Povestea neştiută a Castelului Corvinilor. Oamenii care l-au transformat din ruină într-o perlă a Imperiului Austro-Ungar
0
Castelul Corvinilor a trecut în urmă cu un secol şi jumătate prin cea mai amplă restaurare din istoria lui. Arhitecţii faimoşi au transformat ruinele castelului medieval în monumentul impozant din zilele noastre. Un savant îndrăgostit de cetatea Huniazilor a contribuit decisiv la salvarea sa.
La mijlocul secolului al XIX-lea, Castelul Corvinilor a fost devastat de un incendiu puternic. Timp de un deceniu a fost lăsat în ruină, înainte de a fi supus celei mai ample operaţiuni de restaurare din istoria sa. Castelul Corvinilor a fost transformat la sfârşitul secolului al XIX-lea în cetatea impresionantă, admirată în prezent de sute de mii de turişti.
Castelul Corvinilor înainte de incendiu
În primele decenii ale secolului al XIX-lea, Castelul Corvinilor fusese renovat din ordinul împărătesei Carolina Augusta şi a devenit o destinaţie atractivă pentru savanţii străini care explorau Transilvania.
„Castelul, acum renovat, oferă, ca un castel cavaleresc înzestrat cu tunuri, rondele şi poduri mobile, o panoramă interesantă. Maiestatea sa, împărăteasa Carolina, a fost impresionată de stilul măreţ al castelului şi a determinat renovarea unui edificiu care a fost locuit de unul dintre cei mai mari şi virtuoşi eroi”, afirma istoricul Joseph Adalbert Krickel, în 1828.
Ioan de Hunedoara era evocat adesea în descrierile monumentului.
„Prima noastră datorie în Hunedoara a fost să vizităm vechiul castel, deoarece este interesant din punct de vedere istoric, fiind construit de cel mai mare om pe care Transilvania l-a avut vreodată, Ioan de Hunedoara, guvernatorul Ungariei şi tatăl lui Mathias Corvinus”, îl descria autorul englez John Paget, în urma vizitei din 1840.
„Acest castel feudal, unul dintre cele mai frumoase pe care le-am văzut, este perfect conservat. Vast, foarte bun pentru apărare, este foarte pitoresc şi supraveghează o vale superbă, pe care am descoperit-o în întreaga ei splendoare. Arhitectura sa îndrăzneaţă şi poziţia sa vorbesc imaginaţiei. Şi când ne gândim că a fost reşedinţa atâtor oameni celebri, capătă o frumuseţe şi mai mare în ochii noştri”, relata August Frederic de Marmont, ducele de Ragusta, care a vizitat Castelul Corvinilor în 1834.
FOTO: Castelul în 1842, de Augustin Francois Lemaitre
Castelul după incendiul din 1854
Incendiul care a mistuit Castelul Corvinilor a avut loc în noaptea de 13 aprilie 1854. Potrivit unor istorici, a fost cauzat cel mai probabil de un trăznet. Succesiunea evenimentelor care au condus la incendiul mistuitor nu a putut fi clarificată, au susţinut alţi istorici, care nu au exclus ca focul să fi fost pus deliberat. Incendiul a distrus acoperişul care era din şindrilă şi restul structurii din lemn a castelului, dar şi tocuri de uşă, geamuri, grinzile de susţinere ale plafoanelor din lemn şi ale scărilor de lemn care predominaseră până atunci în castel.
De acest incendiu a scăpat numai uşa închisorii, care are o mare valoare, fiind considerată singura uşă originală din lemn a castelului. Poarta are o vechime de peste cinci secole, informau muzeografii Castelului. Timp de aproape un deceniu, monumentul a rămas ruinat, dar a continuat să atragă atenţia oaspeţilor săi.
„Încăperile castelului sunt în mare parte distruse, fie de incendiul care l-a mistuit în urmă cu câţiva ani, fie din cauza neglijării lor care i-a urmat acestuia. Sala mare şi camerele alăturate, coridoarele frumoase sunt sortite prăbuşirii şi se află într-o stare periculoasă”, scria David Thomas Ansted, un geolog englez care a vizitat Hunedoara în 1862.
Marea transformare a Castelului
De la mijlocul anilor 1860, soarta Castelului Corvinilor urma să se schimbe. Omul care a contribuit decisiv la transformarea acestuia dintr-o ruină medievală în aşezarea maiestuoasă din zilele noastre a fost Lajos Aranyi, un medic pasionat de arheologie şi îndrăgostit de monumentul istoric.
Lajos Arányi (1812 - 1887) are o poveste aparte. A fost adoptat din fragedă copilărie de un unchi extrem de bogat care i-a asigurat o educaţie aleasă. Aranyi a învăţat din adolesenţă limbile latină, germană, franceză şi italiană şi cunoştea desenul şi artele. A absolvit Filosofia şi Dreptul, dar a renunţat la cariera de avocat pentru a se dedica medicinei.
În tinereţe, Aranyi obişnuia să călătorească pe jos, prin întreg Imperiul Austro-Ungar, din care făcea parte şi Transilvania pentru a cunoaşte ţinuturile şi oamenii. A devenit din 1861 membru al Academiei Ungare de Ştiinţe şi profesor de patologie, însă în afară de medicină a făcut o pasiune pentru arheologie. A fost cel care a propus marcarea tuturor monumentelor istorice din Buda cu plăci comemorative, însă cea mai mare realizare a sa a fost iniţiativa de restaurare a Castelului Corvinilor, una care în 1875, i-a adus lui şi familiei sale titlul de nobili de Hunedoara, din partea împăratului Franz Joseph.
Lajos Aranyi, savantul îndrăgostit de castel
În 1863, Lajos Arányi a vizitat pentru prima dată în viaţa sa Castelul Corvinilor. Plecase de la Târgu-Mureş spre Budapesta şi a făcut un ocol prin Hunedoara, pentru a vedea ruinele monumentui medieval, lăsat fără acoperiş şi pustiit de incendiul din 1854. A rămas impresionat de castel şi în acelaşi timp întristat de neglijarea acestuia. Reabilitarea castelului Huniazilor a devenit un vis al lui Aranyi, potrivit mărturiilor sale.
În următorii ani, savantul a călătorit de mai multe ori în Hunedoara pentru a studia monumentul şi a găsi „leacul” pentru salvarea acestuia din „starea de morbiditate” aşa cum o descria medicul. Şi-a început munca de la zero, iar pe lângă lucrările dedicate acestuia, Aranyi a creat, pe propria cheltuială, trei machete ale Castelului Corvinilor, una pentru a o preda prinţului moştenitor Rudolf, în speranţa că îi va câştiga interesul pentru acest edificiu. O altă machetă a Castelului Corvinilor, care este păstrată şi în prezent la castel, era purtată prin oraşe, iar oamenii erau invitaţi să doneze bani pentru restaurarea monumentului istoric.
În 1868, la o reuniune a Societăţii Maghiare de Istorie, a fost prezentat planul de restaurare al castelului, care urma să fie transformat într-o reşedinţă de vară a familiei regale şi un palat de vânătoare. Era potrivit datorită istoriei sale şi a întinselor păduri, pline de animale sălbatice, care îl înconjurau. Ideea i-a cucerit pe conducătorii Imperiului Austro-Ungar, iar resurse impresionante au fost mobilizate pentru refacerea castelului.
Arhitecţii care au vrut să îl transforme în palat regal
Alături de Aranyi, în demersul de salvare a edificiului medieval au fost implicaţi unii dintre cei mai renumiţi oameni de ştiinţă, istorici şi arhitecţi ai Imperiului Austro-Ungar.
Friedrich Schmidt (1825 –1891), un celebru architect al secolului al XIX-lea a proiectat în stil gotic clădirea Primăriei Viena şi restaurarea Catedralei din Koln. El s-a ocupat de planificarea designului pentru castelul renovat, iar potrivit estimărilor sale, costul lucrărilor se ridica la 250.000 de forinţi. Schmidt a încredinţat lucrările studenţilor săi Ferenc Schulcz, Imre Steindl şi Frigyes Schulek, de la Academia de Arte Frumoase din Viena.
Ferenc Schulcz (1838 – 1870, Pest) un tânăr arhitect cu o carieră promiţătoare, lansată după primirea premiului Füger în aur pentru arhitectură a condus lucrările de restaurare începute în 1869. Schulcz a elaborat planurile de reconstrucţie pentru palatul de vânătoare în 1869 şi a estimat lucrările la 500.000 de forinţi. Lucrările au început într-un entuziasm general al localnicilor din Hunedoara.
„Scopul restaurării castelului este mai presus de toate ideea păstrării lui ca parte a istoriei şi ca monument al ţării. Acest monument ar trebui să fie menţinut în întregime, aşa cum a fost în vremea Huniazilor. Un singur scop ar fi potrivit pentru locaţia sa minunată: castelul regal. Această clădire este atât de sacră încât numai celei mai înalte persoane, regele, să îi fie permis să locuiască acolo”, scria Ferenc Schulcz în 1869.
Schulcz a abordat restaurarea arhitecturii gotice din Sala Cavalerilor, a dărâmat mai întâi toate componentele din interior, a decapat tencuielile distrugând inclusiv martorii de pictură, a restaurat sculpturile vechi, le-a păstrat, le-a remontat acolo unde a fost posibil, a copiat după original multe dintre elementele sculpturale, informează reprezentanţii Castelului Corvinilor. A murit însă 22 octombrie 1870, fără a-şi duce planurile la bun sfârşit.
Castelul, în schiţa lui Schulcz.
Imre Steindl (1839, Pest - 1902, Budapesta) a preluat la scurt timp restaurarea Castelului Corvinilor. Steidl a fost designerul clădirii Parlamentului ungar, din Budapesta, clădire considerată de mulţi drept un simbol al capitalei Ungariei.
Steindl a urmat orientarea predecesorului său, dar ulterior a modificat programul de restaurare bazându-se pe ipoteza că Hunedoara trebuia să devină Cetate Regală, reşedinţa de vară pentru curtea imperială. A estimat costurile de renovării Castelului la două milioane de forinţi. „Steindl a practicat supraînălţări la nivelul Palatului Nordic, a Turnului de Vest, a Palatului Sudic, concepând totodată forma actuală a acoperişurilor, acoperişuri impunătoare, prin aceasta urmărindu-se a se conferi un plus de măreţie întregului ansamblu”, informează muzeografii de la Castelul Corvinilor.
Steindl a modificat crenelurile bastioanelor descoperite din zona de nord, a demontat toate ancadramentele ferestrelor pe care le-a uniformizat fără a ţine seama de cele existente, urmărind în acest fel redecorarea întregului ansamblu cu componente artistice sculptate în stil neogotic, informează muzeografii. În anul 1874 Steindl a demisionat deoarece bugetul aprobat pentru monumentul de la Hunedoara era necorespunzător planurilor sale şi oricum fusese acuzat că nu respectase planurile iniţiale de restaurare.
Camera Deputaţilor din Budapesta a încredinţat continuarea lucrărilor de restaurare fostului antreprenor de construcţii a lui F. Schulcz, Piaczek Iuliu care a încheiat în mod trist lucrările de restaurare la Hunedoara, susţin muzeografii Acesta a aplicat tencuieli noi pe toate suprafeţele din interior sau din exterior, a desfiinţat toate decorurile sculpturale vechi, majoritatea lor fiind aruncate sau transformate în materiale de zidărie.
În 1876 s-a considerat că lucrările efectuate până atunci şi-au greşit scopul, ele fiind încredinţate arhitectului Khuen Antal, nobil de origine, şi cu apetit extraordinar pentru ceea ce însemna la vremea aceea ideeea de restaurare a monumentelor istorice. El a finalizat restaurarea arhitecturii gotice din Sala Cavalerilor, interiorul etajului superior al Turnului Buzduganelor, balcoanele Camerei de Aur şi cele ale Turnului Vestic.
Castelul devenit un simbol naţional
Deşi restaurarea Castelului Corvinilor a fost oprită la sfârşitul anilor 1870, înainte ca acesta să fie finalizat, Castelul a devenit unul dintre cele mai renumite monumente ale Imperiului Austro-Ungar, iar maghiarii i-au atribuit o semnificaţie naţională profundă, legată de cultul Huniazilor. A fost de asemenea, considerat un model de castel medieval.
Între anii 1896 şi 1908, Castelului Corvinilor a fost model pentru arhitectura Castelului Vajdahunyad, din Parcul Oraşului, în Budapesta. Maghiarii au clădit ansamblul cu ocazia Expoziţiei milenare, deidicată sărbătoririi a 1.000 de ani de la stabilirea strămoşilor lor în Bazinul Panonic. Iniţial, construcţia în stil gotic a fost proiectată din lemn şi carton şi trebuia demontată ulterior, dar datorită popularităţii sale a fost reconstruită din piatră şi păstrată, în prezent fiind un obiectiv turistic important al capitalei Ungariei.
Castelul din Hunedoara a fost declarat monument protejat în 1880 de Parlamentul austro-ungar.
În anul 1907 arhitect şef al castelului de la Hunedoara a fost numit Istvan Möler, care a continuat restaurarea monumentului pe principii ştiinţifice, practicând săpături arheologice şi studii de parament, intenţiile sale fiind acelea de a elimina denaturările predecesorilor săi. Printre realizările acestuia se numără şi restaurarea Galeriei Gotice de pe faţada Palatului de Vest, el inspirându-se în acest sens din schiţele şi desenele realizate de către L. Arányi precum şi restaurarea faţadei Palatului Matei (în Palatul Nordic), informează Muzeul Castelului Corvinilor.
Nicolae Iorga şi Castelul Corvinilor
Împodobirea castelului medieval cu materiale şi decoruri moderne a fost aspru criticată de unii dintre istoricii români. Nicolae Iorga se plângea că renovarea castelului i-a ştirbit din aspectul său original.
„Odată era vorba să se aşeze aici nenorocitul arhiduce Rudolf. Atunci ar fi avut rost cheltuielile mari care s-au făcut pentru a căptuşi ruina, care se cuvenea să rămâie ruină, cu strălucirea ţiglelor, basalturilor, auriturilor, sticlăriilor noi, cu bogăţia stemelor şi podoabelor de odinioară. Aşa însă, o astfel de prefacere, în material nou, pretenţios şi vulgar, e ca şi cum s-ar fi gândit cineva să îmbrace în rochie de bal din vremea ei de alminterea scheletul unei împărătese moarte demult”, scria Nicolae Iorga, în volumul „Neamul Românesc şi Ţara Ungurească” (1906).
Vă recomandăm şi:
Se încarcă comentariile...
