XIX-lea, două incendii majore au afectat grav Castelul Corvinilor din Hunedoara. În urma lor, singurul obiect de mobilier care a supraviețuit a fost ușa masivă de lemn a vechii închisori, astăzi considerată una dintre cele mai valoroase piese originale ale monumentului.

Lajos Aranyi, salvatorul uitat al Castelului Corvinilor

După al doilea incendiu, petrecut în 1854, Castelul Corvinilor a fost salvat de la ruină și datorită inițiativei medicului și arheologului Lajos Arányi (1812–1887). Impresionat de starea avansată de degradare pe care a observat-o în 1863, Arányi a transformat salvarea castelului într-o misiune personală.

A realizat machete, a mobilizat donații și, în 1868, a prezentat un plan de restaurare ambițios, care propunea transformarea castelului într-o reședință regală de vară și palat de vânătoare.

Proiectul a fost susținut de autoritățile austro-ungare, iar în lucrările de restaurare au fost implicați arhitecți de renume ai vremii. Pentru eforturile sale, Arányi a fost recompensat, în 1875, cu titlul de „nobil de Hunedoara”.

Castelul Corvinilor, neglijat de habsburgi

Lajos Arányi a descris starea catastrofală a castelului în cartea sa „Vajda-Hunyad vára, 1452, 1681, 1866”, publicată în 1867. Potrivit acestuia, la începutul secolului al XIX-lea, Castelul Corvinilor – aflat între 1724 și 1867 în grija statului austriac – ajunsese într-o stare avansată de degradare. Fusese transformat într-o clădire de locuit și depozit de fier.

„În anul 1724, meșteșugarii locali care nu cunoșteau estetica gotică și nici stilul renascentist, au început modificări rudimentare, cu intervenții dezastruoase. Au zidit ferestrele elegante, au înlocuit cornișele și mulurile cu cărămidă simplă și au distrus ancadramentele originale ale ferestrelor și porților”, scria Arányi.

Deși în prima parte a secolului al XIX-lea s-au făcut unele reparații, impulsul real pentru restaurare a venit abia în 1817, când împăratul Francisc I al Imperiului Habsburgic a vizitat Transilvania și a petrecut trei zile la Castelul Corvinilor.

„Impresionat de valoarea istorică și artistică a castelului, împăratul a alocat 30.000 de forinți de aur pentru restaurare – o sumă considerabilă pentru acea perioadă. Însă, chiar când părea că monumentul își recapătă strălucirea, un nou dezastru l-a lovit: un trăsnet a distrus capela și alte părți importante ale construcției”, relata Lajos Arányi.

Incendiul ar fi avut loc în 1824, iar în anii care au urmat, cu ajutorul donațiilor, castelul a fost parțial reparat și, la mijlocul secolului al XIX-lea, redevenise un loc de atracție pentru călătorii străini, fiind chiar utilizat ca loc de cazare.

Incendiul din 1854 care a distrus Castelul Corvinilor

Un incendiu puternic a distrus din nou Castelul Corvinilor în aprilie 1854, marcând unul dintre cele mai dramatice momente din istoria monumentului din Hunedoara.

„La data de 11 aprilie, la ora 11 seara, a izbucnit un incendiu în partea estică a castelului, sub acoperiș. Împins de vântul din est, focul a cuprins rapid acoperișul sudic, apoi și pe cel nordic. Din cauza prăbușirii acoperișului, aproape toate tavanele camerelor s-au prăbușit și au ars. Pe 12 aprilie, la prânz, focul încă ardea. Cauza este necunoscută, dar se bănuiește că a fost un incendiu provocat intenționat. Toate încercările de stingere au fost zadarnice. În afară de clădirea castelului, au mai ars încă șapte case situate spre sud. Întregul castel arată acum ca o ruină, deasupra lui se înalță întunecate 16 coșuri de fum goale; doar în partea vestică a rămas în picioare așa-numitul turn Nebojsza”, scria revista ungară Hölgyfutár în 1854.

Potrivit altor surse istorice, incendiul ar fi izbucnit în apropierea turnului de poartă, din neglijența pretorului plasei Hunedoara, Dombrády, și s-a extins rapid, transformând castelul într-o ruină. O altă ipoteză susține că incendiul ar fi fost provocat de un fulger care a lovit acoperișul nordic în noaptea de 13 aprilie 1854, în jurul orei 23.

„Mai multe ziare relatează cum faimosul castel istoric din Hunedoara, în Transilvania, în noaptea dintre 12 și 13 aprilie, a fost mistuit de flăcări. Incendiul a izbucnit în turnul numit Buzdugan și, alimentat de un vânt puternic, s-a răspândit rapid. Vântul a dus flăcările și dincolo de zidurile cetății, astfel că și târgul din apropiere a pierdut 8–10 case de locuit”, informa cotidianul ungar Budapesti Hírlap.

Gravitatea dezastrului era anunțată și de Ziarul Duminical, care nota că doar un singur turn a mai rămas întreg după incendiu.

Poarta închisorii – singura piesă originală de lemn care a supraviețuit

Dintre toate elementele originale ale Castelului Corvinilor, doar ușa închisorii medievale a supraviețuit incendiului din 1854. Potrivit muzeografilor, aceasta este singura ușă originală din lemn a castelului, veche de peste cinci secole, și are o valoare istorică deosebită. 

În spatele ușii masive se înfățișează spațiile sumbre din temnița Castelului Corvinilor, locul care a fost, de-a lungul timpului, sursa unor numeroase legende și controverse istorice. Deși unele povești susțin că Vlad Țepeș ar fi fost închis aici timp de șapte ani, cercetările infirmă această ipoteză: închisoarea castelului datează din secolele XVI–XVII, deci este prea „tânără” pentru a-l fi găzduit pe „Dracula”. 

Locul a fost folosit în timpul Răscoalei lui Horea, în 1784. Potrivit documentelor, peste 100 de iobagi acuzați de răscoală au fost întemnițați în beciurile castelului. Aceștia urmau să fie executați, dar au fost salvați în ultimul moment, după intervenția unui ofițer austriac care a refuzat cererea nobililor de a-i ucide pe loc.

Închisoarea medievală era un spațiu sumbru, cu mai multe niveluri și o cameră întunecoasă de tip „oubliette”, unde condamnații erau lăsați să moară uitați. De-a lungul anilor, temnița a fost transformată în afumătoare, iar majoritatea urmelor sale s-au pierdut. Singura piesă autentică păstrată până azi este ușa masivă din lemn, veche de peste 500 de ani, restaurată în 2021.

Castelul Corvinilor, în ruină după incendiul din 1854

Timp de un deceniu și jumătate după incendiul devastator din 1854, Castelul Corvinilor a rămas în ruină, însă a continuat să atragă atenția vizitatorilor, curioși să descopere unul dintre cele mai importante monumente medievale din Transilvania.

„Încăperile castelului sunt în mare parte distruse, fie de incendiul care l-a mistuit în urmă cu câţiva ani, fie din cauza neglijării care i-a urmat. Sala mare şi camerele alăturate, coridoarele frumoase sunt sortite prăbuşirii şi se află într-o stare periculoasă”, nota geologul englez David Thomas Ansted, în urma vizitei sale la Hunedoara, în 1862.

Potrivit lui Lajos Arányi, la Viena funcționa încă din 1850 Comisia Centrală Imperială și Regală pentru Cercetarea și Conservarea Monumentelor Arhitecturale. Aceasta a fost informată, în 1855, de către conservatorul József Lorenz (din zona Sighișoara) despre incendiul de la Castelul Huniazilor, izbucnit pe 13 aprilie 1854. Comisia a recomandat acoperirea clădirii și menținerea acesteia într-o stare acceptabilă.

După aproape doi ani, în 1857, Comisia Centrală din Viena a transmis administrației locale din Transilvania că este necesar să trimită un expert la Hunedoara, pentru a evalua situația castelului și a elabora un plan de restaurare.

Statul austriac a fost rugat să suporte cheltuielile pentru reparații din fonduri publice. Însă, întrucât resursele naționale fuseseră deja alocate altor proiecte, Comisia a apelat la Ministerul Comerțului. Suma solicitată pentru reabilitarea sălii cavalerilor și a capelei a fost de 17.000 de forinți, însă ministerul a aprobat doar 400 de forinți și 34 de creițari – o alocare considerată total nesatisfăcătoare.

În jurul anului 1870, Castelul Corvinilor a intrat într-unul dintre cele mai ample procese de restaurare din istoria sa, lucrări care au continuat până la începutul secolului XX. Intervențiile au salvat monumentul medieval, iar castelul a început să își recapete treptat prestigiul și frumusețea pierdute în flăcările din 1854.