Viperele au ieșit la soare și pot apărea pe traseele montane. Ce trebuie să faci în cazul unei mușcături

Turiștii care aleg traseele montane în această perioadă trebuie să fie atenți la viperele care au ieșit la soare și pot fi întâlnite în zone stâncoase sau la marginea pădurilor. Specialiștii explică ce trebuie făcut în primele minute după o mușcătură și ce greșeli pot agrava situația.

Atenție, turiști! Viperele au ieșit la soare și pot apărea pe traseele montane Foto: FB

Printre zonele în care întâlnirile cu viperele sunt mai probabile se numără Clisura Dunării, Băile Herculane, Cheile Nerei, Cheile Carașului, Munții Retezat, Munții Apuseni, dar și mai multe regiuni din Carpații Orientali și Meridionali.

Vipera cu corn, întâlnită în special în sud-vestul României

În sud-vestul țării poate fi întâlnită în special vipera cu corn, una dintre cele mai cunoscute specii veninoase din România. Aceasta preferă zonele calde și pietroase, stâncăriile, grohotișurile și marginile pădurilor, potrivit radioltenia.

Este prezentă în special în județele Mehedinți, Caraș-Severin și Gorj, dar poate apărea și în anumite zone din Timiș și Hunedoara.

În Munții Retezat și în alte regiuni carpatice este întâlnită mai ales vipera comună. Aceasta poate trăi în păduri, poieni, pajiști, zone umede și regiuni alpine, inclusiv la altitudini de peste 2.000 de metri.

Multe exemplare au un desen caracteristic în zigzag pe spate, însă culoarea poate varia. Există și vipere foarte închise la culoare sau aproape negre.

O altă specie prezentă în România este vipera de stepă, cunoscută și sub denumirea de vipera de fâneață. Aceasta este mai rară, trăiește în special în pajiști și are populații izolate în Dobrogea, Moldova și în anumite regiuni din Transilvania.

Specia este protejată, iar printre principalele amenințări se numără distrugerea habitatelor și agricultura intensivă.

De ce pot fi întâlnite viperele pe trasee

Viperele sunt animale ectoterme, ceea ce înseamnă că temperatura corpului lor depinde de temperatura mediului exterior. Din acest motiv, pot fi observate mai ales dimineața sau în perioadele mai răcoroase ale zilei, când ies pe pietre și pe poteci pentru a se încălzi. 

În general, viperele nu atacă oamenii și preferă să se retragă. Mușcăturile apar, de regulă, atunci când reptila este călcată, atinsă, prinsă sau nu mai are o cale de scăpare.

Riscul este mai mare atunci când turiștii introduc mâna sub pietre, în scorburi sau în vegetația deasă, fără să poată vedea ce se află acolo.

Specialiștii îi sfătuiesc pe oameni să nu încerce să prindă, să fotografieze de foarte aproape sau să omoare șerpii. Multe incidente apar din cauza imprudenței, atunci când oamenii se apropie prea mult de reptile sau încearcă să le atingă.

Semnele și simptomele unei mușcături de viperă

Manifestările clinice ale mușcăturii depind de mai mulți factori, printre care cantitatea de venin injectată, localizarea mușcăturii și starea de sănătate a victimei.

Veninul poate provoca efecte locale și sistemice, asupra întregului organism. În cazuri rare, mușcătura poate duce la deces, riscul fiind mai mare în cazul copiilor, din cauza dozei mai mari de venin raportate la greutatea corporală, și al persoanelor vârstnice.

La nivel local pot apărea urmele mușcăturii, durere, edem, adică umflare, precum și flictene, reprezentate de vezicule hemoragice.

La nivel general pot apărea febră, transpirații, greață, vărsături, dureri abdominale, diaree, amețeală, lipotimie, adică leșin, dificultăți de respirație, durere toracică, convulsii, comă, alte manifestări neurologice, hemoragii și urticarie.

În cazurile severe poate apărea șocul anafilactic, cu edem al feței, limbii și căilor respiratorii, dificultăți de respirație, scăderea severă a tensiunii arteriale și pierderea stării de conștiență.

Nu fiecare mușcătură este însoțită de injectarea unei cantități importante de venin. Există și așa-numitele „mușcături uscate”, în care apar urmele colților, dar nu se produce o intoxicație severă. Cu toate acestea, victima trebuie evaluată medical în toate situațiile, deoarece simptomele se pot agrava în timp.

Cum sunt clasificate mușcăturile de viperă

În funcție de reacția toxică, mușcăturile pot fi încadrate în patru grade.

Gradul 0 este caracterizat prin prezența urmelor mușcăturii, fără apariția unei reacții toxice și fără edem local.

La gradul 1 apare o reacție toxică minimă, cu edem local în jurul mușcăturii, fără reacție sistemică.

Gradul 2 reprezintă o reacție toxică moderată. Edemul se extinde la întregul membru mușcat, iar victima poate prezenta manifestări sistemice minime, precum vărsături sau hipotensiune arterială tranzitorie.

Gradul 3 reprezintă o reacție toxică severă, cu edem care se extinde rapid spre trunchi, stare de șoc, hemoragii sau alte reacții sistemice grave.

Ce trebuie făcut imediat după o mușcătură

În cazul unei posibile mușcături de viperă, primul pas este apelarea imediată a numărului unic de urgență 112 sau a Dispeceratului Național Salvamont, la numărul 0372 126 668.

Salvatorii trebuie să primească informații despre starea victimei și despre localizarea acesteia. Dacă este posibil, pot fi transmise și coordonatele GPS.

Victima trebuie liniștită și mobilizată cât mai puțin. Persoana trebuie așezată într-un loc sigur, ferit de un eventual alt atac al șarpelui. Dacă este conștientă, poate fi așezată întinsă pe spate, iar dacă este inconștientă, în poziția laterală de siguranță.

Plaga poate fi curățată cu apă curată sau apă oxigenată.

Inelele, brățările, ceasurile și alte obiecte strânse aflate pe membrul mușcat trebuie îndepărtate cât mai repede, deoarece zona se poate umfla, iar acestea pot acționa ulterior ca un garou.

Membrul afectat trebuie imobilizat într-o atelă pentru a limita contracțiile musculare, care pot favoriza circulația limfatică a veninului.

Acesta trebuie menținut în poziție neutră sau mai jos decât nivelul inimii și nu mai sus decât acesta.

În anumite protocoale de prim ajutor, proximal de plaga mușcată se poate aplica un bandaj cu fașă elastică pentru a încetini diseminarea veninului pe cale limfatică. Bandajul nu trebuie aplicat prea strâns, pentru a nu împiedica circulația arterială, iar recomandarea este să permită introducerea unui deget sub bandaj.

Bandajul elastic se îndepărtează la spital, în funcție de indicațiile personalului medical și de evoluția cazului.

Ce nu trebuie făcut

Rana nu trebuie tăiată, arsă sau cauterizată. Plaga nu trebuie stoarsă, iar veninul nu trebuie aspirat cu gura.

Nu se recomandă utilizarea dispozitivelor de aspirație a veninului. De asemenea, nu trebuie aplicată gheață și nu trebuie folosit un garou strâns, deoarece acesta poate opri circulația și poate provoca leziuni suplimentare.

Pe zona afectată nu trebuie aplicate substanțe improvizate sau curent electric.

Șarpele nu trebuie prins sau capturat. Dacă poate fi realizată fără niciun risc și fără întârzierea intervenției, o fotografie făcută de la distanță poate ajuta la identificarea speciei.

Șocul anafilactic necesită intervenție de urgență

Șocul anafilactic poate provoca umflarea feței, limbii și căilor respiratorii, dificultăți severe de respirație și scăderea bruscă a tensiunii arteriale.

În cazul persoanelor care au fost diagnosticate anterior cu alergii severe și au asupra lor un auto-injector cu adrenalină prescris, acesta trebuie utilizat conform indicațiilor medicale primite.

În cazul unei reacții severe, trebuie apelat imediat 112. Antihistaminicele pot fi utilizate în anumite reacții alergice, însă nu înlocuiesc adrenalina în cazul șocului anafilactic.

Dacă victima intră în stop cardio-respirator, se încep manevrele de resuscitare cardio-pulmonară, urmând, dacă este posibil, indicațiile dispecerului de urgență.

Pacientul trebuie transportat la spital pe targă, evitându-se mobilizarea inutilă. Victima nu trebuie lăsată să meargă sau să alerge până la mașină ori până la cea mai apropiată unitate medicală.

Serul antiviperin se administrează numai în spital și doar la indicația medicilor, în special în cazurile în care reacția toxică este moderată sau severă.

Serul nu trebuie cumpărat și păstrat în rucsac și nu trebuie administrat în afara unei unități medicale, deoarece poate provoca reacții alergice severe și necesită supraveghere medicală.

Cum pot fi prevenite mușcăturile

Pentru reducerea riscului, turiștii sunt sfătuiți să poarte bocanci sau ghete de munte, pantaloni lungi și, în funcție de traseu, jambiere sau parazăpezi.

Este recomandată verificarea atentă a locului în care se pășește și a locului în care se pune mâna. Pietrele, trunchiurile și scorburile nu trebuie cercetate cu mâna. Bețele de trekking pot fi utile, iar deplasarea pe traseele marcate este recomandată deoarece vegetația este, de regulă, mai redusă, iar șerpii pot fi observați și ocoliți mai ușor.

Turiștii trebuie să evite deplasarea prin vegetație înaltă atunci când există alternative și să nu lase deschise cortul, sacul de dormit sau rucsacul. În cazul întâlnirii cu o viperă, este recomandată păstrarea unei distanțe de cel puțin 2,5 metri. Reptila nu trebuie provocată, atinsă sau urmărită.

Șerpii simt vibrațiile pașilor și, de cele mai multe ori, se retrag. Prezența unei vipere pe traseu nu trebuie să provoace panică. Cel mai sigur lucru este ca reptila să fie lăsată să se retragă.