Doctorul zălăuan Marius Călinici face anchetă în farfurie

Membru al uneia dintre primele generaţii de diabetologi din România, doctorul Călinici consideră că la Zalău a fost mai eficient şi profesional, şi social, decât dacă ar fi rămas într-un centru universitar.

Născut la Cluj-Napoca, a ajuns în Zalău la vârsta de patru ani şi aici a rămas, în locurile unde şi-a întemeiat familia, şi-a dezvoltat cariera şi şi-a îngropat morţii. După absolvirea facultăţii de Medicină, dr. Marius Călinici a lucrat trei ani ca medic de întreprindere în Zalău, după care a decis să urmeze o specializare ca internist la Bucureşti. După un alt curs de specializare în diabet şi boli de nutriţie la Bucureşti, din 1989 a început să lucreze în această specialitate în Zalău. „În’89, la Zalău exista o încăpere, o asistentă şi un medic pentru tot compartimentul”, îşi aminteşte doctorul.

Alegerea medicinei interne nu a fost o întâmplare, susţine doctorul Călinici, fiind dirijat înspre această opţiune de exemplul tatălui său; în cazul bolilor de nutriţie, însă, nu a existat nimic planificat de dinainte. Secundariatul (curs postuniversitar - n.r.) în specializarea boli de nutriţie l-a adus faţă în faţă cu oameni „efectiv grozavi”, fapt care a constituit şansa profesională a lui Marius Călinici. „La secundariat era obligatoriu să efectueze fiecare un stagiu de trei luni la bucătărie. Am stat efectiv în magazie, la produse, am studiat reţete şi am gătit”, povesteşte nutriţionistul. Totul se desfăşura sub îndrumarea dieteticienilor fraţilor Ceauşescu, şi sub supravegherea strictă a bucătăreselor aceloraşi personaje.

Acolo a învăţat cum se dă gust mâncării, ce nu trebuie să conţină, dar mai ales ce trebuie să facă. Experienţa de trei luni înapropierea unor profesionişti în ale bucătăriei şi ale dietelor i-a fost de mare ajutor ulterior şi în viaţa de familie, crede nutriţionistrul.

Ancheta în farfurie, „jucăria” serioasă

Dr. Călinici afirmă că, din 1989 încoace, România a dezvoltat una dintre cele mai bune structuri de asistenţă a bolnavilor de diabet din Europa, iar în multe proiecte a avut şansa de a fi implicat. Unul dintre proiecte s-a născut în urmă cu mai puţin de doi ani, la o poveste într-o grădina de vară de la Cluj-Napoca. Acolo, împreună cu fiul său şi foşti colegi ai acestuia, din branşa informaticii, s-au pus bazele unui instrument de educaţie pentru sănătate foarte util: www.anchetainfarfurie.ro.

„E o jucărie, dar se dovedeşte a fi cel mai puternic mijloc de educaţie pentru sănătate. În mai puţin de doi ani a fost vizitat de mii de persoane. Aplicaţia nu-ţi dă gata mestecat, îţi ridică probleme şi te face să te gândeşti la soluţii privind comportamentul tău alimentar, lucru care n-a fost prea bine înţeles”, spune medicul nutriţionist.

Ce-i place?

Îi place meseria. Hobby-uri nu are. Meseria, însă, a încercat şi a constatat că se poate face bine şi cu plăcere şi într-un oraş ca Zalăul, nu doar în centre universitare. O satisfacţie este faptul că a fost ales membru în boardul Societăţii Române de Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice, respectiv al Societăţii Române de Nutriţie.

Ce nu-i place?

Dezordinea, în general. În momentul în care nu reuşeşti să-ţi ordonezi existenţa, din punctul său de vedere, apare disconfortul. Medicina, deşi în esenţa ei o ştiinţă umanistă, presupune multă ordine, un aspect care i-a cultivat repulsia faţă de dezordine.

Întrebări şi răspunsuri:

Aţi declinat oferte de muncă în centre universitare?

M.C.: Am avut două-trei oferte, dar nu m-au tentat. Cea mai serioasă poveste a fost cu un centrul de cercetare din Austria care a coincis cu treapta fiicei mele şi cu admiterea în liceu a fiului. Să accept ar fi însemnat să periclitez armonia familiei. În plus, a face ştiinţă e una, iar medicina la patul bolnavului, de cabinet, necesită o altă structură, mult mai aproape mie.

Ce satisfacţii vă mai aduce meseria, dincolo de recunoaşterea branşei?

M.C.: Te bucuri când, în aceste vremuri ciudate, reuşeşti să asiguri medicamente gratuite pentru bolnavi, fără întreruperi. Sună stupid, dar e una din marile mele satisfacţii. Te bucuri şi când pacientului îi merge bine cu tratamentul şi vine cu analize bune; sau când copila pe care ai tratat-o de diabet, după ani, e mamă pentru a doua oară şi naşte copii sănătoşi.