Mărturii din iadul închisorilor comuniste. Pedeapsa deţinuţilor care au făcut greva foamei în lagăr

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Pe şantierele Canalului Dunăre Marea Neagră, sursă foto: Arhivele Naţionale ale României, Serviciul judeţean Constanţa
Pe şantierele Canalului Dunăre Marea Neagră, sursă foto: Arhivele Naţionale ale României, Serviciul judeţean Constanţa

Studentul Florin Pavlovici, arestat în februarie 1959,  alături de alţi colegi de facultate, fiind acuzat de „complot contrarevoluţionar”, a povestit ce pedeapsă au primit cei care au intrat în greva foamei ca protest faţă de corvezile la care erau supuşi în lagărul Grindu.

Memorialul Sighet a publicat un fragment din volumul „Tortura pe înteţelesul tuturor“ al lui Florin Pavlovici, student la Facultatea de Filosofie din Bucureşti, care a fost arestat în februarie 1959,  alături de alţi colegi de facultate, fiind acuzat de „complot contrarevoluţionar”. Volumul a fost editat cu ajutorul Fundaţiei Academia Civică, în anul 2012.

„Ca protest împotriva corvezilor şi tratamentelor inumane la care eram supuşi, s-a propus declararea unei greve a foamei. Dintre sutele de deţinuţi aflaţi în aceeaşi situaţie, au participat la grevă numai vreo treizeci, patruzeci de inşi. Ne-am pomenit izolaţi imediat într-o baracă părăsită, cu geamuri sparte, cu paturi de fier fără saltea, dar înzestrate cu pătură. Noaptea m-am culcat în acelaşi pat cu doctorul Eusebiu Munteanu. 

Se pornise viscolul, vântul intra prin golul ferestrelor ca la el acasă, putina cu apă îngheţase, ne era atât de frig, încât ne-a apucat dimineaţa fără să se prindă geană de geană. Dârdâiam lipiţi unul de altul, spate la spate, când, sub pătura tocită şi îngustă s-a strecurat un motan mare, roşu, care n-a mai suportat urgia de afară, a sărit pe geam şi şi-a ales culcuşul chiar între noi. Am încercat să-l dau la o parte, însă fiara şi-a înfipt ghearele în spinarea lui Sebi şi a refuzat să se mişte.

– Lasă-l să stea unde vrea, a zis doctorul, făcându-i-se milă de motanul grevist, ca şi de propria-i piele.

Doctorul Eusebiu Munteanu era unul dintre personajele cele mai luminoase din lagăr. Prietenos cu toată lumea, distant doar cu lichelele („Lichelele sunt de două feluri: tinere şi bătrâne; fereşte-te de ambele specii”, m-a avertizat el), sobru, fără a fi încruntat, demn, dar fără aroganţă, Sebi era model de echilibru. Într-o discuţie, ridicând eu glasul mai mult decât se cuvenea, mi-a zis calm, fără urmă de supărare: „Vorbeşti mult, pentru că nu ai pic de dreptate”. 

Cum nu mă potoleam, a adăugat: „Neavând dreptate şi fiind mic de statură, vrei să compensezi şi să umpli încăperea cu vorbe.” Îi plăceau totuşi controversele, se angaja în ele, le încuraja. Tolerant prin cultură şi prin profesie, în inima lui nu exista frică, nu exista ură, doar înţelegere şi compasiune. Avea aproape doi metri înălţime şi mă gândeam că, hrănit cu raţia care nu ar fi ajuns nici măcar unui pitic, foamea lui trebuia să fie cu mult mai mare decât a celorlalţi. Poate că aşa şi era, însă niciodată nu a lăsat să i se vadă suferinţa. (…)“, povesteşte autorul.

Greva a durat două, trei zile. Stingerea ei s-a datorat lipsei noastre de organizare, însă rolul esenţial în anihilarea rezistenţei oamenilor l-au jucat gerul năprasnic şi promisiunile politrucului. Acesta a venit însoţit de doctorul Ionescu, medicul deţinut al lagărului, şi ne-a declarat că a şi luat măsuri să nu mai fim folosiţi la căratul lemnelor din pădure. După discursul acesta scurt, l-a lăsat pe medic să-şi facă datoria. Ionescu s-a interesat în amănunţime de sănătatea fiecăruia şi a promis tuturor bolnavilor că va avea grijă să-i interneze în infirmeria lagărului, chiar în acea zi. 

Rând pe rând, deţinuţii s-au întors în vechea baracă. Ultimul care a renunţat la greva foamei a fost Sebi Munteanu. Politrucul s-a ţinut de cuvânt, baraca noastră nu a mai fost scoasă la corvezi, însă doctorul Ionescu a minţit fără ruşine. Când bolnavii s-au prezentat la cabinetul medical, le-a râs în nas. Durduliu, rotund la faţă, cu pielea întinsă şi lucioasă, vioi şi slugarnic cu administraţia, leneş şi brutal în raporturile cu fraţii săi prizonieri, Ionescu ţinea să-şi păstreze nepătat numele de canalie. Reprezenta licheaua matură, cea de a treia specie, poate cea mai răspândită din lume, despre existenţa căreia doctorul Eusebiu Munteanu uitase să mă avertizeze.

La scurt timp după încetarea grevei, lagărul Grindu a primit inspecţia unui ofiţer superior, maiorul Ioaniţescu. Auzisem multe despre torţionarul acesta, dar nu ştiam cum arată la faţă. La faţă arăta negru ca tăciunele, iar la suflet era negru de cruzime. Cruzimea aveam să i-o vedem cu toţii, însă cel ce i-a simţit-o pe propria lui piele a fost tânărul Preda. Preda avea două condamnări: una pentru tentativă de trecere a frontierei, iar cealaltă – cincisprezece ani – pentru revolta de la Gherla din vara anului 1958. Cred că primise pedeapsa cea mai mare dintre toţi răzvrătiţii de atunci pentru că nu ştia de frică şi pentru că era rău de gură. 

Abia aştepta să dea ochii cu vreun ofiţer al Ministerului de Interne, ca să-şi exprime protestul, indignarea, supărarea; singura lui satisfacţie rămânea aceea de a le spune ticăloşilor cât sunt de ticăloşi, criminalilor cât sunt de criminali. Asta a făcut şi acum, în timpul inspecţiei. A ieşit din rând şi a protestat vehement împotriva regimului de exterminare, acuzându-l pe maiorul Ioaniţescu de crimă împotriva umanităţii“, continuă mărturia studentului. 

Maiorul a rezolvat chestiunea pe loc. „A dat ordin ca banditul să fie dezbrăcat, să i se pună lanţuri şi să fie băgat la izolator. Cu lanţuri la mâini şi la picioare, lui Preda i s-a făcut vânt într-o încăpere specială, cu trei pereţi de cărămidă şi unul, cel dinspre curte, expus vederii tuturor, cu gratii. Ioaniţescu a supravegheat personal operaţiunea şi a aruncat prima găleată cu apă peste cimentul acelui izolator ce aducea a cuşcă de grădină zoologică. Apa a îngheţat în câteva minute, iar specialistul în tortură a ordonat ca stratul de gheaţă să fie împrospătat din oră în oră. Gardienii executau cu plăcere un ordin atât de judicios, azvârlind găleţile de apă chiar mai des decât li se ceruse, ţintind cu mare precizie picioarele desculţe ale lui Preda, în timp ce Preda, în cămaşă şi izmene, îşi zornăia lanţurile şi le zvârlea în faţă tot ce-i venea la gură“, retrăieşte fostul deţinut dramatismul acelor zile. 

Coloniile terorii

Şantierul canalului a devenit la scurt timp lagăr de exterminare a oponenţilor regimului, iar coloniile unde locuiau deţinuţii, abatoare ale terorii. În timp, numărul deţinuţilor de la canal a variat, în funcţie de amploarea lucrărilor, în 1952 depăşind 80% din forţa de muncă folosită. Internarea în coloniile de pe canal se făcea în funcţie de necesităţi.

La Peninsula - Valea Neagră, a existat unul dintre cele mai mari lagăre ale Canalului Dunăre-Marea Neagră, unde au fost închişi între 6.000 şi 8.500 de deţinuţi. La Columbia – Cernavodă, numărul deţinuţilor a variat între 1.200 şi 8.000 de oameni, iar la Saligny între 2.000 şi 8.000. La un moment dat, aici a fost o colonie de muncă unde erau închise doar femei.

Conform Dicţionarului Penitenciarelor din România Comunistă, au mai fost colonii la Kilometrul 5 (2.000 de deţinuţi), Kilometrul 31 (1.500 de deţinuţi), Poarta Albă (10.000-12.000 de deţinuţi), Galeşu (3.000 de deţinuţi), Noua Culme (2.000-7.500 de deţinuţi), Taşaul (cu un efectiv de 1.500 de deţinuţi), Capul Midia (500-2.500 de deţinuţi). Pe lângă acestea, mai erau două lagăre speciale: Eforie (300 de deţinuţi) şi Constanţa (Stadion – 400 de deţinuţi) şi lagăre auxiliare la Seimeni, Saligny, Medgidia, Basarabi şi Năvodari.

În afara coloniilor de la Canal au mai fost create coloniile de muncă din Balta Brăilei (Periprava, Grindu, Salcia) şi lagărele de muncă forţată de la minele de la Baia-Sprie, Cavnic şi Nistru. 

Vă mai recomandăm:

Poveştile cumplite din abatorul terorii Peninsula. Lăgărul comunist de muncă unde moartea era o binecuvântare

EXCLUSIV Cum a fost ucis de comuniştii lui Dej şeful planificării de la Canal. Simulacrul odios rămas în istorie drept „procesul sabotorilor“

Tulcea



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite