De anul viitor, elevii ar putea fi puși să meargă la biserică pentru a fi evaluați la Religie. Expert: „O sursă generatoare de inechitate”

Ministerul Educației a pus în consultare publică standardele naționale de evaluare pentru disciplina Religie, un document care a stârnit controverse din cauza unor descriptori care cer elevilor să valorifice propria participare la slujbele religioase, experiențele personale de credință sau exemple din viața religioasă trăită în afara școlii. Deși anexa se intitulează simplu „Religie”, fără a indica un cult anume, conținutul este construit pe repere ale credinței ortodoxe, iar Ministerul nu a publicat standarde separate pentru celelalte culte. Criticii atrag atenția că astfel de formulări mută accentul de la competențele dobândite în școală către experiențe religioase personale și transformă evaluarea școlară într-un instrument de validare a convingerilor religioase.

Elevii, nevoiți să meargă la biserică pentru a obține note mari la Religie. FOTO: Arhiva Adevărul

Un exemplu este standardul pentru clasa I, unde elevului i se cere să descrie elemente specifice bisericii „pornind de la participarea sa la slujbele religioase”. Nivelurile superioare de performanță presupun inclusiv oferirea unor exemple din propria participare la slujbe. Astfel, pentru nivelul de bază, elevul descrie, cu sprijin, două elemente observate în timpul participării la slujbele religioase; pentru nivelul consolidat, descrie fără sprijin două elemente observate; iar pentru nivelul avansat, descrie trei elemente specifice bisericii, pornind de la participarea sa la slujbe religioase, oferind și exemple personale.

În acest caz, experiența religioasă din afara școlii devine criteriu de evaluare școlară, deși participarea la slujbe nu este organizată de școală și nu face parte din activitățile obligatorii ale disciplinei. Participarea la slujbe și la liturghie depinde de familie, de practica religioasă a elevului și de apartenența confesională, ceea ce înseamnă că elevii nu pornesc de la aceeași experiență atunci când trebuie să răspundă unor astfel de cerințe.

Același tip de formulări apare și în alte clase. La clasa a II-a sunt evaluate „modalitățile de a-L purta pe Dumnezeu în minte și în suflet în fiecare zi”, iar la gimnaziu apar descriptori referitori la „propria identitate religioasă”, „propria devenire spirituală” sau exprimarea valorilor religioase prin „cuvinte și fapte”. De asemenea, unele formulări depășesc sfera evaluării competențelor și pot fi interpretate ca încurajând asumarea sau promovarea unei anumite credințe religioase, cum ar fi explicarea contribuției unor personaje biblice la „planul lui Dumnezeu pentru lume”.

Reacția Ministerului Educației

Într-o declarație pentru Adevărul, secretarul de stat în Ministerul Educației Sorin Ion a subliniat că documentul se află încă în faza de consultare publică și că orice sugestii de îmbunătățire pot fi luate în considerare.

El a atras atenția asupra pericolului de a reduce inițiativa standardizării la un subiect punctual, pierzând din vedere importanța de ansamblu a demersului.

„Documentul în discuție este încă în faza de consultare publică și reprezintă doar o propunere, nu un act normativ finalizat, ceea ce înseamnă că orice sugestii de îmbunătățire primite pot fi luate în considerare și pot duce la modificări corespunzătoare.

Este important să nu reducem inițiativa standardizării testelor, care este apreciată în spațiul public, la un subiect punctual, deoarece riscăm să o transformăm într-un motiv de derizoriu și să pierdem din vedere esențialul. Scopul real al documentului este standardizarea valorilor pentru două cicluri de învățământ, iar dacă atenția tuturor se concentrează doar pe câteva rânduri izolate dintr-un set mult mai amplu de documente, atunci nu mai percepem importanța de ansamblu a acestui demers”, a relatat Sorin Ion.

 Expert în educație: „Se forțează limitele laicității”

Expertul în politici publice și fost secretar de stat în Ministerul Educației Radu Szekeli a comentat subiectul pentru Adevărul, subliniind că propunerea forțează limitele laicității statului și rolul școlii publice:

„A evalua un elev la disciplina școlară numită «Religie» pe baza prezenței și a observațiilor făcute în timpul unei slujbe bisericești, într-o altă instituție unde tu ca profesor nu ești prezent, este exact ca și cum, la Educație Civică, am nota un copil în funcție de participarea lui la o demonstrație publică din Piața Victoriei.

Educația civică ne ajută să înțelegem mecanismele democrației și ne explică drepturile cetățenești, dar școala nu te obligă la activism în stradă pentru un calificativ. Similar, într-un stat laic, ora de religie dintr-o școală publică trebuie să rămână un spațiu al alfabetizării culturale, etice și spirituale. Miza este cunoașterea și cultivarea unor valori, nu monitorizarea practicii liturgice sau a conformismului confesional. Într-un sistem de educație modern, granița dintre cunoașterea academică și convingerea intimă a elevului trebuie să rămână absolut igienică.”

Prozelitism sau lipsă de coordonare?

Szekeli a subliniat că este vorba despre o lipsă de autoritate în coordonare și despre o sursă generatoare de inechitate. El a atras atenția asupra situației elevilor ai căror părinți nu au timp, resurse sau aleg să nu îi ducă la biserică.

„Aș evita eticheta de prozelitism în sensul strict de «convertire», pentru că, până la urmă, Religia rămâne o disciplină cvasi-opțională, elevul nu trebuie să participe la această disciplină, deci nu va fi forțat să se supună unui proces de convertire. Dar vorbim cu certitudine despre o lipsă de autoritate în coordonare, în cazul în care propunerile au venit dinspre grupuri de lucru pe discipline sau experți pe discipline care e foarte posibil să nu fi respectat întocmai metodologia de elaborare a standardelor de învățare.

Mă întreb totodată cum arată un item obiectiv care să evalueze nivelul de atingere al acestui standard. Dar dincolo de chestiunile tehnice, strict pedagogice, vorbim despre o sursă generatoare de inechitate atunci când un standard de evaluare condiționează evaluarea performanței școlare de o experiență privată, de familie. Se deturnează rolul evaluării învățării în școală. Ca om care a lucrat decenii în politici educaționale și a promovat accesul echitabil la învățare, mă întreb și ce facem cu elevul ai cărui părinți nu au timpul, resursele sau, pur și simplu, aleg în virtutea propriei libertăți să nu îl ducă la biserică?

Îi dăm o notă mai proastă pentru ca familia nu l-a dus să observe slujba? Sau îi încolonam pe toți duminica și îi trimitem la liturghie, să participe în grup la o experiență transcendentă, care ar trebui să rămână una eminamente personală? Evaluarea academică a copilului nu are voie să devină o penalizare a contextului său familial, a alegerilor ideologice”, a relatat Radu Szekeli.

Importanța standardizării testelor

Ministerul Educației și Cercetării a lansat în consultare publică proiectul de ordin pentru aprobarea standardelor naționale de evaluare, un document care urmează să fie aplicat începând cu anul școlar 2026-2027. Aceste standarde, elaborate în cadrul proiectului RECRED, reprezintă a treia componentă reglatoare a Curriculumului Național, alături de planurile-cadru și programele școlare. Ele definesc, pentru fiecare competență specifică din programa școlară, ce trebuie să știe și să poată face un elev, stabilind trei niveluri de performanță: de bază, consolidat și avansat. Potrivit Ministerului, implementarea acestora nu modifică programele școlare și nu schimbă sistemul actual de notare.

Principalul obiectiv al proiectului este introducerea, pentru prima dată, a unui referențial național explicit pentru evaluare, menit să asigure coerența dintre curriculum, predare și notare. Prin aceste standarde, cadrele didactice vor avea criterii comune după care să își justifice notele, oferind un cadru unitar care să reducă diferențele de evaluare între școli și profesori. Acest mecanism urmărește să facă procesul de notare mai obiectiv și mai transparent, atât pentru elevi, cât și pentru părinți, care vor putea înțelege mai clar nivelul real de performanță al copilului.

Proiectul promovează o schimbare de paradigmă în evaluarea școlară, trecând de la un sistem predominant normativ, bazat pe comparația între elevi, la unul criterial, centrat pe competențe. Astfel, performanța fiecărui elev este raportată la standarde de referință descrise explicit, și nu la rezultatele colegilor săi. Standardele de evaluare sunt concepute ca instrumente care transformă competențele din programă în criterii evaluabile, permițând profesorilor să aprecieze progresul fiecărui elev în raport cu obiectivele de învățare.

Pe termen lung, aceste standarde vor sta la baza elaborării viitoarelor evaluări naționale și a băncilor de itemi, având potențialul de a deveni fundamentul unei noi culturi a evaluării în sistemul preuniversitar. Prin crearea unui cadru unitar pentru descriptorii de performanță, proiectul urmărește să asigure o evaluare comparabilă la nivel național, contribuind la creșterea calității și echității actului educațional. Aprobarea finală a ordinului, după finalizarea perioadei de consultare publică, este așteptată ca un pas important în procesul de reformă curriculară demarat de Ministerul Educației.