Timisoara: PORTRET/Alex Colţan Scriitorul care face filosofia religiei

Tânărul prozator a publicat întâi o carte de filosofie a religiei, însă acum a trecut la beletristică şi vrea să scrie un roman.

Profil

Născut - 20.08.1974 Filipeştii de Târg (Prahova)
Educaţie - Facultatea de Filosofie Timişoara
Experienţă - De cinci ani profesor
Familie - căsătorit

Alexandru Colţan a început să scrie în adolescenţă, iar pofta de scris a crescut direct proporţional cu lectura. „În adolescenţă a fost începutul. Odată cu lecturile s-a acumulat şi o tendiţă de a mă exprima. Tot timpul am avut de a face cu literatura, cu cărţile. Am beneficiat de un sprijin important în timpul liceului din partea profesorului de limba română, care m-a atras către acest domeniu. Tot mai mult simţeam nevoia de a spune, de a-mi găsi şi eu locul în literatură, iar asta se întâmplă doar atunci când începi să scrii”, a spus tânărul autor.

De la filosofie la artă

Profilul facultăţii pe care a urmat-o a „dictat” şi profilul primului volum publicat. „Am debutat tipografic, ca să spun aşa, după terminarea facultăţii, cu o carte de filosofie a religiei. Am terminat filosofia, apoi masterat în domeniu, iar acum am încercat să trec dincolo de precocupările strict tehnice, filosofice, către literatură. Cumva să depăşesc partea logică, abstractă din mintea mea, să trec către partea artistică, o parte care poate să învăluie cealaltă parte, poate sterilă la prima vedere”, a explicat Alex Colţan.

„E destul de greu, aproape imposibil să trăieşti doar din scriitură. Însă depinde şi ce înţelegi prin a trăi, pentru că sunt oameni care nu concep a trăi fără acest exerciţiu permanent, şi eu mă număr printre ei. E poate cel mai frumos viciu, acela de a încerca să te exprimi, de a-ţi sonda propria identitate”, a spus scriitorul.

Drumul spre roman

Până acum Alexandru Colţan a scris proză scurtă, însă acesta este doar începutul. „Scriu proză, deşi unele texte ale mele pot fi văzute ca începuturi de roman. Deocamdată rămân la proză scurtă, povestire, pentru că vreau să-mi fac o anumită ucenicie, urmând ca mai târziu să continui. Am idei pentru roman, însă nu prea găsesc timp pentru aşa ceva acum. Încerc să fur timp, iar în cel pe care îl obţin reuşesc să scriu doar proză scurtă”, a spus prozatorul.

Timpuri cinice

Frecventarea cenaclului „Pavel Dan” este un ajutor pentru Alex. „Mă ajută foarte mult, şi vreau să le mulţumesc câtorva entuziaşti din oraş, care se ocupă şi care se dedică trup şi suflet literaturii şi culturii în general. Eugen Bunaru, Daniel Vighi, domnul Marineasa, Adriana Babeţi, sunt oameni care cred în ceea ce fac şi cred că merită să-şi aloce un anumit timp din viaţă pentru a-i ajuta pe alţii. Este un lucru fantastic în timpurile cinice în care trăim. Este foarte important pentru întâlnire, pentru comunicare, pentru meşteşug, pentru deprinderea unui exerciţiu”, a spus Colţan.

Întrebări şi răspunsuri

Ai vreun scriitor preferat?
Am mulţi. În adolescenţă şi studenţie mi-au plăcut foarte mult scriitorii americani, care bineînţeles că m-au şi influenţat, ca Hemingway, Faulkner. De asemenea, mi-au plăcut mult şi francezii. Bineînţeles, literatura de calitate trebuie descoperită, trebuie să lupţi împotriva vieţii care te îndepărtează de aşa ceva, trebuie să-ţi găseşti calea proprie în librărie.

Cum arată viitorul literaturii timişorene?
Există în oraş un număr de tineri care înclin să cred că vor da foarte multe literaturii, pot face asta. Depinde şi de destin, de noroc în viaţă, însă eu cred în viitorul unor scriitori ca Moni Stănilă, Tudor Creţu, Alex Potocoavă, oameni care cred în ceea ce fac, trăiesc pentru literatură şi cultură, şi care cred că au şanse mari la un moment dat să spargă barierele care aparent ne izolează aici în Timişoara.

Ce-i place

În ciuda problemelor timpului în care trăim, Alex Colţan îi apreciază pe cei care îşi urmează visurile. „Mă bucur că mai văd entuziasm, mai rămâne loc de speranţă. Mai sunt oameni care cred în cultură indiferent ce s-ar întâmpla. Şi îmi plac lucrurile bine făcute”, a spus scriitorul.

Ce nu-i place

„Nu-mi place nesimţirea, nu-mi place prostul gust, nu-mi place faptul că banul a rămas singura valoare pentru mulţi. Nu-mi place kitsch-ul, nu-mi place că a dispărut comunicarea în sensul ei cel mai profund, o cultură a dialogului”, a mărturisit Alex Colţan.