Video Castelul Corvinilor, șase secole de transformări uimitoare. Cum i s-a redat farmecul unei bijuterii arhitecturale
0Castelul Corvinilor din Hunedoara trece prin ample lucrări de restaurare, menite să-i redea strălucirea pierdută în deceniile în care fusese „sufocat” de combinatul siderurgic. De-a lungul timpului, a trecut prin mai multe etape de refacere, care și-au pus amprenta asupra arhitecturii sale.
Castelul Corvinilor a rămas deschis turiștilor, chiar dacă în ultimii cinci ani s-a aflat neîntrerupt în șantier. Lucrările de restaurare începute în 2019 și finanțate din fonduri europene vor trebui finalizate în 2027.
„Cea de-a doua etapă de restaurare a Castelului Corvinilor vizează nu mai puțin de 27 de obiective de lucrări, printre care se regăsesc restaurarea frescelor din mai multe zone ale edificiului medieval, înlocuirea pardoselii din Sala Cavalerilor, refacerea podurilor de acces, curățarea fântânii din curtea interioară, restaurarea Cavalerului din vârful Turnului Buzdugan, precum și lucrări necesare pentru deschiderea spre vizitare a mai multor spații din impozantul monument medieval”, a informat Primăria Hunedoara.
Armonie de stiluri arhitecturale
Restaurarea ansamblului medieval este riguroasă și se derulează sub supravegherea arheologilor și istoricilor, arată reprezentanții Muzeului Castelului Corvinilor din Hunedoara. La finalul acesteia vor fi puse în valoare cele mai multe dintre elementele care definesc stilurile în care au fost construite edificiile sale: gotic, renascentist, baroc, clasic, neogotic, cu influențe romantice sau specifice arhitecturii militare din epoca medievală.
De-a lungul celor aproape șase secole de existență, Castelul Corvinilor din Hunedoara a trecut prin numeroase etape de transformare, inițiate de cei care l-au stăpânit sau administrat. Potrivit unei expertize tehnice recente, structura sa reflectă construcții realizate în mai multe etape istorice, începând cu secolul al XIV-lea.
În expertiza tehnică, monumentul istoric este descris ca fiind un conglomerat de clădiri cu înălțimi și volume diferite, fără o structură unitară. Zidurile au fost ridicate în șase etape istorice, între secolele XIV și XVIII, folosind stiluri arhitecturale specifice epocilor respective. Materialul de bază folosit în construcție a fost calcarul dolomitic, extras din cariere locale.
„În prima etapă de execuție a castrului din secolul XIV s-au folosit blocuri de piatră din râu, poziționate direct pe stâncă. Alegerea calcarului ca piatră de construcție a rezultat din două motive principale: existența carierelor de exploatare calcaroasă în apropiere și faptul că aceste calcare întrunesc toate calitățile cerute de tehnica de realizare a construcțiilor de fortificație”, se arată în aceeași expertiză.
Fortăreața lui Ioan de Hunedoara
Fiecare etapă a construcției a lăsat urme vizibile în structura actuală, iar intervențiile moderne trebuie să țină cont de echilibrul fragil între autenticitate și necesitatea de consolidare, completau specialiștii în expertiză.
Castelul Corvinilor din Hunedoara a fost construit la mijlocul secolului al XV-lea de puternica familie medievală a Huniazilor. În vremea lui Ioan de Hunedoara, castelul a fost ridicat în scopuri militare, pe locul unei fortărețe mai vechi.
„Ioan de Hunedoara era interesat în fortificarea locului său de baștină, nu doar pentru a-și apăra averea, dar și pentru că era strâns legat de poporul care locuia în satele din această regiune. Deci pentru apărarea regiunii, care forma domeniul său feudal, a fost întărită cetatea Hunedoarei. Ea a fost mărită, i-a fost construit un nou zid de incintă exterior, având la cele patru colțuri ale sale un bastion rotund, prevăzut fiecare cu mașiculiuri. Acestea sunt, de fapt, deschiderile practicate în zidurile părților superioare ale bastioanelor, prin care erau aruncate pietre, smoală topită ori apă clocotită, pentru a respinge dușmanul ajuns la zidurile cetății”, arăta istoricul Oliviu Velescu, în volumul monografic „Castelul de la Hunedoara”.
La mijlocul secolului al XV-lea, castelul a fost extins cu şapte turnuri legate printr-o curtină, din care patru în formă circulară (Capistrano, Toboşarilor, Buzdugan, Pustiu). Într-o fază ulterioară a construcţiei, a fost ridicată capela şi o altă curtină, susţinută de contraforţi impresionanţi ce pornesc din albia râului Zlaşti, care anulau pentru asediatori suprafaţa terasei stâncoase aflată în faţa primei centuri construite de Ioan de Hunedoara.
Castelul Corvinilor, reconfigurat de principele Gabror Bethlen
Ulterior, familia marelui comandant de oști al regatului ungar l-a transformat într-un castel luxos, cu influențe gotice, vizibile în câteva dintre sălile sale emblematice, precum Sala Cavalerilor și Capela.
În secolul al XVII-lea, principele Gabor Bethlen a adus importante transformări Castelului Corvinilor. A extins construcția cu etaje noi și a amenajat curtea exterioară, numită „Cetatea husarilor”, cu cazarme, pivnițe și grajduri.
Sala Dietei a fost compartimentată în trei încăperi, iar castelul a căpătat un aspect mai practic, în detrimentul decorului somptuos anterior. Restaurările recente au scos la iveală elemente arhitecturale din perioada lui Bethlen, precum nivelul de apărare din Turnul Alb, cu guri de tragere specifice secolului al XVII-lea.
Aceste intervenții din vremea principelui transilvan au lăsat o amprentă durabilă asupra arhitecturii și funcționalității castelului, consolidându-i statutul de reședință nobiliară și fortăreață transilvăneană.
Bethlen a locuit în castelele sale din Deva și Alba Iulia și a sprijinit restaurarea amplă a Castelului Corvinilor din Hunedoara, la fel și a altor cetăți și fortificații vechi din Transilvania.
„Grație interesului său științific pentru cei din vechime, în special pentru Huniazi, a mers atât de departe încât nu numai că a înfrumusețat cuiburile lor străvechi, cum era castelul din Hunedoara, pe care l-a dobândit pentru familia sa”, arăta istoricul Anton Gingely, în 1890.
Castelul inspirat din legendele medievale
După 1711, Castelul Corvinilor a intrat sub administrația statului habsburgic. Lipsa investițiilor a dus la degradarea treptată a edificiului. În primele decenii ale secolului al XIX-lea, împărăteasa Carolina Augusta a sprijinit renovarea parțială a castelului, impresionată de arhitectura sa.
„Castelul, acum renovat, oferă, ca un castel cavaleresc înzestrat cu tunuri, rondele şi poduri mobile, o panoramă interesantă. Maiestatea sa, împărăteasa Carolina, a fost impresionată de stilul măreţ al castelului şi a determinat renovarea unui edificiu care a fost locuit de unul dintre cei mai mari şi virtuoşi eroi”, afirma istoricul Joseph Adalbert Krickel, în 1828.
August Frederic de Marmont, ducele de Ragusta, a vizitat Hunedoara în 1834 și a cinat la Castelul Corvinilor.
„Acest castel feudal, unul dintre cele mai frumoase văzute, este perfect conservat. Arhitectura îndrăzneață și poziția sa pitorească stimulează imaginația, mai ales când te gândești că a fost reședința atâtor oameni celebri. Am fost primit de familia respectabilă și curtenitoare a administratorului domeniului imperial. Am cinat în sala cu portretele regilor Ungariei și am vizitat sala dietelor, astăzi magazie de fier forjat”, relata ducele.
În noaptea de 13 aprilie 1854, un incendiu devastator a distrus majoritatea structurilor din lemn ale castelului. Singurul element din lemn care a supraviețuit a fost ușa închisorii, originală și având o vechime de peste cinci secole. Cauza exactă a incendiului rămâne incertă, fiind atribuită fie neglijenței unui oficial local, fie unui fulger.
Abia în 1868 au început lucrările de restaurare sub conducerea arhitectului Francisc Schulz, urmat de Imre Steindl, care a conferit castelului elemente neogotice. Lucrările au continuat cu Khuen Antal (1876) și István Möller, salvând castelul și transformându-l într-un reper turistic și istoric.
Castelul Corvinilor restaurat a fost criticat de Nicolae Iorga
Nicolae Iorga critica intervențiile de restaurare din secolul al XIX-lea pentru afectarea autenticității monumentului:
„Cetatea, împodobită de Matiaş prin meşterii lui străini, vestiţi în lume, cu fereşti gotice, cu uşi încadrate în piatră sculptată, întocmai după felul obişnuit în clădirile lui Ştefan cel Mare învingătorul, se vede îndată străpungând norii de ploaie cu turnurile ei ascuţite, pe care o restauraţie pretenţioasă a tot învârtit curcubee cu culorile Ungariei”, scria istoricul în volumul „Neamul Românesc şi Ţara Ungurească” (1906).
Istoricul a vizitat castelul în primii ani ai secului XX. A remarcat Sala Cavalerilor, Turnul Nje Boisa, dar A descris Sala Cavalerilor și Turnul Nje Boisa și sala Bethlen.
„Din aceste ziduri moarte ale salei uriaşe pare că-ţi mai vin încă şoptiri despre vechile solii ce au venit în faţa marelui rege şi între care erau mândri boieri ai lui Ştefan însuşi, prieten înainte şi după biruinţa sa asupra ungurilor”, scria istoricul.
Începând cu sfârșitul anilor ’40, autoritățile comuniste au demarat ample restaurări. Între 1956 și începutul anilor ’60, lucrările s-au intensificat, contribuind la conservarea monumentului. Totuși, dezvoltarea industrială agresivă a Hunedoarei a afectat peisajul istoric din jurul castelului.
În anii '90 și 2000 au continuat lucrările de restaurare a Castelului Corvinilor, finanțate de Ministerul Culturii.
În prezent, castelul beneficiază de lucrări majore de restaurare, începând din 2019 și continuate în 2024, finanțate din fonduri europene și prin Planul Național de Redresare și Reziliență. Acestea vizează consolidarea și conservarea unor zone esențiale ale monumentului medieval.
Se încarcă comentariile...
